Dezvoltă lumea celui mic prin TERAPIA CU POVEŞTI

Dezvoltă lumea celui mic prin TERAPIA CU POVEŞTI

Copiii au de multe ori necesitatea de a-şi exprima emoţiile şi trăirile cu care se confruntă, însă nu întotdeauna ştiu cum să o facă. Şi atunci când cel mic “se blochează” în propriile trăiri şi sentimene apare agresivitatea, hiperactivitatea, frica, coşmarurile, problemele de somn şi alimentaţie etc. Un părinte care este alături şi atent la trăirile celui mic, poate să îl ajute. Cum? Prin terapia poveştilor.

Psihologul Centrului de Dezvoltare Personală “Lila”, Viorica Arnăut, ne-a vorbit despre “terapia prin poveste” – o modalitate perfectă de dezvoltare psiho-emoţională a celui mic, care îl ajută să îşi conştientizeze problemele, să le exprime şi, în final, să îşi vindece traumele interioare.

Povestea terapeutică este un mijloc excelent al părintelui pentru a se adresa copilului, pentru a transmite anumite modele de comportament, valori morale, pentru a dezrădăcina anumite frici sau comportamente. Povestea terapeutică nu este neapărat despre Cenuşărese, Albe-ca-Zăpada, Feţi-Frumoşi, Zmei cu trei capete. Ea are menirea de a scoate în prim plan eroi în care cel mic se regăseşte cu tot tacâmul de bucurii şi necazuri specifice vârstei, în timp ce imaginea, sunetul şi desenul, completează povestea pe care copilul doreşte s-o asculte şi la care el se raportează. Ea nu critică, nu etichetează, ci ajută copilul să facă primii paşi spre schimbare, în special celor care sunt timizi, dependenţi de părinţi, care au parte de abuzuri (sexuale, fizice, verbale) sau de enurezis. “Metoda complexă de terapie prin poveşti a fost dezvoltată şi verificată ştiinţific de psihologul rus Tatiana Zinkevici-Evstigneeva. În prezent, ea este director al Institutului de terapie prin poveşti din Sankt Petersburg, autoare a mai mult de 60 de cărţi, desfăşoară cursuri de instruire cu privire la terapie prin poveşti în toată lumea”, spune Viorica Arnăut. Peste hotare, terapia prin poveste este un lucru destul de cunoscut. Se foloseşte nu doar în centrele psihologice, dar şi în instituţiile de învăţământ specializat şi are scopul de a rezolva disfuncţii sau probleme psihologice. În Moldova terapia prin poveste, este mai puţin cunoscută.

- Artistice (populare şi de autor) sunt toate poveştile pe care le citesc, de obicei, copiilor părinţii. Este vorba de poveştile lui Ion Creangă, fraţii Grimm, H. Ch. Andersen etc. Aceste poveşti îi învaţă pe copii diferite modele de viaţă – despre existenţa binelui şi a răului. Prin intermediul lor, cei mici află răspuns la multe întrebări pe care încă nu ştiu cum să le explice părinţilor. În multe din aceste poveşti, copiii se regăsesc pe sine, sau văd modele de comportament ale părinţilor şi pe ale lor proprii. “Spre exemplu, în fabula “Greierul şi Furnica”, atunci când îi întreb pe copii de cine le place cel mai mult – de greier sau de furnică, copiii spun că de greier. De ce? Pentru că copiii adoră libertatea, distracţia şi viaţa fără griji. În persoana furnicii, cei mici îi văd pe părinţii care mereu îi cicălesc”, povesteşte Viorica Arnaut.

- Meditative. Poveştile meditative au menirea de a aduce armonie în sufletul copilului, de a-l ajuta să se debaraseze de un conflict interior care îl macină. Imaginile descrise în aceste poveşti – soarele care străluceşte, iarba moale etc., au menirea de a-i stimula simţurile copilului şi de a-l linişti. Poveştile meditative se citesc înainte de somn.

- Psiho-corecţie sunt poveştile care au scopul de a repara comportamentului copilului. De exemplu, dacă micuţul se teme de întuneric, de câine, de medic, dacă nu mănâncă etc. povestitorul vine cu un erou care seamănă mult cu copilul, şi acest erou are o sumedenie de întâmplări “la temă”, ca într-un final, să fie prezentată o dezlegare cu succes a problemei. Astfel, copilul înţelege că există şi alte alternative mai bune, decât, de exemplu, frica permanentă de întuneric. Ca reper de poveşti de psiho-corecţie sunt cărţile Nataliei Ciub – ABC-ul Curajului, ABC-ul Bunelor Maniere, ABC-ul Sănătăţii.

- Didactice. De obicei, aceste poveşti sunt destinate studiului. Cu ajutorul poveştilor didactice copilul va învăţa mai uşor, de exemplu - limba engleză, alfabetul etc. Poveşti didactice pot fi considerate Cărţile Usborne. De obicei, aceste cărţi pot fi citite începând cu vârsta de trei anişori.

- Psiho-terapeutice sunt poveştile cu caracter filosofic. Ele ilustrează viaţa unui erou care a nimerit la ananghie şi arată cum ar trebui să acţioneze copilul, ce alegere să facă, ilustrează modele de comportament – dacă vei acţiona în acest fel, ai putea păţi ca acest erou. Aceste poveşti sunt recomandate copiilor cu probleme de comportament. Pot fi comparate cu cele din categoria artistic, cu singura diferenţă, că sunt scrise de psihoterapeuţi.

Beneficiile poveştilor terapeutice sunt multiple, spune psihologul. Dezvoltă gândirea, imaginea de sine, abilităţile sociale, contribuie la dezvoltarea abilităţilor de interacţiune pozitivă cu copiii de vârstă apropiată, pot fi folosite ca material didactic în scopul dezvoltării capacităţii de exprimare. Nu în ultimul rând, poveştile terapeutice pot învăţa copiii diferite modalităţi de comunicare prin lecturare, jocuri de rol, întrebări şi răspunsuri în baza textului, scoaterea ideilor principale din text, morala poveştii etc. Aşadar, bucură-te împreună cu copilul de un tratament interactiv şi plăcut şi transformă povestea într-un remediu magic împotriva tuturor relelor!

Foto: blog.library.villanova.edu

Adaugă comentariu

Închide