8 mituri nesănătoase și chiar periculoase despre alăptat

Cine n-a auzit niciodată expresii cum ar fi „n-am lapte”, „laptele meu nu este bun” sau „nu trebuie să alăptezi când ești răcită ca să nu se îmbolnăvească bebelușul”? Și, mai grav, cine n-a auzit astfel de expresii chiar de la personalul medical, începând cu maternitatea și terminând cu cabinetul medicului pediatru? Ilinca Tudose-Tranulis, pediatru și consultant certificat internațional în lactație, demontează 8 mituri vinovate din plin de procentul scăzut de copii alăptați.

Mit 1: Sugarul trebuie pus la sân câte 20 de minute, la interval de 3 ore.

Realitate: În prezent se recomandă alăptarea la cerere, căci un sugar sănătos știe cel mai bine când îi este foame, cât are nevoie să sugă, când este sătul. Prin alăptarea la cerere prevenim apariția obezității, respectând nevoile copilului, și nu impunând consumul unei anumite cantități doar pentru că aceea este recomandarea pentru vârsta sau greutatea lui. Cifrele din cărți au valoare orientativă, fiecare copil este unic și are nevoi diferite de ale celor din jur. Un sugar poate suge 1-2 minute de sete, apoi să sugă de foame după jumătate de oră un timp mai îndelungat. Atât timp cât creșterea ponderală respectă o anumită curbă pe graficul de creștere, nu este nevoie să intervenim.

Mit 2: Pe perioada alăptării, nu ai voie să mănânci fructe și legume crude ca să nu aibă bebelușul colici.

Realitate: Alăptarea nu este o boală, este o etapă fiziologică, mama poate consuma orice aliment, dar cu moderație. Mama care alăptează poate avea o dietă variată și echilibrată, urmărind eventualele efecte asupra copilului.

Mit 3: Laptele meu nu e bun!

Realitate: Dacă mama este sănătoasă, laptele ei este perfect adaptat nevoilor copilului, deci este cea mai potrivită hrană pentru bebelușul ei. Chiar atunci când mama e obosită, laptele matern este cel mai bun.

Mit 4: Nu mai am lapte.

Realitate: Doar un șoc extrem de puternic poate duce la scăderea dramatică a secreției lactate. Un bebeluș sănătos va suge cât are nevoie și acea cantitate de lapte se va reface până la următoarea masă. Dacă dintr-un motiv sau altul nevoile copilului sunt mai mari, alăptarea la cerere va face ca sugarul să golească sânul mai des și astfel să crească secreția de lapte.

Mit 5: Un biberon de lapte praf nu influențează alăptarea.

Realitate: Un biberon de lapte praf oferit sugarului poate duce la înțărcare în următoarele săptămâni. Dacă oferim sugarului un biberon de lapte praf când avem impresia că îi mai este foame după supt (în loc să îl mutăm de la un sân la altul până se satură), facem ca pauza dintre mese să fie mai îndelungată deoarece laptele praf se digeră mai greu. În acest timp secreția lactată nu e stimulată prin golirea sânului, deci scade suplimentar, bebelușul care a primit biberon poate avea dificultăți în a prinde sânul și în a extrage lapte, motiv ce îl va agita și-l va împiedica să sugă, intrând astfel într-un cerc vicios în care de la un biberon de lapte praf ajungem curând la înlocuirea treptată a sânului cu lapte praf.

Mit 6: Dacă bebelușul adoarme la sân, va fi un răsfățat.

Realitate: Răsfățul este un concept prea complicat pentru un nou-născut sau un sugar mic. Abia mai târziu copilul înțelege relația cauză-efect, înțelege că acțiunile lui au efect asupra celor din jur. Până atunci el își plânge nevoile, nu se răsfață, până atunci el are cu adevărat o problemă, nu este un șmecher. Fiind lipit în timpul sarcinii timp de 9 luni de mamă, el nu se concepe separat de ea, el are nevoie să fie ținut în brațe și alăptat pentru a se simți în siguranță.

Mit 7: Dacă laptele e transparent, nu e bun.

Realitate: Laptele de la începutul suptului este mai apos și are menirea de a satisface setea copilului. Dacă sugarul este lăsat atât cât își dorește la sân, va continua să sugă dacă îi este foame, extrăgând și laptele de sfârșit, mai albicios, cel bogat în lipide, menite să îi asigure un aport caloric satisfăcător.

Mit 8: Dacă răcesc, nu mai pot alăpta. Nici dacă iau antibiotic nu mai pot alăpta.

Realitate: Îmbolnăvirile din cauza virusurilor sau bacteriilor stimulează producerea de anticorpi în organismul mamei, care vor ajunge din sânge în lapte, și de aici la bebeluș, protejându-l pe acesta de îmbolnăvire.

Urmarea unui tratament cu antibiotic permite în cele mai multe cazuri continuarea alăptării, chiar dacă prospectul menționează că nu se recomandă în timpul alăptării. Puteți cere părerea unui consultant în lactație care vă va spune exact riscurile pentru bebeluș.

Informații: totuldespremame.com

Foto simbol: materinstvo.ru