Istoria unei mame: Cum am făcut față gurii lumii alăptându-mi copilul până la 2 ani și 4 luni

Unele mame reușesc să-și alăpteze copiii pe o perioadă mai mare, altele nu au destul lapte și îl trec pe cel mic pe amestecuri. Specialiștii insistă că în primele 6 luni de viață copilul are nevoie doar de laptele matern, ulterior trecându-se la diversificare. În Săptămâna Mondială a Alăptării, mai multe mămici au scris despre experiențele lor de alăptare, unele fiind de o durată mai mare decât în majoritatea cazurilor.

Anna Casian-Mustață este jurnalistă de formare, autoare pe blogul suntmama.com, și mamă pentru doi copilași minunați. Pe blogul său a scris istoria alăptării mezinului, pe o perioadă de 2 ani și 4 luni, și cum l-a înțărcat blând. A scris și cum a făcut față gurii lumii, care văzând băiețelul mărișor cum suge de la sân veneau cu tot felul de replici și sfaturi ca să înceteze să o mai facă, inclusiv cu replici de speriat la adresa copilului, precum: „Dacă mai sugi, îți va cădea cucul!”.

Vedeți în continuare destăinuirea mămicii:

Pe Cecilia am alăptat-o până la 7 luni, dintre care ultimele două m-am chinuit să o învăț cu laptele praf. Asta pentru că eram însărcinată cu Stelian, eram foarte speriată, iar medicul mai punea și el paie pe foc, amenințându-mă că o să mi se rupă uterul (după prima naștere prin cezariană). Foarte, dar foarte greu mi-a fost să o văd pe Cecilia dezlipită de la sânul meu, de aceea, atunci când l-am născut pe al doilea bebe, mi-am zis că o să-l alăptez cât o vrea el. Așa am și făcut!

Gura lumii, sfaturi și ochi curioși

Până la un anișor al lui Stelian, totul bine și frumos. După un an, s-au început întrebările: da poate-i ajunge, da nu-i mai da atâta sân, da tu nu vezi că dacă-i dai sân nu vrea altceva să mănânce, da poate..., da gata... Nu a fost gata, pentru că eu l-am alăptat fix 2 ani și 4 luni. Mult, ar spune unii. Suficient, spun eu. 

L-am alăptat pe unde am apucat; în casă, pe pat, pe jos, din picioare, în brațe, în transport public, în parc, în cafenea. Evident, discret, fără sâni la vedere. Pe lângă faptul că toți știu cum e mai bine pentru copilul tău, tot acești toți te privesc cu ochi mirați atunci când văd că alăptezi un copil mai mare de 1 anișor, de parcă ai face ceva nepermis.

Mi-a fost greu să-l alăptez până la această vârstă din simplul motiv că toți mă presau cu da poate gata, da-i ajunge, da-i mare deja, da te chinuie, da, da, da... În rest, nu am avut  nici un disconfort de la faptul că i-am oferit sânul mai mult de 2 ani. Din contra, simt că a fost cea mai frumoasă perioadă de conectare dintre noi doi, iar laptele și dragostea mea de mamă sunt cele mai deosebite două lucruri pe care eu am putut/pot să i le ofer copilului meu.

Încetarea alăptării: bruscă sau blândă?

Cam de pe la 2 ani am înțeles ambii că e timpul să spunem STOP ALĂPTĂRII. Deja toată noaptea stătea la sân, eu nu mă odihneam bine, motiv din care dimineața mă trezeam mai obosită decât atunci când m-am culcat, iar toată ziua eram un ghem de nervi. Ziua la fel, nu voia să mănânce altceva decât sân și cum mă vedea că mă așez pe pat, imediat venea și cerea țâțică.  Astfel, de la Crăciun am hotărât că îl înțarc. Dar nu așa cum mă învățau bunicile, ci așa cum știam eu, ca o mămică bine informată. Nu am spus nimănui de decizia mea (căci, conform babelor, dacă spui că îl înțarci, gata, mai mult nu mai trebuie să-i oferi sânul, că... bla, bla, bla...), dar treptat am început să-i înlocuiesc insistent sânul cu mâncarea obișnuită. Evident, la început protesta și cerea tot țâțică, dar cu timpul a înțeles că trebuie să mai mănânce și altceva decât lapte de mămică și a acceptat.  Până la Paște am ajuns ca timp de aproape o lună să mănânce sân doar la somnul de seară și la cel de amiază. Noaptea însă, mânca atât cât voia. Și aici din nou era cam greu pentru mine. Iarăși nesomn, iarăși nervi și stres.

Noaptea de 6 spre 7 mai 2017 a  fost ultima în care Stelian a mâncat lapte de mămică. Decizia am luat-o în acea dimineață, după o noapte nedormită, când am plecat la serviciu, iar seara, când am revenit, nu i-am mai oferit sânul. Foarte, dar foarte mult m-a ajutat și Cecilia. Ea îi tot spunea că mama are buba, că țâțica e stricată și e pentru alt bebeluș. Se pare că surioara a avut o mai mare influență, căci mai mult nu a mai cerut sân.

Am ales să înțarc blând, treptat, pentru a nu-l stresa nici pe el, nici pe mine. Înțărcarea bruscă ar fi fost prea dură și o consider chiar foarte dură pentru un copil atât de dependent de sân, cum era Stelian.

În plus, a fost foarte simplu și pentru mine. Organismul meu a fost pregătit și, odată cu încetarea alăptării, nu a mai produs lapte. 

E greu sau ușor?

E greu. Psihologic. Când ești obișnuită să-ți ții puiul în brațe, să-i oferi dragostea ta prin laptele matern, să-l auzi țocăind în timp ce se joacă cu o mânuță în părul tău sau te mângâie, să te conectezi cu el prin cele câteva minute, e greu. Dar trece și rămâne amintirea frumoasă!

3 sfaturi pentru mămicile care își doresc să alăpteze mai mult de 1 an:

1. Informați-vă! Din fericire, există cărți și site-uri bune, care promovează alăptarea îndelungată. Așa și e normal, căci și Organizația Mondială a Sănătății spune că o mămică, dacă poate, să își alăpteze copilul până la 2 ani. Dacă are posibilitatea s-o facă mai mult, să fie sănătoasă!

2. Nu vă lăsați manipulate! Gura lumii, știți  cât e de mare, că n-o închide nimeni. Dar voi, dacă ați decis că vreți să alăptați mai mult timp, faceți-o! Și să nu vă pese de vorbele nimănui! Evident, unii or să vă întrebe dacă îl alăptați până merge la școală, alții or să-i spună chiar celui mic că dacă mai mănâncă țâță o să-i cadă cucul. Voi spuneți-le că nu e treaba lor și oferiți-i copilului  bucuria de a vă simți aproape cât mai mult timp.

3. Discutați cu copilul! Copiii înțeleg foarte bine ce vrem noi de la ei. Important este să le explicăm de ce ne dorim anumite lucruri și să-i asigurăm că îi iubim la fel de mult.

Țineți minte, dragele mele: pe nimeni, dar absolut pe nimeni nu ar trebui să intereseze cât timp, când și unde vă alăptați copilul. Alăptați mult, mult, mult, atât cât simțiți voi că trebuie și bucurați-vă de copii!

Informații și foto: suntmama.com