Mobilat

Grădinița în Marea Britanie, din spusele unei mame din Moldova

Grădinița în Marea Britanie, din spusele unei mame din Moldova

Peste hotarele Republicii Moldova sistemul de învățământ este diferit, mai ales în ceea ce ține de învățământul preșcolar. De aia am decis să vorbim cu o mămică moldoveancă, dar care locuiește cu familia deja în Marea Britanie. Doina Pantaz-Sârbu este jurnalistă, mama unui băiețel pe nume Traian, și care a emigrat împreună cu soțul și fiul în Marea Britanie. Mai departe vedeți cum este o grădiniță din Londra în viziunea acestei mame.

Acum 5 luni am decis să ne punem viaţa şi cariera în valize şi să ne căutăm rostul în altă ţară. Reţinerile permanente de salariu şi ultima adunare de părinţi la grădiniţă au fost motivele pentru care am părăsit Moldova fără mari remuşcări, deşi ne este dor adesea de tot ce am lăsat acasă. Destinaţia noastră a fost Marea Britanie. Diferenţele sunt multe şi destul de evidente. Mă voi opri în acest articol doar la subiectul grădiniţelor, care prezintă interes pentru toţi părinţii ajunşi aici cu odoraşii lor.

Informaţii generale

Ca şi acasă, în Marea Britanie sunt grădiniţe de stat şi grădiniţe private. La cele de stat sunt admişi copiii care au împlinit 3 ani. Grădiniţele private au creşe în care sunt îngrijiţi şi supravegheaţi inclusiv  bebeluşii. Dar ele au preţuri foarte mari. Adesea depăşesc salariul minim pe economie. Deci puţini imigranţi îşi permit să-şi înscrie copiii la creşă pentru program deplin. Soluţii sunt, dar şi ele – costisitoare:  fie plăteşti o bonă care vine la domiciliu, fie găseşti o altă mămică în zona ta, cu care-ţi împarţi salariul, sau duci copilul la un childminder (îngrijitor de copii). Ultimul este înregistrat oficial, are acasă amenajat spaţiu pentru joacă, masă şi somn şi poate găzdui mai mulţi copii de orice vârstă.

Când copilul a împlinit 2 ani, el poate beneficia de 15 ore gratuite săptămânal la orice grădiniţă din zonă (de stat sau privată), în limita locurilor disponibile. Totuşi sunt eligibili doar copiii ai căror părinţi nu depăşesc venitul anual de 16 000 de lire. De la 3 ani, de acest drept pot beneficia toţi copiii, indiferent de salariul părinţilor. Iar dacă ambii părinţi lucrează, statul britanic oferă 30 de ore gratuite săptămânal la grădiniţă. 

Vârsta copilului

Numărul orelor gratuite

Condiţiile

2 ani

15 ore

Dacă venitul familial nu depăşeşte 16 000 de lire pe an

3 ani

15 ore

Indiferent de venit

3 ani

30 ore

Dacă ambii părinţi lucrează

 

Grădiniţele de stat funcţionează de la ora 9 până la ora 15:30. Cele private au program diferit, dar, în general, sunt deschise de la 8 la 18:00.

Admiterea

La fel ca şi acasă, copilul trebuie înregistrat într-o listă de aşteptare. Înregistrarea se efectuează o dată pe an şi durează aproximativ o lună. Prioritate au copiii cu domiciliul în zona grădiniţei, pentru că uneori pot veni funcţionarii să verifice condiţiile de acasă. Totuşi noi am reuşit să obţinem un loc într-o grădiniţă din regiunea unde lucrez, ca să fiu aproape în caz de urgenţă. Fără mită, fără cadouri, fără cumetri, fără mari elogii şi rugăminţi. Doar am trimis e-mail-uri la toate grădiniţele din acel sector şi m-am dus să le văd pe cele care mi-au răspuns pozitiv.

