Despre timiditatea la copii. Copilul timid este un copil-problemă?

Circa o treime din adulții timizi au o predispoziție înnăscută pentru aceasta stare, afirmă psihologii. Dat fiind structura lor nervoasă sensibila la orice schimbare de mediu, chiar de la 3-4 luni se pot observa semne ale timidității copiilor. Plâng, se agită continuu în situații necunoscute, nu se obișnuiesc ușor cu străinii, încetează să se joace și devin atenți la vederea unei persoane străine.

Un copil care manifestă particularități de timiditate are nevoie de o grijă speciala din partea părinților. Cu o educație potrivită personalității sale comportamentul lui poate fi influențat și poate reuși o adaptare socială mai bună, chiar dacă timiditatea sa va rămâne undeva ascunsă.

Un copil timid nu este un copil-problemă

Cu o educație adecvată, un copil timid se poate adapta bine la viața socială, la școală, va avea prieteni, chiar dacă puțini, și va duce o viață absolut normală. Etichetarea de către părinți ca fiind un „copil-problemă” și protejarea lui exagerată sunt atitudini dăunătoare pentru copil, iar acesta nu va reuși niciodată să-și depășească timiditatea.

Semne ale unui copil timid

- Copilul timid se agață de părinți când apar persoane necunoscute prin preajmă;

- Evită să se uite în ochii persoanei care i se adresează;

- Refuză să ia spre exemplu un creion atunci când o persoană necunoscută i-l oferă; 

- În parc preferă să fie singur în timp ce alți copii se joacă între ei;

- Refuză să meargă la școală sau la grădiniță;

- În afara casei nu vrea să vorbească, nu răspunde la întrebări simple deși cunoaște răspunsul, se inhibă în fața publicului;

- Are nevoie de timp pentru a accepta în jocul lui pe alt copil; 

- Manifestă teamă de întuneric, animale, necunoscut, străini etc.

Informație: desprecopii.com

Foto simbol: huffingtonpost.ca