Povestea băiețelului care a fugit zilele trecute de la o grădiniță din capitală

Povestea băiețelului care a fugit zilele trecute de la o grădiniță din capitală

Cazul băiețelului găsit zilele trecute singur în stradă după ce a fugit de la grădiniță a stârnit multă indignare în rândul internauților, în special a celor care au copii. Din fericire, problema a fost rezolvată în momentul în care au fost anunțați părinții. Așa se face că în ziua cu pricina, mama era la maternitate unde l-a adus pe lume pe cel de-al optulea copil, iar tatăl a rămas acasă cu alți trei copii mai mici. Mirosea a poveste intrigantă despre o familie numeroasă unde domnește dragostea și înțelegerea. Și ca să vedeți, nu am dat greș. Această familie este într-adevăr primitoare și deosebită, dar povestea lor este pe cât de frumoasă, pe atât de tristă. Tatăl familiei, Andrei Vilisov, ne-a povestit mai multe detalii. 

Într-adevăr suntem o familie numeroasă. Dumnezeu ne-a dăruit patru băieți și patru fete. Fiul mai mare are 21 de ani, și este proaspăt revenit din rândul forțelor armate, mezinul are abia câteva zile de la naștere - toți frumoși, sănătoși, deștepți. Ce mai, suntem mândri de ei! Îi creștem pe toți în dragoste și înțelegere și nu suntem adepții educației prin bătaie, ci încercăm să le cultivăm cele mai frumoase calități. Chiar și acum câteva zile, când fiul Alexandru a plecat fără însoțitor de la grădiniță, când l-am văzut acasă, nu l-am bătut. Nici măcar nu l-am certat. I-am dat bani ca să-și cumpere un tort de napolitane, și după ce i-am făcut un ceai cald, am discutat pe îndelete despre acest incident. Astfel, pot spune că încep să adunăm roadele. Copiii mai mari deja s-au angajat și pe măsura posibilităților ne ajută financiar. Nici cei mari și nici cei mici niciodată nu vor trece pe alături de cineva care are nevoie de o mână de ajutor. 

 
Eu însumi provin dintr-o familie cu mulți copii, și dintotdeauna mi-am dorit să urmez exemplul părinților mei, care au trăit în dragoste și înțelegere și ne-au educat oameni cu literă mare. Probabil de aceea, nașterea niciunuia dintre copii nu m-a speriat. Atunci când soția mi-a spus că este din nou însărcinată, am zis că acolo unde cresc șapte, există loc și pentru al optulea.  

Din păcate, partea frumoasă a poveștii noastre se termină aici, pentru că neajunsurile cotidiene au ajuns să ne depășească. Niciodată nu m-am plâns pe greutăți, pentru că am muncit dintotdeauna din zori până în zori. La moment, am două job-uri de bază - sunt curier la o pizzerie din oraș, iar în paralel lucrez în calitate de taximetrist. Cu toate acestea, salariul pe care cu greu îl adun, precum și îndemnizațiile copiilor, abia de ne permit să ne rezolvăm cele mai stringente probleme. Nu neg faptul că în cele mai dificile momente am avut alături oameni cu suflet mare care ne-au ajutat atât cu haine, cât și cu produse alimentare, pe care noi, la rândul nostru, le-am donat altor familii nevoiașe, atunci când acestea au fost în surplus.  

Totuși cea mai  mare problemă este lipsa spațiului locativ. La moment, locuim 11 suflete într-un apartament de 18 metri pătrați. Este vorba de cei opt copii ai noștri, noi părinții, dar și proprietarul apartamentul, tutela căruia am luat-o pentru că are grave probleme psihice. Nu ne întrebați cum dormim. Pentru că e o adevărată abracadabra în fiecare seară. Dormim câte trei sau patru pe unul din cele două paturi, pe saltea sau pe fotoliul din bucătărie. 

De când familia a început să ne crească, mai exact de acum doi ani, am scris în nenumărate rânduri mai multor organe abilitate despre necesitatea noastră. Din păcate, fără succes. Ni s-a spus verde în ochi că statul nu oferă nici un fel de ajutor familiilor cu mulți copii. Paradox, zic eu. Țara este în profundă criză demografică, dar nu stimulează deloc familiile numeroase. E chiar dureros când știi că unii funcționari publici primesc apartamente fără rând, iar noi suntem veșnic în așteptare. Și e mare păcat. Acum că s-a ivit ocazia să vorbesc prin intermediul presei, aș vrea să fac din nou un apel către Primărie, Guvern, Ministerul Protecției Sociale și Familiei să ne ajute. Suntem o familie harnică, o familie unde domnește înțelegerea și dragostea, dar care are nevoie de sprijin din partea statului. Nu ne treceți cu vederea!  

Foto: arhiva personală

Adaugă comentariu

Închide