Procedura de înscriere n-a fost foarte lungă. M-a surprins plăcut amabilitatea personalului. Deşi nu prea ştiam bine engleza, ele au fost foarte răbdătoare. La un moment dat chiar au deschis google translate ca să fie sigure că eu înţeleg tot ce mi se spune. Însăşi directoarea mi-a făcut excursie prin grupă. Chiar dacă nu aveam adunate toate actele necesare admiterii (unele a trebuit să le aştept mult de la angajator) am iniţiat perioada de adaptare a fiului meu. Şi apropo, nu mi-au cerut nici certificat de la medic, nu tocmai controlul tuturor specialiştilor (cum se cere acasă), nici nu m-au întrebat despre vaccinuri. Doar a trebuit să le zic adresa centrului medical unde suntem înscrişi şi numele medicului nostru. Încălţămintea aici nu se schimbă. Doar noi o schimbăm din obişnuinţă, ceilalţi copii stau în încălţămintea în care au venit de acasă. A trebuit să aduc doar alte haine, în caz de mici accidente.

Perioada de adaptare

Prima zi am stat împreună la grădiniţă o oră.  A doua zi Traian a rămas fără mine o oră. Următoarea săptămână – câte 2 ore fără mine. După, l-am lăsat până la 13:30. În fiecare zi educatoarele îmi povestesc ce a făcut, ce n-a făcut şi la ce trebuie să-i acordăm atenţia acasă. După o perioadă mi-au zis că vom încerca să-l lăsăm toată ziua, adică până la 15:15. Dar tentativa n-a fost reuşită. După părerea lor, Traian se supra-oboseşte şi devine extrem de capricios după amiază. Aşa că am trecut înapoi la programul de până la 13:30. E dificil pentru părinţii care muncesc toată ziua, dar asta e regula lor.

Copilul trebuie să vină cu plăcere la grădiniţă, zic ele. Şi în cazul nostru aşa şi este. În week-end Traian mă-ntreabă când mergem la „şcoală” – aşa i-am zis eu din start, pentru că la grădiniţă nu voia. Presupun că experienţa primului an de acasă şi-a lăsat amprenta. Acum, dimineaţa se trezeşte fără plânsete şi stres, când îi zic că ne grăbim la şcoală. Şi facem aproape o oră pe drum - cu autobusul şi cu metro-ul. Iar când ajungem pe strada grădiniţei, aleargă şi-mi zice „mai repede, ca să nu încuie uşa doamna profesoară”. La ei uşa chiar se încuie imediat cum pleacă toţi părinţii. Una din educatoare ne întâmpină cu zâmbetul pe buze, exact la 9:00, iar apoi uşa este încuiată, ca să nu iasă întâmplător nici un copil. Şcolile toate sunt îngrădite cu garduri înalte, de fier, iar porţile sunt automate. Dacă ai întârziat şi uşa a fost încuiată, suni la poartă, te prezinţi în camera de supraveghere şi ceri permisiunea să intri, secretara îţi descuie poarta şi aştepţi la recepţie să vină una din educatoare să-ţi preia copilul. De două ori m-au sunat să vin să-l iau mai devreme. Prima dată au zis că avea febră, iar a doua oară - că e somnolent (ştiau că-i dau antibiotic). La ora 15:15 se deschide uşa şi copiii sunt aduşi câte unul din grupă.

Absenţele

La ei e foarte strict cu absenţele. Dacă lipseşte copilul fără a avea permisiunea directorului sau un motiv serios de boală, eşti penalizat cu 60 de lire (aproximativ 1400 de lei la cursul de astăzi n.r.). Marea, muntele, nunţile sau alte sărbători, nu-s motive pentru a lipsi de la grădiniţă. Pentru asta sunt vacanţele, care-s destul de dese aici: o dată la 2 luni au vacanţă de o săptămână - două. Vara au două luni libere. Noi cumpăraserăm în decembrie bilete pentru zborul acasă, când Traian nu era încă admis la grădiniţă şi acum a trebuit să completăm un formular pe care să-l examineze directoarea. Acum aşteptăm verdictul ei: ne dă permisiunea să zburăm acasă sau va trebui să plătim amenda. (Între timp familia a primit răspunsul că absența copilului nu este autorizată n.r.)

