De ce NU este bine să pupi bebeluşul pe gură

Pupatul pe gură la bebeluşi şi răspândirea bolilor!

Saliva, sputa, secreţiile nazale sunt printre cele mai frecvent incriminate mijloace de vehiculare a microbilor care ne îmbolnăvesc.

Atunci când tuşim sau strănutăm, aceşti microbi nu numai că sunt eliminaţi până la distanţe destul de mari, dar o parte din ei rămân la nivelul buzelor noastre.

Atunci când pupăm copilul pe gură, nu facem decât să depozităm aceşti microbi exact la poarta de intrare într-un organism delicat, imatur din punct de vedere imunologic şi care are resurse limitate de a se apăra.

Un virus care ne-a provocat nouă, ca adulţi, doar un strănut dimineaţa poate cauza o viroză cu simptome puternice în cazul unui bebeluş sau al unui copil mic!

Pupatul pe gură la bebeluşi şi favorizarea apariţiei cariilor

Sună ciudat să citeşti că pupatul copilului pe gură poate determina apariţia cariilor dentare? Stomatologii au o explicaţie pentru această afirmaţie. Adulţii au în gură o floră bacteriană foarte bogată. Ea este responsabilă, printre altele, de halena matinală de exemplu.

Atunci când copilul şi adultul mănâncă cu acelaşi tacâm, sau când adultul pupă copilul pe gură, se produce practic o colonizare a cavităţii bucale a copilului cu microbii din gura adultului.

Dacă ne gândim şi că în cazul copiilor mici, igiena bucală nu se realizează de obicei la fel de temeinic ca în cazul adulţilor, şi luăm în calcul şi obiceiul multor copii de a bea lapte sau ceai îndulcit pe durata nopţii, devine clar de ce această transmitere a bacteriilor este periculoasă.

Pupatul bebeluşilor pe gură şi ... abuzul

Oricât ne-ar placea să credem că nouă nu ni se poate întâmpla asta, că ne supraveghem strict copiii, că ei sunt mereu în siguranţă, statisticile sunt înspăimântătoare.

Mai mult de jumătate de copii sunt într-un fel sau altul victimele unei tentative de abuz sexual. În cazul a 20% dintre ei, abuzul se concretizează. Prin urmare, nu poţi fi niciodată destul de prudentă.

Cel mai bun mod de a evita abuzul este să îi învăţăm pe copii să se protejeze. Pupatul pe gură ar trebui să fie un gest care să depăşească limitele acceptabilităţii. Procedând astfel ca părinte, sau permiţându-le rudelor să procedeze astfel, le transmitem copiilor mesajul greşit că acest gest este acceptabil. 

Şi atunci, unde putem pupa copilul?

Ştim că este în tradiţia poporului nostru să fim cu toţii nişte pupăcioşi. Un alt obicei răspândit este ca lumea să pupe mânuţele copiilor. Din păcate, obiceiul este la fel de dăunător, cu atât mai mult cu cât şi persoane relativ străine işi permit să facă acest gest. Dacă bunicile entuziaste din parc şi vecinele e puţin probabil să se repeadă să pupe copilul pe gură, ele nu vor ezita să îl pupe pe mănuţe.

Doar că bebeluşii stau mai tot timpul cu mânuţele în gură, aşadar pupatul mânuţelor sau al buzelor este aproximativ acelaşi lucru.

Preferabil ar fi ca în afara părinţilor şi a fraţilor, bebeluşul să nu fie pupat prea mult. Bunicii ar putea să îl pupe pe obraz, iar prietenii şi rudele mai îndepărtate s-ar putea mulţumi să îl gâdile, să îl îmbrăţişeze, să îi zâmbească şi să se joace cu el.

Sursa: clubulbebelusilor.ro

Foto: blogspot.com