Boala bubelor dulci: cât de contagioasă este și cum se tratează

Boala bubelor dulci: cât de contagioasă este și cum se tratează

Boala bubelor dulci este des întâlnită în discuțiile dintre mame. Multe presupun sub această diagnoză orice erupție cutanată pe care o văd la copil, fără a acorda mare atenție acestei probleme medicale. Din păcate, boala bubelor dulci, sau medical vorbind, streptodermia – este o problemă medicală care nu poate fi ignorată în primul rând pentru că este contagioasă, iar în al doilea rând pentru că presupune un tratament destul de complex. Mai multă informație la acest subiect am aflat de la Ecaterina Vlad, medic pediatru la Clinica Sancos. 

Streptodermia sau Impetigo (denumire științifică) este cea mai frecventă infecție cutanată de origine bacteriană a pielii, putând afecta orice regiune. Se caracterizează prin leziuni supurative ale pielii, erupții de bule de diferite dimensiuni, de la câțiva milimetri până la câțiva zeci de centimetri, cauzate de streptococi. În funcție de agentul patogen responsabil, distingem streptodermii simple, streptostafilodermii și stafilodermii.

Cel mai des sunt implicate zonele corporale cu o protecție scăzută sau iritată foarte frecvent, cum ar fi: regiunea triunghiului nazal în timpul unei infecții respiratorii însoțită de eliminări nazale și ulterioara iritare a acestei zone, porțiunile anterioare ale cavității nazale și bărbie, mai ales în perioada de erupție dentară, când hipersalivația este o stare normala pentru copiii de vârstă fragedă. La rândul său, saliva eliminată irită pielea și duce la microleziuni, cu o ulterioară suprainfecție. În plus, copiii de vârstă fragedă sunt mai predispuși la această infecție, din motiv că deseori iau diverse obiecte murdare în guriță. Maturii mai rar dezvoltă această afecțiune a pielii. La bărbați impetigo poate apărea în urma bărbieritului traumatic și cu ustensile prost igienizate sau de unică folosință, dar utilizate de mai multe persoane. La femei mai des este afectată partea piloasa a capului.

Fiind o boală contagioasă, streptodermia este întâlnită cel mai des în colectivitățile supraaglomerate cu aerisire proastă și umiditate crescută pe un fon de temperaturi înalte în încăpere. Igiena personală precară, niște afecțiuni cronice ale pielii, precum psoriazisul, pielea afectată sistematic cu lupusul eritematos, diabetul zaharat, dermatita de contact (alergiile la substanțele chimice care ulterior se pot infecta), arsurile, inclusiv solare, urmele de scărpinat în cazul persoanelor cu pediculoză sau scabie, bubițele deranjate în urma varicelei etc. În cazul adulților, focare ale bolii pot fi observate în colective închise și aglomerate precum unitățile militare, închisori etc. Infecția se transmite prin contact tactil cu pacientul, prin lenjerie de pat și obiecte personale. Prevalența impetigo variază sezonier, cu incidență maximă în timpul verii și a toamnei.

Vorbind despre o clasificare putem spune, în primul rând că, streptodermiile se împart în cele primare, care au apărut pe o piele aparent sănătoasă, și cele secundare - care agravează leziunile preexistente ale pielii, de exemplu, suprainfectarea veziculelor din varicelă, dermatita atopică, suprainfectarea unei plăgi, traume, infectarea zgârieturilor dupa scărpinatul intens al pielii în scabie, pediculoză, herpes etc.

Primele semne ale acestei infecții sunt apariția unor formațiuni veziculare (bubițe de aproximativ de 2 cm) cu lichid transparent sau tulbur, care peste un timp se sparg, iar suprafața se acoperă cu o crustă, așa-numita crustă de miere (de aici vine și denumirea de bube dulci). De obicei, în condiții de igienă suficientă și imunitate cutanată satisfăcătoare, procesul se rezolvă de sinestătător în aproximativ două săptămâni.

Tratamentul impetigo-ului, de regulă, este indicat de medicul dermatolog și implică educarea pacientului cu privire la comportamentul său - să nu atingă și să nu rupă crustele formate, să respecte mai riguros igiena personală. Pacientul sau cel care îl îngrijește este învățat cum este corect să curețe și să aplice tratamentul local. Se recomandă curățarea ușoară, îndepărtarea crustelor cu ajutorul săpunului antibacterian și aplicarea frecventă a pansamentelor umede impregnate cu soluții dezinfectante precum clorhexidina sau altele, în zonele afectate ale pielii. La fel, se recomandă uscarea și aplicarea unui unguent cu antibiotice - procedee care împiedică transmiterea impetigo-ului și previne recidivele. Dacă pacientul prezintă mâncărime la nivelul pielii afectate, atunci se va administra și un preparat antihistaminic sistemic. În cazul pacienților febrili se va administra un antipiretic. Categoric este interzisă administrarea cu scop antipiretic a aspirinei copiilor sub 14 ani. Este important ca pe perioada tratamentului, pacientul să evite purtarea hainelor sintetice sau de lână, deoarece stimulează transpirația și ajută la creșterea leziunilor cutanate. Ideale sunt hainele din stofă naturală. Apropo, chiar și fără tratament, impetigo se vindecă, de obicei, în două - trei săptămâni.

Prognosticul acestei boli este favorabil. Cicatricile sunt rare, dar se întâlnesc defectele de pigmentare a pielii - atât hierpigmentarea (pete mai intense decât culoarea pielii), cât și hipopigmentarea (pete mai deschise la culoare decât pielea). Unele forme de streptodermii profunde pot lăsa defecte cosmetice. Leziunile netratate ale pielii în urma impetigo-ului pot să evolueze în ectimă (afectarea profundă a pielii) și pot rămâne cicatrici profunde.

Un consult medical poate fi efectuat de medicul pediatru de la clinica “Sancos”. Colectivul departamentului de medicină generală al clinicii este constituit din medici și personal medical calificat, care dispun de categorii și de perfecționări de domeniu periodice, titluri științiifice de doctori în științe, doctori habilitați, conferențiari, membri și fondatori ai diverse organizații profesionale.

În prezent în departamentul de medicină generală există o multitudine de specialități medicale, fiecare dintre doctori având domeniul său de activitate, specificul și metodele de tratament individuale. Este vorba de pediatru, ginecolog, neuropediatru, cardiolog, alergolog-imunolog, gastroenterolog, urolog, proctolog, dermatovenerolog, neurolog, ORL, oftalmolog, endocrinolog, mamolog, oncolog, stomatolog, ortoped-traumatolog, logoped, psiholog etc. Alegerea corectă a unui medic cu specializare îngustă este foarte importantă, pentru că de fapt de această alegere depinde starea de bine.

Pentru mai multe detalii: bd. Moscova, 16, info@sancos.md, +373 (22) 909 909; www.sancos.md.

 

Foto: wheremed.com, acikgunluk.net, medical.ru

 

Adaugă comentariu

Închide