Mucii, tusea ori alte simptome neserioase, trec de la sine şi la grădiniţă. Nu e nevoie să izolezi copilul din cauza lor. Dacă e necesar, ele îi pot administra medicamentele la orele stabilite. Mai mult, nici părinţii nu privesc ca la un duşman al poporului când copilul tuşeşte. Într-o zi o mămică, auzindu-l pe fiul meu tuşind l-a întrebat: „Traian tuşeşti?”. Auzisem că la ei tusea nu e boală, dar oricum aveam un pic de frică moştenită de acasă. Deci mă pregăteam deja moral pentru ce va urma. „Şi Alex tuşeşte”, a continuat ea zâmbind, iar alături de noi încă vreo doi copii îşi suflau nasurile.  Trebuie să ţii piciul acasă doar dacă are febră, diaree sau vomă, dar să anunţi neapărat la recepţie.

Sărbătorile

În Marea Britanie nu se adună bani pentru cadouri la educatori, profesori, sora medicală, bucătărese, directoare şi alt personal auxiliar. Nu ne cere nimeni nimic pentru diverse inspecţii şi comisii. N-am văzut nici un părinte să vină măcar cu flori sau cu o mică atenţie de Anul Nou, Ziua Mamei sau oricare altă sărbătoare. Deşi spun alte mămici de-ale noastre că ele obişnuiesc uneori să le dăruiască ceva făcut manual sau meşterit împreună cu copiii. Şi niciodată nu am simţit nici o insinuare nici o discriminare. Şi nu cred că cineva dintre părinţi ştie când e ziua de naştere a vreo uneia dintre educatoarele copiilor noştri. De cealaltă parte, educatoarele se gândesc la noi şi la copiii noştri. Mereu ne pregătesc felicitări meşterite cu copiii. Fac uneori serbări, dar nu e fastul de acasă.

Grupa

Sunt 4 persoane zilnic acolo, cu aproximativ 20 de copii. Sala e foarte mare şi fiecare colţ are specificul lui: natură, matematică, desen etc. Au în grupă nisip, pământ, apă, spumă şi fel de fel de substanţe colorate, lipicioase. Au scos chiar şi răţuşte într-un incubator de sticlă, copiii având posibilitatea să urmărească tot procesul. Iar acum ele cresc alături de micuţi. Nu au odaie separată pentru dormit. Presupun că ei nu dorm la amiază. În creşe, după cum povestesc alte mămici, copiii dorm pe saltele, în aceeaşi cameră în care se joacă. Şi educatoarele nu le impun somnul. Dacă nu vor, se pot juca în continuare. În fiecare vineri ne dau câte două cărţi acasă pe care trebuie să le citim până miercuri, când le returnăm.

Cheltuieli

Pentru mâncare plătim 12 lire pe săptămână (circa 275 de lei la cursul actual n.r.). Au o masă şi o gustare. Dar putem da şi pachet de acasă, dacă nu vrem să plătim.

Unele grădiniţe pot impune uniformă, pe care trebuie s-o cumpere părinţii.

Uneori se organizează zile de caritate, când fiecare ar trebui să doneze câte o liră pentru diverse cauze.

Am prins deja şi o sesiune foto aici. Nu m-am gândit că astfel de afaceri înfloresc şi-n Marea Britanie. Iar preţurile pentru fotografii sunt destul de mari. Noi am dat 17 lire pentru o poză cu toată grupa (aproape 400 de lei n.r.).

Adunările

Periodic se organizează câte o „zi academică”. Atunci fiecare părinte primeşte un bileţel cu ora când este invitat la „adunare” cu educatoarea - face to face. Atunci copiii nu învaţă. Educatoarele sunt ocupate întreaga zi cu părinţii. La această „adunare” se discută despre performanţele copilului. Eu am avut astfel de „adunări” în fiecare săptămână, aşa cum eram în perioada de adaptare, iar Traian le-a dat mari bătăi de cap. În afară de aceste şedinţe, zilnic îmi spun dacă a fost bine sau nu prea, dacă au existat incidente sau progrese. Odată chiar m-au sunat să mă informeze că Traian s-a lovit întâmplător cap în cap cu alt copilaş, că acum plâng amândoi, dar să nu-mi fac griji, ambii sunt bine, iar ele vor urmări starea copiilor.

 

Ce-mi lipseşte din sistemul educaţional de acasă?

Poate doar programul prelungit de funcţionare a grădiniţelor şi vacanţele mai rare, ca să putem munci fără întreruperi. În rest, aici avem de toate!

 

               

Foto: arhiva personală; nytimes.com; familiesonline.co.uk

Adaugă comentariu

Închide