Mobilat

Datorită ei zeci de copii au primit o nouă șansă la viață! Cât costă viața unui copil?

Datorită ei zeci de copii au primit o nouă șansă la viață! Cât costă viața unui copil?

 

O postare de-a ei pe reţelele de socializare adună mii de vizualizări şi sute de mesaje într-o singură zi, pentru că cuvintele ei ajung drept la inimă. A reuşit să organizeze campanii de colectare a unor sume colosale de bani pentru tratamentul unor copii grav bolnavi, pentru ca ulterior să găsească și căi de acces către cei mai buni medici din lume. La fel, a reușit să organizeze campanii pentru ajutorarea familiilor social vulnerabile, a spitalelor şi orfelinatelor. Cum îi reuşeşte acest lucru e un mister pe care ne-am propus să îl elucidăm, în contextul în care această săptămână este una Naţională a Voluntariatului.

Dacă încă nu aţi recunoscut-o, ea este Svetlana Sainsus femeia–filantorop, iniţiatoarea ONG-ului Caritate.md, care a făcut adevărate minuni pentru zeci de copii, după cum spune ea, deşi noi suntem siguri că cifra a trecut demult la ordinul sutelor, pe parcursul celor patru ani de voluntariat. Am căutat-o şi am am “prins-o” în una din ultimele zile de aflare a ei în Moldova, înainte de a reveni la Moscova, acolo unde locuieşte împreună cu soţul şi fiul său. Am rugat-o să ne povestească cum arată o zi din viaţa ei şi la ce sacrificii se expune benevol.  

Indiferent de ora la care mă trezesc sau locul unde începe ziua mea, primul lucru pe care îl fac - verific  platforma caritate.md, pentru a afla câţi bani s-au adunat de la ultima intrare pe site. După care răspund la mesajele părinţilor copiilor bolnavi, pentru care la moment fac acte de caritate, sau la mesajele a zeci de oameni necunoscuţi care întâmpină greutăţi în procesul de donare. Azi sunt acasă la părinţii mei, de aceea, mi-am permis să mă reţin mai mult în faţa telefonului, întrucât e una din zilele când nu trebuie să gătesc micul dejun pentru soţul şi fiul meu.  

La 7.40 merg la frizerie. Sunt invitată la o emisiune TV  în direct, de aceea, mă las pe mâina specialiştilor…. Cât timp mă aflu la coafor, nu pierd nici un minut. Iarăşi citesc, recistesc, revizui, dau telefoane, încurajez pe unii că totul va fi bine, pe alţii să doneze, pentru că ajutoare financiare vin de la moldovenii din toată lumea – SUA, Marea Britanie, Canada, Germania, Franţa, Rusia etc. Apropo, toţi cei care mă cunosc, deja fac bancuri pe seama mea. Ori de câte ori merg la o petrecere, o sărbătoare, o simplă ieşire în oraş cu prietenii, primul lucru pe care îl fac îi întreb: Azi cine şi cât donează?

La 8.30 sunt în emisie directă. Vorbesc public despre cazurile de care mă ocup la moment. Povestesc despre fiecare copil, ca şi cum ar fi al meu. Mă doare fiecare istorie în parte.

 

La 10.00 merg acasă. Mă aşteaptă părinţii şi fiul să iau masa împreună cu ei. Un fel de mic dejun amestecat cu prânz, pentru că după asta ziua mi-i împărţită pe minute.  

După masă merg în vizită la Maxim Rabovilă, băiatul care de patru ani se află în comă. Pentru el am colectat 10.000$ în doar 5 zile, deși suma inițială pe care ne-am propus-o era de 5.000$... Acesta a fost primul meu record. I-am promis mamei sale că le voi face o vizită atunci când voi veni în Moldova.

Părinţii lui Maxim m-au bucurat pe de o parte, spunându-mi cât de mult s-a schimbat viaţa lor după postarea mea pe internet, că vin oamenii cu bani şi ajutoare. Şi m-a întristat când mi-a zis că Maxim are dureri mari din cauza sondei instalate, prin intermediul căreia este alimentat şi care de ceva vreme îi provoacă dureri şi sângerări, pe motiv că este una veche şi trebuie schimbată.   

Pe la orele 13.00 merg la oficiul "caritate.md" - o platformă de crowfunding, din care fac parte ultimele două luni. Acolo mă aşteaptă colegii să facem împreună scrisori destinate mai multor companii, prin care să solicităm ajutor financiar. Ca să fiu mai explicită – căutăm zilnic modalităţi de a găsi bani pentru un proiect nou pe care îl vom realiza în parteneriat cu clinica turcească Medical Park. Ei acceptă să trateze copiii noştri în credit şi cu o reducere de 50%, or asta este una din cele mai mari realizări ale mele. În caz contrar, riscăm să ne moară copiii până colectăm toţi banii.  

Pe la ora 15.00 merg să mă întâlnesc cu Oxana Ceban, mama Tudoriţei, care m-a invitat la o cafea. Cine nu o ţine minte pe Tudoriţa, ea e fetiţa cu o malformație congenitală, pentru care am colectat 15 mii euro pentru a-i corecta viciul la un spital din Italia. Operaţia a fost un succes, iar acum Tudoriţa este bine. Aşteaptă să meargă la grădiniţă. Oxana nu a venit cu mâna goală, fapt pentru care îi mulţumesc enorm. Ea a contribuit financiar pentru unul dintre cazurile pe care le curez acum. Între timp primesc mesaje de la mama Agnesiei. E disperată. Agnesia este foarte slăbită şi se simte foarte rău. Încerc să o încurajez pe cât pot. Distribui din nou povestea ei prin toate grupurile.

 

Mai târziu merg cu fiul în oraş. Îmi petrec după amiaza cu el...

 

Pe la ora 19.00 sunt invitată la o nouă emisiune TV.

Revin acasă seara târziu. I-au cina în familie.  

Apoi deschid pianul şi încerc să arunc din inimă toate emoţiile negative pe care le-am acumulat peste zi.

Înainte de somn iau din nou telefonul în mână şi încep să postez mesaje pe diferite reţele de socializare. Distribui cazul Agnesiei Hreasca, Simonei Mitronici, al lui Vladimir Bivol, Alinei Buhna, al lui Sergiu Iartmitchi, Crinei Cucereavii, al lui David Gadei şi Vlad Ceban. Las câteva mesaje medicilor de la Medical Park din Turcia, acolo unde am reuşit să îi internez pe majoritatea dintre aceşti copilaşi.

Mă culc târziu, pe la ora 2 dimineaţa, nu înainte să verific din nou conturile platformei caritate.md şi să răspund la zeci de mesaje.   

Zilele mele petrecute în Moldova sunt pline de activităţi, toate destinate voluntariatului, anume pentru că aici mă aflu pentru o perioadă scurtă de timp, după care revin la Moscova. În Rusia, aria mea de activitate e mult mai limitată, şi presupune coordonarea de la distanţă a tuturor cazurilor lansate. În afară de caritate nu fac nimic. Sunt casnică, o femeie obişnuită, soţia unui om de afaceri, care mă scuteşte de grija unui job, pentru întreţinerea familiei. De aceea, îmi permit să vin lunar în Moldova pentru a ţine legătura cu familiile pe care le ajut, a organiza acte de caritate şi (din păcate) pentru a înscrie cazuri noi...

P.S.: Azi cine şi cât donează? Vedeți cazurile pe caritate.md

Adaugă comentariu

Închide