Nu vă uitaţi copiii în faţa televizorului

Nu vă uitaţi copiii în faţa televizorului

Tot mai mulţi părinţi ajung să se plângă de faptul că copiii lor devin dintr-odată dependenţi de televizor, calculator, tabletă, telefon şi altele de genul acesta. Îşi dau seama de asta în clipa în care copiii încep să nu mai răspundă, atunci când erau strigaţi, din simpul motiv că nu se pot desprinde de ecran, când încep să caute telecomanda, înainte ca să îşi dezbrace haina de afară, când sunt gata să renunţe la tot – la mâncare, la plimbare, la joacă, de dragul unor zece minute în plus petrecute în faţa calculatorului sau tabletei.

Când şi cum se produce greşeala? Zilnic. Din cauza programului încărcat al maturilor, copiii devin sclavii televizorului, dar şi ai diferitelor gadgeturi. Lipsiţi de supravegherea părinţilor, unii ajung să petreacă toată ziua în compania tehnicii de ultimă generaţie. Şi mai grav e atunci când aceştia vizionează sau au acces la programe care nu sunt potrivite vârstei lor. Să fie oare totul pierdut? Părinţii care au depăşit această problemă, precum şi psihologii spun unanim că nu.

Iată câteva sfaturi:

–          Pentru început, fii sincer cu tine însuţi şi recunoaşte: cât de des priveşti tu personal televizorul? Sau cel mai des îl deschizi doar pentru a avea un zgomot de fond, în timp ce eşti ocupată cu altceva? Copiii îşi imită părinţii în tot ce fac. Aşa că, urmându-ţi exemplul, copilul conectează televizorul, pentru ca acesta să îi ţină companie.

–          Găseşte împreună cu copilul o altă activitate. Cititul unei cărţi, asamblarea unui puzzle sau tangram. Plimbarea pe bicicletă este cu mult mai benefică decât privitul televizorului.

–          Dacă totuşi cel mic priveşte televizorul sau stă la computer, ai grijă să nu îl „uiţi” prea mult timp acolo. Copiilor cu vârsta de până la doi ani nu le permite să stea în faţa ecranului mai mult de 15 minute pe zi.

–          Nu îl lăsa să se uite la filme de groază, pentru că din cauza acestora poate fi afectat de diverse fobii şi poate avea coşmaruri în timpul nopţii. Nu îl lăsa să privească emisiunile de ştiri, pentru că de cele mai multe ori acestea sunt agresive, iar copilul le poate percepe eronat. Pentru a evita asemenea incidente, înainte de a-i da voie să se uite la televizor, consultă ghidurile tv pentru a te informa asupra buletenilor de ştiri, emisiunilor şi filmelor programate.

–          Organizează-i un program riguros, astfel încât să nu aibă prea mult timp liber, pe care să îl petreacă în faţa televizorului sau cu alte gadgeturi. Dacă ai posibilitatea, în locul unui film sau al unei emisiuni difuzate la televizor, pune-l să urmărească o casetă video înregistrată cu un film documentar sau oricare alt gen, important e ca acesta să fie potrivit vârstei copilului.

–          Dacă, în lipsa ta, copilul rămâne cu cineva din ai casei, avertizează-l privind interdicţia de a se uita la televizor. În caz contrar, toată munca ta se duce pe apa sâmbetei.

–          Dacă niciunul din sfaturile de mai sus nu funcţionează, răul deja s-a produs, şi copilul nu poate fără televizor, pur şi simplu blochează-l, astfel încât copilul să nu îl poată singur conecta, sau înscenează istoria unei defectări şi a unui meşter care mereu nu are timp pentru reparaţii. Este important de memorizat, ca, din obişnuinţă, să nu îl conectezi. Iar pentru ca copilul să nu sufere, ai grijă să îl ţii mereu ocupat cu ceva. O altă metodă de scurtă durată ţine de scoaterea bateriilor din telecomandă.

Story: De ce copiii Getei Rasciuc nu au TV

Geta Rasciuc e femeia și mama ce nu ține cont de tiparele societății și de „gura târgului”. Este cunoscută drept „Geta cu slingurile”, iar într-un interviu pentru revista Mame de Succes a explicat de ce copii ei nu au televizor. 

Pentru unii de neînchipuit, pentru ei o realitate. Nu au televizor în casă, iar copiii ei nu privesc desene animate. „Am locuit un timp împreună cu părinți și ei aveau televizor, atunci am observat mai multe efecte negative ale acestuia, care m-au deranjat. Bogdan, fiul meu mai mare, pornea singur televizorul, putea să-l privească ziua întreagă, iar dacă îl închideai, făcea isterie. Unele canale erau foarte ciudate, aveau efect hipnotizant, indiferent de ce era acolo. Făcea un zombie din el chiar și blocurile de reclamă”.

După ce s-au mutat la casă nouă, au renunțat la televizor definitiv. Îl priveau doar uneori, când mergeau la bunici. „Am observat un lucru. În weekend, după ce mergeau la bunici, unde priveau televizorul, nu mai erau la fel de creativi, nu inventau jocuri de imaginație, se jucau doar cu scenarii gata din TV, preluau comportamente, șabloane...” zice Geta. Ea spune că nu-i pare rău că nu le-a permis copiilor să privească televizorul, căci că așa le-a lăsat spațiu pentru a acumula experiențe proprii...

 

Eşti unul din părinţii care au trecut deja prin această etapă? Ţi-a reuşit? Dacă da, atunci aşteptăm sugestiile tale pe adresa redacţiei odoras@gmai.com

Foto: www.kolcraft.com

Adaugă comentariu

Închide