Viața poate începe și la 50 de ani

Viața poate începe și la 50 de ani

Acum 30 și ceva de ani, în ziua când absolvea școala generală, Veronica își zicea în sinea ei că ce a fost mai urât în viața ei a trecut. De acum încolo, totul va fi diferit. Visa să plece cât mai curând din casa părintească și să își găsească un rost în lume...

Acasă nu a găsit niciodată dragoste și înțelegere din partea mamei și a surorii mai mari. A aflat mai târziu că tatăl ei a fost un alcoolic și un afemeiat, fapt pentru care mama a divorțat înainte de nașterea ei. A vrut să renunțe și la sarcină, însă era prea târziu. Așa că s-a născut ea, Veronica, cea care a avut nenorocul să îi semene tatălui la chip...

Anii au trecut, Veronica a crescut și a plecat de acasă. A ales să facă medicină, deși specialitatea nu îi era una chiar pe placul inimii. Totuși a absolvit-o cu brio, iar la scurt timp a fost repartizată să lucreze în calitate de asistentă medicală la un spital de copii din capitală.

Doctorul cu „cusur

Acolo l-a întâlnit pe Valeriu, un doctoraș trecut de prima tinerețe după care alergau toate fetele – doctorițe, asistente medicale și chiar paciente. Nu că ar fi fost un bărbat rupt din soare, dar era glumeț și se comporta galant cu toată lumea. Avea un singur „cusur” - era căsătorit și avea un copil. Însă pe femei neajunsul acesta nu le oprea să îi cerșească atenția. Veronica nu era o excepție. A completat la scurt timp lista de „victime” îndrăgostite ale doctorașului. Mai mult chiar, era pentru prima dată când iubea pe cineva, ea care nu a știut niciodată ce e dragostea de mamă, de soră, de tată... nu o deranja faptul că era căsătorit. Se simțea bine în compania lui și de multe ori rămânea peste program, sau făcea ture suplimentare numai să îl poată vedea. De la o vreme și doctorașul a început să îi de-a semne de atenție. Nu s-a gândit niciodată la ce poate duce o asemenea relație. Nici nu a avut timp pentru așa ceva. Capul îi era mereu plin de planuri cum să îl cucerească.

A adunat toate pastilele din casă...

Când Valeriu a sărutat-o pentru prima dată pe obraz pentru faptul că a acționat profesional în cazul unui copil cu arsuri grave, Veronicăi nu îi venea să creadă. Din ziua aceea lucrurile s-au desfășurat cu o repeziciune uimitoare. Astfel că peste câteva luni a aflat că... este însărcinată. I-a spus lui Valeriu, dar bărbatul ținea prea mult la reputația și la familia lui, așa că a cerut să fie transferat la un alt spital. După ce a aflat noul lui loc de muncă, l-a urmărit câteva săptămâni în încercarea de a discuta cu el. Dar bărbatul i-a dat de înțeles că nu mai vrea să o cunoască. I-a dat bani pentru chiuretaj și i-a recomandat un medic care din spusele lui își face bine meseria. Atât. A durut-o mult timp trădarea lui, dar înțelegea că singură și-a prins gâtul în laț. La urma urmei ce așteptări putea să aibă ea de la un bărbat însurat. Întru-un moment de disperare a decis să scape de sarcină și de viața ei ticăloasă... A adunat toate pastilele pe care le avea prin casă, dar până la urmă i s-a făcut frică. S-a gândit că poate cel pe care îl purta sub inimă îi va suplini lipsa cronică de dragoste. A cerut să fie și ea transferată la un alt spital, pentru că nu mai suporta privirile iscoditoare ale colegelor și a început totul de la zero. Nu a apelat la ajutorul mamei și surorii mai mari, după ce ele s-au dezis de ea, pe motiv că le-a făcut de rușine.

Și totuși viața nu a fost roz

Dar, după nașterea lui Marcel, lucrurile nu au fost nici pe departe roz. Or, acum aproape trei decenii, mamele cu copii din flori nu erau privite cu ochi buni. Veronica a simțit piedica societății peste tot. Din această cauză Marcel a crescut un băiat timid și închis în sine. Nici ea și nici fiul nu aveau prieteni, mergeau rar în vizite și lor rar cine le trecea pragul casei. Și nici cu banii nu o duceau prea bine. Era perioada „perestroicii”, când familii complete abia de se descurcau din punct de vedere financiar. Așa că apartamentele pe care le închiriau deveneau tot mai mici și mai prost mobilate.

