Povești scurte cu morală pentru părinți și pici

Povești scurte cu morală pentru părinți și pici

Fie că v-ați săturat de poveștile clasice, fie că vă doriți să le lecturați micuților voștri povești din care să învețe ceva esențial pentru ei, însă articolele noastre cu povești se bucură de succes în rândul vostru. De aia am decis să mai căutăm povestiri scurtuțe, dar cu morală interesantă.

Iadul și Raiul

Un renumit samurai, cu o constituţie masivă, a hotărât într-o zi să viziteze un călugăr firav, sperând să dobândească acces la secretele Universului.
- Călugăre, spuse el, pe un ton agresiv, specific unui om obişnuit să comande, învaţă-mă despre rai şi iad!

Micul călugăr îl privi în tăcere pe vajnicul luptător. Apoi, după câteva clipe, îi spuse samuraiului cu mult dispreţ:

- Să te învăţ despre rai şi iad? Nu te-aş putea învăţa nimic. Eşti murdar! Miroşi urât! Sabia ta este ruginită! Eşti dizgraţios, o adevărată ruşine pentru clasa samurailor. Dispari din faţa mea imediat! Nu pot să te suport!

Samuraiul era furios. Atât de furios încât întregul corp începuse să-i tremure. Faţa i se înroşise şi valuri de mânie îi străbăteau trupul. Fulgerător, fără să mai stea pe gânduri, samuraiul ridică ameninţător sabia deasupra capului, pregătindu-se să îl ucidă pe călugăr.

- ...Acesta este iadul, spuse, liniştit, călugărul, privindu-l.

Samuraiul împietri, şocat de răspunsul călugărului. Compasiunea şi calmul acestui omuleţ, care îşi riscase viaţa pentru a oferi o învăţătură despre iad! Samuraiul îşi coborî încet sabia, plin de gratitudine şi, pentru motive pe care nu le putea explica, inima sa se umplu pe dată de o pace cum nu mai cunoscuse.

-...„şi acesta este raiul”, adăugă, la fel de calm, călugărul.

 

Gospodina, slujnicele şi cocoşul

O gospodină de cum auzea cântatul cocoşului, îşi scula slujnicele  din somn şi le punea să toarcă lână. Într-o noapte slujnicele  se sfătuiră să omoare cocoşul, pentru că le deştepta stăpâna lor  prea cu noaptea în cap să le pună la lucru.

După ce omorâră ele  cocoşul, păţiră şi mai rău, căci stăpâna lor acuma le scula la lucru
mai dinainte de cântatul cocoşului, zicând către slujnice că vor fi  cântat cocoşii cine ştie când şi aşa de multe ori le scula mult  mai devreme.

Învăţătură: Toate lucrurile ce se fac cu vicleşug şi împotriva  dreptăţii mai totdeauna sunt pricina răutăţilor.

 

Muştele şi mierea

Într-o putinică cu miere se grămădise la mâncare o mulţime  de muşte; dar iată că în curând, lăcomia lor împingându-le tot mai în fund, toate se împlântară într-însa atât cu picioarele cât şi cu aripile, de nu se mai puteau întoarce şi încă mai puţin să zboare.

Atunci văzând bietele muşte că din pricina lăcomiei lor au să piară, ziseră:

— Vai de noi, păcătoase ce suntem, iată că pentru o fărâmiţă de dulceață ce am mâncat, acuma pierim cu zile! Vai cât de  lacome am fost!

Învăţătură: Aşa sunt şi oamenii cei păcătoşi, pentru puţin lucru şi pentru puţină hrană şi dulceaţă îşi pierd ceea ce au mai scump.

 

Adevărata comoară

Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulți bani, că nu-și poate cumpăra tot ce-și dorea. Se plimba trist pe stradă, neștiind cum să iasă din această situație. Dar, cum mergea el așa, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenție, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston și să găsească drumul spre casă. Tânărul l-a ajutat, conducându-l de braț.

Văzând cât sunt alții de necăjiți, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce și-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăște din ea - putere de muncă, bucurie și voie bună.

Acum își dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alții au rămas orbi. El putea să vadă, însă, toate frumusețile din jurul său.

Învățătură: Adevărata comoară nu înseamnă bani.

 

Elefănţelul curios

A fost odată, demult, un elefănţel foarte curios. Într-o zi s-a trezit cu o nouă întrebare: „ce mănâncă crocodilul seara?
Aşa că a plecat prin pădure să întrebe animalele şi s-a întâlnit cu ursuleţul şi-l întreabă:
- Ursulețule, ce mănâncă crocodilul seara?
- Nu ştiu, a răspuns ursuleţul, dar du-te la lac şi vei afla.
Şi a plecat mai departe elefănţelul să caute lacul. Pe drum s-a întâlnit cu o broscuță:
- Broscuţo, ce mănâncă crocodilul seara?
- Nu ştiu, a răspuns broscuţa, dar du-te la lac şi vei afla.
În apropiere de lac, elefănţelul s-a întâlnit cu şarpele boa:
- Şarpe, ce mănâncă crocodilul seara?
- Nu ştiu, a răspuns şi şarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur că vei afla răspunsul.
Tocmai atunci ieşea din apă crocodilul. Elefănţelul s-a apropiat de el, dar nu ştia că vorbeşte chiar cu crocodilul:
- Scuză-mă te rog, ştii cumva ce mănâncă crocodilul seara? Crocodilul şiret îi spune:
- Vino mai aproape să-ţi spun la ureche să nu ne audă nimeni.
Elefănţelul s-a apropiat şi crocodilul „haţ!”, l-a apucat de nas, că pe vremea aia elefănţelul avea un nas ca toate nasurile, micuț ca la toți copiii. Şi cum se chinuia bietul elefănţel să scape din gura crocodilului a venit repede-repede şarpele boa, care se afla în apropiere şi a început să-l tragă pe elefănţel de coadă. Şi atâta a tras crocodilul de nas şi şarpele boa de coadă , că până la urmă şarpele a reuşit să-l salveze pe elefănţel, dar nasul i se întinsese atât de tare că aproape îi atârna pe jos. Şi uite aşa, de atunci are elefănţelul trompă.

Învățătură: În jurul nostru avem mulți oameni șireți, așa ca și crocodilul, iar comunicarea cu ei ne poate face mult rău.

 

Sursa: adventurekids.ro

Foto simbol: editurafrontiera.ro

Adaugă comentariu

Închide