Sunt mamă a doi copii minunaţi acasă şi a altor 240 la şcoală

Sunt mamă a doi copii minunaţi acasă şi a altor 240 la şcoală

De mai bine de 20 de ani, Tatiana Cătănoi este profesoară de limba română, şi în acelaşi timp, director adjunct al gimnaziului din satul Ursoaia, raionul Căuşeni. Este poate una din puţinii entuziaşti ai ţării noastre, care, în pofida tuturor dificultăţilor, îşi face cu dragoste şi dăruire meseria. Cum arată „O zi din viaţa unui pedagog” care locuieşte la sat am aflat după ce am urmărit programul de ieri al acestei minunate femei, mame, soţii şi Profesoare cu literă mare.

5.30 – Deșteptarea mea zilnică începe cu discuţii: cu florile de cameră, cu deșteptătorul familiei - papagalul Lică.

6.00 – 7.00 – hrănesc orătăniile din curte - găinile, rațele, iepurii, care așteaptă cu sufletul la gură să le zic şi lor „Bună dimineața!”, alintându-i cu cuvinte de laudă.

7.00 – deșteptarea picilor. Vlăduț este preșcolar în grupa pregătitoare. Andreea e elevă în clasa a VIII-a, dar ambii aşteaptă să îi trezesc cu „Bună dimineața, soare, Bună dimineața, cer senin” sau „Bună dimineața, rece ca gheața”, alintări și dezmierdări. Așteaptă ca mama să le cânte „Fuga la fuguța, spală dinții periuța...”. Şi cât ei îşi spală dinţii eu să le pregătesc preferatul dejun: terci cu ceai sau clătite cu magiun făcut de mama de cu vară.

7.30 – Andreea pleacă la şcoală, iar eu cu Vlăduţ pornim spre grădiniță. Aici am ocazia să savurez din discuțiile cu fiul meu, inventăm fel de fel de jocuri cât mergem de mânuță.

8.05 – sunt deja la școală. Azi am lecţii de limba română cu clasele a V-a şi a VIII-a. După care mă încadrez în activitatea de director adjunct în problemele instruirii, cu 19 cadre didactice dintre care doi tineri specialiști. Proiecte didactice, informații, monitorizare, evaluări, atestare, orar, reușita școlară, activități, note informative, analize, sinteze...

17.00 – fug la grădiniță. Iar odată ajunsă acasă aprind focul în sobă, pregătesc cina, dialogez cu copiii. Nu întotdeauna reușim să povestim, scriem, memorăm. Azi însă am reuşit şi aşa am fost scutită de întrebarea „când se termină acuș și cât mai durează?”.

18.00 -18.30 -  cina cu familia. După care deretic prin bucătărie, în curte, prin casă. Încerc să găsesc puțin timp liber și pentru pici ca să-i răspund la „de ce”-urile lui zilnice (de ce merge primul și pleacă ultimul de la grădiniță?). O sun pe mama. Regret mult că o vizitez rar, chiar dacă locuim în acelaşi sat. Îmi cer scuze. Ea mă iartă, mă-nțelege şi mă aşteaptă. Poate vin mâine.

21.00 - După baie, îi citesc lui Vlăduţ neapărat povestea de seară şi un pic din enciclopedie. E o tradiţie deja. Aştept ca soţul şi copiii să se culce, iar eu încep să lucrez la proiectele pentru a doua zi. Am de verificat caiete (dar ele pot rămâne și pentru a doua zi de la 5.00). Dacă a doua zi utilizez TIC-ul la oră, un PPT sau Prezi atunci îmi poate lua patru-cinci ore de pregătire. Mai sunt și coordonator al unui proiect de la PRO Moldova Social „Lecții de viață pentru fete” care se desfășoară sâmbăta și duminica, iar pentru ele am de făcut un alt program de instruire la care tot noaptea lucrez.

Se întâmplă uneori ca moş Ene să mă găsească lucrând şi să mă lase să savurez din cartea de lectură ce mă așteaptă cu nerăbdare pe noptieră. Astfel, că soțul după o repriză dintre două vise mă-ntrebă dacă „atâta pentru azi?”. Vecina zilnic mă-ntreabă:  „Când dormi? Când mă culc la tine e lumină, când mă scol e iar lumină” , dar mă și condamnă că-s „fudulă” și nu vin cu ea şi alte vecine la taclale. Mă întreb când le reușesc ele pe toate, dar ele nu lucrează la școală. Aşa se întâmplă că primăvara la mine în grădină, față de ceilalți vecini, ultima iese ceapa și cartofii, morcovul sau mazărea, ultima e legată sau prășită via...

Dar... mi-e frică de Dumnezeu, fug de monotonie. Mă războiesc cu timpul, încercând să-i dilat durata până la cel puțin 25 de ore pe zi. Am putut să nu mă nasc, dar era atât de ispititoare și de mândră țara părinților mei, încât am ales să fiu fiica acestui pământ. O ursitoare mi-a dat numele ei de botez și mi-a prorocit la leagăn de Sfânta Buche, încredințându-mi un creion și un caiet. Dar sunt mulțumită de tot ce am, de tot ce fac, mă mândresc că sunt mămică a doi copii minunați acasă, dar și mamă a 240 de elevi din Gimnaziul Ursoaia Căușeni.

Foto: arhiva personală

Adaugă comentariu

Close