A încercat de câteva ori să își refacă viața, dar când îl vedea pe fiul ei cât de „bolnăvicios” reacționează la fiecare bărbat care le călca pragul, a renunțat la idee. Marcel știa că tatăl său este viu, chiar dacă nu îl văzuse niciodată. I-a povestit Veronica că este medic, că are o altă familie și că  a plecat peste hotare. Cu mama și sora nu mai comunica de ani buni. A abandonat medicina (care între timp devenise prost plătită) și a schimbat câteva posturi de muncă. A vândut ziare prin gări, a spălat scări, a lucrat ajutor de bucătar într-o cantină. Ar fi vrut să plece peste hotare cum au făcut mulți dintre cunoscuții ei, dar nu putea să lase copilul în grija nimănui, și nici bani nu avea de la cine să împrumute.

O a doua șansă...

Anii au trecut, Marcel a crescut, iar Veronica tot singură a rămas. Astfel, că la 50 de ani se simţea incompletă. Nu la aşa o viaţă a visat ea. Fără soţ, fără rost în viaţă şi cu un copil din flori. „Ei, da bine că e sănătos şi mă ascultă. Am crescut un băiat educat şi foarte cumsecade, Marcel al meu”, cam aşa se alina femeia în gândurile ei cele mai ascunse. „Chiar dacă nu a avut un tată alături, ştie să bată un cui şi să repare tot ce e stricat prin casă. Mâine – poimâne se însoară...” Şi ea? Ce face? Rămâne singură?! Singură de tot!

Dar uite că pe la 50 de ani, destinul i-a mai zîmbit odată “sarcastic”. Ziua începuse ca de obicei. Marcel a  plecat cu 10 minute înainte, iar Veronica se pregătea şi ea de ieşire, când la un moment dat, uşa casei s-a deschis cu putere şi în prag a apărut Marcel, ducând în cârcă un bărbat. Omul fusese atacat de o haită de câini vagabonzi din zonă şi aceia i-au sfârtecat tot pantalonul şi i-au încolţit piciorul în câteva locuri. Rănile nu erau grave, dar sângerau din abundenţă. Marcel care trecea pe alături nu a stat să cheme ambulanţa. Ştia că mama încă e acasă aşa că l-a luat imediat de subsuori pe omul care era în şoc şi i-a propus să îl ducă la „medicul de acasă”. Chiar dacă nu mai lucra în domeniu, mama nu îşi pierduse abilităţile medicale. 

I-a dat mâna celui care a plătit cândva, ca să scape de el

Când a văzut pe cine a adus fiul în casă, Veronica a rămas stană de piatră. Îi albise doar părul, în rest, Valeriu nu s-a schimbat. Cel mai şocat a fost Marcel să afle că omul căruia prin ironia sorţii i-a întins o mână de ajutor, mulţi ani în urmă i-a plătit mamei lui bani ca să scape de el.

I-a pansat rănile și nu au mai chemat salvarea. În sinea sa, fiecare din ei a dorit această întâlnire. Pentru că fiecare avea câte ceva de spus. Valeriu a recunoscut că o vreme i-a urmărit de departe, l-a văzut pe Marcel cum creşte, dar nu s-a apropiat niciodată. I-a fost frică să nu afle soţia. Peste ani de zile, aceasta a aflat totuşi, şi din ziua ceea relaţia lor a început să se răcească, până cînd s-au separat. Când a rămas singur, Valeriu a început din nou să îi caute, dar Veronica a schimbat atâtea chirii şi posturi de muncă…  Apoi Valeriu a obţinut un stagiu peste hotare. La revenire a afalt că fosta soţie s-a recăsătorit, iar fiica a plecat peste hotare, de unde a rupt orice legătură cu tatăl său. Şi atunci Valeriu a reînceput căutările Veronicăi şi ale fiului său. I-a găsit acum câţiva ani, dar nu a îndrăznit să se apropie. Îşi făcea uneori drum prin preajma blocului unde locuiau. Şi poate că nu ar fi îndrăznit nici acum, „dar au apărut vagabonzii ăştia care l-au atacat”…

Din ziua ceea, au trecut doi ani. Valeriu a rămas să locuiască în noua sa familie. Între timp, Marcel s-a căsătorit, iar Veronica în sfârşit şi-a regăsit liniştea sufletească. În cazul ei, viaţa abia începea. La 50 de ani. 

Foto simbol: islandword.com

Adaugă comentariu

Close