Sfaturile psihoterapeutului cum să le vorbim copiilor despre sexualitate şi să-i ţinem departe de abuzuri

Sfaturile psihoterapeutului cum să le vorbim copiilor despre sexualitate şi să-i ţinem departe de abuzuri

Tragediile din Caracal, România, au revoltat nu doar lumea din țara vecină, ci și pe noi. Teama, spaima, frica s-au instaurat în fiecare. Dar mai ales părinţii simt cel mai profund tot ce se întâmplă, căci se gândesc la copiii lor şi cum îi pot proteja să nu ajungă în mâinile unor agresori. Constantin Cornea, psihoterapeut, explică cum le introducem copiilor conceptul de sexualitate şi agresiune încă de la o vârstă fragedă și care sunt primele semnale care sugerează că cel mic este abuzat sexual.

Cum le vorbim copiilor despre sexualitate?

Specialistul explică faptul că dacă îi vorbim copilului despre sexualitate în intervalul 4-8 ani sau chiar 10 ani, nu facem decât să provocăm excitaţie sexuală fără identitate de gen. De ce? Pentru că în acest interval, copilul are de partea lui următoarea ecuaţie: inocenţă vs. sex. Astfel, poate confunda sentimentul de prietenie, cu dorinţa sexuală. Aşa poate ajunge la concluzia că prietenul lui Marcel este de fapt iubitul lui sau prietena ei, Maria, este de fapt obiectul dorinţei ei sexuale, nu o prietenă şi doar atât.

Introducerea sexualităţii prea devreme înainte de a-i vorbi despre diferenţa de gen este o greşeală. Apoi este bine să vorbim copilului despre un cod al bunelor maniere ce îl/o poate face să cucerească pe cineva, înainte de „a avea sexual pe cineva”.

Toate identificările de gen se întâmplă în cadrul perioadei de 4-8 ani. Putem oare stabili identitatea de gen a copilului nostru dacă avem formula corectă?

Cum le explicăm „atingerile nesigure”?

Este mult mai uşor să clasificăm atingerile în „sigure” şi „nesigure”. De exemplu, „atingerile nesigure” sunt cele care implică zonele intime, dar uneori, în rândul copiilor şi tinerilor, acestea pot fi destul de confuze.

Atingerile <<nesigure>> reprezintă forma prin care un individ intră în intimitatea sexuală a cuiva. Întotdeauna această intervenţie este făcută de persoane mai mature. Ceea ce duce ulterior la identificarea de gen. Le putem spune copiilor care sunt diferenţele dintre atingerile afectuoase şi cele sexuale. Dar asta se stabileşte în funcţie de copil, de vârstă, de nivel de educaţie al familiei, de situaţie în mod particular.

„Să nu vorbeşti cu străinii” nu este suficient

Nu întotdeauna agresorul este străin. Există numeroase cazuri în care s-a întâmplat să fie chiar un membru al familiei, un apropiat în care parcă ai toată încrederea. Să luăm în calcul răspunsurile pe care le auzim deseori la televizor atunci când vecinilor sau familiei li se cer păreri despre persoanele implicate în cazuri de genul. „Era un om bun”, „Dădea bună ziua” etc. sunt doar câteva dintre cele mai frecvente răspunsuri.

Psihoterapeutul Constantin Cornea spune că pentru un copil, străin este ceea ce îi spui şi îi demonstrezi tu. Dacă tu te comporţi familiar cu orice persoană, copilul va copia comportamentul tău. Este o demonstraţie evidentă între un copil crescut de o familie care îşi alege cu grijă prietenii şi una care primeşte oameni în casă şi în viaţa de familie cu mare uşurinţă. Să nu uităm - copilul imită ceea ce vede.

Părinţii, cei mai buni prieteni

Este foarte important ca părinţii să aibă o relaţie deschisă cu copiii lor. Astfel, pot crea un mediu în care copilul poate fi foarte deschis în faţa lor şi înţelege că ei sunt mereu acolo, indiferent de ceea ce se întâmplă.

Cum identificăm un adult de încredere?

Odată ce cresc, adulţii trebuie să-i ajute pe cei mici să identifice adulţii de încredere din viaţa lor, la fel ca oricare alt membru al familiei, profesor etc. Orice interacţiune cu un adult necunoscut presupune o nouă relaţie. Dacă copilul este învăţat de mic că la baza relaţiilor trebuie să fie prietenie, respect, reciprocitate, atunci copilul, dacă nu este prea mic, îşi va da seama dacă un adult apărut din neant nu îşi doreşte ceva anormal de la el. Să nu uităm următoarea regulă: pentru copil, atât timp cât este copil, uneori până la vârsta de 13-14 ani, părinţii trebuie să reprezinte filtrul ce discerne, nu copilul.

Semnale care arată că un copil este abuzat sexual

Părinţii cunosc comportamentul zilnic al copiilor, aşadar pot identifica cu uşurinţă schimbările care apar ulterior. Specialistul enumeră principalele semnale:

- Lipsa plăcerii în privinţa unor activităţi care îi plăceau;

- Dorinţa de a se retrage din societatea copilului;

- Plânsul facil;

- Coşmarurile;

- Tulburările alimentare: vomă, mâncatul obsesiv compulsiv, refuzul de a se alimenta;

- Lipsa dorinţei de a interacţiona cu alte persoane;

- Nervozitatea excesivă, izolarea în propria cameră.

Ce trebuie să facă părinţii în asemenea caz?

Sfatul este unul singur: să apeleze urgent la un specialist! Psiholog, psihiatru, medic de familie. Pentru că este important pentru părinţi să înţeleagă prin ce trece copilul, pentru că este important să îşi valideze opiniile ce pot fi eronate, pentru că trebuie să vadă dacă nu cumva ei interpretează anumite etape de creştere greşit.

 

Sursa: csid.ro; christian.by

Adaugă comentariu

Închide