Mobilat

O tânără din Moldova stabilită în Franța povestește cum sunt tratate acolo gravidele și cum se monitorizează sarcina

O tânără din Moldova stabilită în Franța povestește cum sunt tratate acolo gravidele și cum se monitorizează sarcina

Oamenii buni, dintr-o bucată, reușesc să prindă rădăcini temeinice oriunde merg. La fel ca iedera, pot să crească și să dea naștere mai departe unei noi vieți chiar și în locuri noi. Întâlnirea tinerei Rodica Ninicu, originară din Republica Moldova, cu tânărul Julien Cassagnau, originar din Franța, nu a fost întâmplătoare. Astăzi, frumosul cuplu crește un băiețel de nici un an pe nume Mateo.

Sarcina și nașterea au fost experiențe despre care tânăra povestește cu plăcere. Lucrurile bune sunt percepute prin comparație. Nu este un caz ieșit din comun, este o realitate trăită de o tânără care a fost de acord să împărtășească cu noi experiența sa de tânără mămică.

Matéo este un bebe care a fost așteptat și dorit, de aceea când am rămas însărcinată am simțit că el este acolo, iar testul de la 7 dimineața n-a făcut decât să confirme acest lucru. Ne-am bucurat împreună cu soțul, dar am decis să anunțăm vestea cea mare doar după ce avem toate confirmările medicale. Prima persoană căreia i-am destăinuit „secretul” a fost fratele meu mai mic, dar totuși vestea a fost cadou de aniversare pentru sora mea.

Buna desfășurare a sarcinii a fost posibilă și datorită personalului medical calificat ce a demonstrat o implicare mare în toate etapele.

 

Nu pot spune că a fost ceva neordinar, pentru că timp de 6 ani de când mă aflu în Franța, mi se pare că o atitudine serioasă, grijulie și prietenoasă din partea cadrelor medicale este ceva absolut normal. Sunt, însă, unele detalii care mi-au plăcut, și nu știu dacă aș fi avut parte de așa ceva de era să nasc în Moldova: în timpul ecografiei de la 3 luni de sarcină, doctorița m-a văzut palidă și m-a întrebat dacă mă simt bine (eu eram în perioada în care vomitam până și apa, slăbisem considerabil) și când i-am explicat situația, ea a luat legătura cu ginecologul meu și m-au internat de urgență. Au urmat 8 zile de îngrijiri și încercări de a stopa acest proces. Pe la ziua a patra, pentru că situația nu se ameliora, în vizită a venit psihologul spitalului, pentru a vedea dacă problema nu venea din altă parte. Nu era cazul, totuși multe femei sunt mame singure sau nu sunt sprijinite de familie și anturaj, iar în asemenea momente, discuția cu un specialist este binevenită și necesară.

Un alt moment plăcut a fost faptul că imediat după ce am declarat sarcina la asigurarea medicală, am primit o scrisoare de la Centrul pentru protecția maternală și infantilă,  prin care îmi aduceau la cunoștință că o moașă îmi va face o vizită acasă pentru a-mi vorbi despre drepturile mele și a-mi răspunde la întrebări.

Rodica ne-a mai mărturisit că a avut parte de un moment de afecțiune frumos din partea medicului anestezist care a îmbrățișat-o demonstrând astfel un gest de compasiune și solidaritate feminină. „Eu am avut o sarcină mai complicată, iar din acest motiv începând cu luna a 7-a de sarcină, eram vizitată săptămânal de o moașă care monitoriza dezvoltarea fătului și îmi dădea informații referitor la naștere și îngrijirea copilului, vizite care au continuat timp de 3 săptămâni după venirea pe lume a lui Matéo (de data aceasta, pentru a monitoriza creșterea copilului și starea mea de după cezariană)”.

Nu știu cât costă să naști în Franța, pentru că eu am asigurare medicală, deci cheltuielele mele au fost egale cu zero. Depinde totuși dacă naști la spital privat sau public. La o clinică privată achiți onorariu anestezistului și ginecologului, care îți va primi nașterea, iar suma diferă de la o instituție la alta în funcție de tipul de asigurare medicală a mamei.

Dacă naști la spital public, unicul lucru pentru care ai putea să-l achiți este alegerea unei camere separate (dacă asigurarea ta nu include acest serviciu), dar asta doar în cazul în care nașterea este pe cale naturală. Pentru nașterea prin cezariană sau gemeni, camera separată este obligatorie și gratuită.  Julien, soțul meu a avut primul contact cu bebelușul. Eu eram sub anestezie, iar el a fost cel care i-a schimbat scutecele, îmi dădea copilul să-l alaptez, i-a făcut prima băiță, ce mai, el e eroul nostru!

În toată perioada de spitalizare primeam zilnic câte 7-8 vizite pentru a fi ajutată în toate: de la stimularea alăptării la schimbatul scutecelor. Copilul era cântărit zilnic, iar mie mi s-a dat un tabel să completez de fiecare dată când alăptam sau schimbam scutecele. Personalul medical era disponibil 24/24.

De la 1 ianuarie 2018 în Franța sunt 11 vaccinuri obligatorii, cu 8 mai multe decât înainte. Copiii care nu sunt vaccinați sunt refuzați la înscrierea la creșă, școală sau alte centre pentru copii, iar părinților li se acordă un termen de 3 luni pentru a-i vaccina. Dacă ai asigurare medicală, vaccinurile sunt gratuite, dacă nu, pentru un vaccin achiți cca 50 de euro. Vaccinarea începe la 2 luni după naștere. Nu există mame perfecte, precum nu există o metodă magică de educare a copiilor. Fiecare copil e individual, informați-vă, consultați surse diferite și faceți cum credeți că e mai bine pentru copilul vostru. Și mulțumiți-le în fiecare zi că v-au ales să le fiți mame. „Mulțumesc, Matéo!”                                                                                                                                                        

Foto: arhiva personală

 

 

Adaugă comentariu

Închide