Acerumen

Mama care recunoaște deschis: Mi-am nenorocit copilul cu tableta

Mama care recunoaște deschis: Mi-am nenorocit copilul cu tableta

Lumea virtuală este foarte interesantă, iar copii sunt cei mai vulnerabili – ei nu pot să-și dea seama cât sunt de dependenți de gadgeturi, ei nu pot face față riscurilor din internet, ei nu se pot proteja de efectele nocive ale navigării excesive prin păienjenișul virtual. O mamă, care a preferat să-și păstreze numele anonim, a povestit experiența sa greșită în educarea copilului numind povestea „Cum mi-am nenorocit copilul”.

În continuare redăm istoria mamei, care a acceptat să o preluăm și să o prezentăm publicului larg, cu scopul ca alți părinți să nu facă aceleași greșeli.

Am un băiețel de 1 an și 2 zile. Totul a început pe la 5-6 luni, când M., fiind un copil „plângăcios” și agitat îl potoleam cu tableta, mai exact cântecele pe tabletă. Și azi 10 min (cât fac un pipi), mâine 20 (cât dau cu aspiratorul), poimâine o oră (cât fac mâncare) ș.a.m.d., până când copilul meu ajunsese să stea și câte 3 ore pe zi pe tabletă. TV-ul deschis NON stop, dacă nu era tableta, sigur era tv, și așa se mărește statul în fața ecranelor... de la 3 la... 5-7 ore. 

Ce s-a întâmplat? Copilul meu nu răspundea când îl strigam, nu înțelegea când îi ceream ceva, nu știa să mă tragă de bluză când voia țiți, nu se uita în ochii mei, nu-mi cerea ajutorul, parca nu ne auzea, dar când era reclama lui preferată venea cu cea mai mare viteza s-o vadă, lucru care pe noi, ca părinți idioți și neștiutori, ne amuza nespus: „ce drăgălaș este puiul nostru când vine el așa repede să vadă reclama lui”. Nu se juca cu noi, se plictisea repede și „cerea” prin plâns tableta/tv.

Aproape nimic din ce ar fi fost normal să facă la vârsta lui. Am întrebat aici, pe grup, despre copiii voștri, dacă fac acestea la vârsta lui și majoritatea răspunsurilor au fost...„nu toți copiii sunt la fel”;             nu mai face comparație”,  „copiii se dezvoltă diferit” etc. Cele mai proaste sfaturi și informații..., dintr-un „morman” de răspunsuri DOUA mi-au dat de gândit... „ții tv-ul deschis” și „într-adevăr copiii se dezvoltă diferit însă unele lucruri nu țin doar de dezvoltare, unele lucruri trebuie sa le facă orice copil la vârsta lui”. Și vă mulțumesc, doamnelor!

Neavând interacțiune cu copii de vârsta lui, nu am știut cam care ar fii dezvoltarea normală, însă citeam în fiecare lună despre lucrurile pe care un bebeluș trebuie să le facă, iar de la 10 luni au apărut... „întârzierile”, prima lună când am sesizat, am spus „poate e el mai încet, nu toți fac la fel”, însă din a doua lună mi-am tras un semnal de alarmă. Am întrebat și am început să mă interesez... Am aflat că reacțiile copilului meu erau încadrate în spectrul AUTISMULUI, mai exact,  AUTISM VIRTUAL. Groaznic, crunt, în secunda aia am închis televizorul, tableta, telefon, copilul meu era INTOXICAT cu virtual.

De 5 zile tv-ul la noi în casă este doar o cutie neagră, de atunci copilul meu s-a schimbat aproape radical, râde, se uită la noi în ochi, ne trage când vrea ceva, mă trage de bluză când cere țiți, se joacă față-ascunsă, înțelege și se uită când îi arăți cățelul, se joacă, a început să răspundă când îl strigi (de 2 ori din 10, aici mai avem de lucrat) a învățat să facă bravo, să facă precum indienii (aa, aa, aa cu mâna la gură) multe pe care nu le făcea înainte... Încă mai avem muuult de lucrat, însă schimbări mari se văd încă din aceste 5 zile. În câteva zile avem programarea la pediatru, vom afla exact ce este de făcut și vom acționa... 

Pentru timpul de liniște, în care îmi puteam face treaba (să gătesc, să spăl, să întind rufe, să calc, să împachetez, să spăl geamuri, să șterg praful, să perii covorul, să dau cu aspiratorul, să spăl vasele, să curăț frigiderul, să spăl terasa, să spăl câinele, să schimb așternutul, să, să, să...) acum plătesc prețul...

Sper să vă ajute povestea mea, lecția mea de viață, să nu faceți ca mine, dragilor. Și eu știam că nu e bine să lași copilul la tabletă, dar nu știam consecințele, nu le-am dat atât de multă importantă, și eu am făcut multe cu el în brațe, însă deja era greu și obosisem... 

Am să vă rog: nu mă trageți de urechi... știu unde am greșit și mai mult ca pe mine nu doare pe nimeni de copilul meu. 
 

Foto simbol: suntmamica.ro

Adaugă comentariu

Închide