Psiholog: Crizele de furie la copiii mici sunt normale!

Psiholog: Crizele de furie la copiii mici sunt normale!

Unii părinţi nu înţeleg ce motive au copiii să fie nervoşi, mai ales că ei în calitate de părinţi depun atât de multe eforturi să le asigure ceea ce este necesar. Aparent copiii mici nu au nici o grijă, părinţii sunt cei care se ocupă de organizarea vieţii de zi cu zi şi aduc cele necesare. Unii adulţi îi consolează pe micuţii furioşi, alţii îi pedepsesc, alţii îi izolează. Ce se întâmplă de fapt? Cum se manifestă aceste crize? Psihologa Ioana Niţă Amarandei, specializată în psihologie şcolară şi consiliere educaţională şi vocaţională, explică aceste crize la copiii mici.

Copiii de 3 ani  sunt capabili să exprime trăiri emoţionale de tipul bucuriei, furiei, tristeţii, fricii sau dezgustului. Comportamentele  normale, în situaţii specifice,  ale anteprescolarilor şi preşcolarilor  apărute  ca urmare a instalării trăirilor de tristeţe, frică,  dezgust, furie sunt:  plânsul, izolarea, ţipătul, nevoia de a fi ţinut în braţe, a sta lângă adult,  respingere, aruncatul, lovitul, ciupitul, împinsul, trageri de păr, trageri de haine, târârea, aruncatul la podea etc.

La antepreşcolari, toleranţa la frustrare este aproape inexistentă, aceasta căzând în sarcina educaţiei (părinţi şi educatori). Astfel,  instalarea furiei  îşi urmează cursul. Deoarece fiecare copil este diferit şi trăieşte într-un context familial şi social aparte, există diferenţe interindividuale între modul de manifestare al furiei şi al parcursului pe care aceşti copii îl au spre viaţa adultă.

Temperamentul influenţează comportamentul copiilor, el se referă la o serie de trăsături predominant înnăscute, relativ stabile în timp, care sunt responsabile de preferinţă copiilor pentru anumite stiluri de interacţiune.

Numeroase studii de psihologia dezvoltării au identificat o legătură între temperamentul unui copil şi abilităţile sale ulterioare de reglare emoţională şi comportamentală. Unii copii îşi exprimă furia prin plâns, expresii faciale, logoree, dar fără a acţiona pentru rezolvarea problemei sau a confrunta pe cel/cea care îl  provoacă, alţii rezistă activ prin apărare verbală sau fizică. Unii copii îşi manifestă furia prin răzbunare agresivă, verbală sau fizică, prin respingere sau evitare, iar alţii caută adultul pentru a-i oferi confort şi soluţii.

 

Sursa: csid.ro; sochi.clinic

Adaugă comentariu

Închide