Cum tata vitreg să devină... TATA

În timp ce maturii sunt pregătiţi să facă faţă destrămării familiei, mai ales pentru că decizia, de cele mai multe ori, le aparţine ambilor, copiii sunt cei care suferă cel mai mult. Situaţia le poate aduce adevărate conflicte interioare ce se pot răsfrânge asupra relaţiilor cu toţi ceilalţi membri ai familiei. Ce faci când tatăl natural nu mai este alături şi ce greşeli trebuie să eviţi în relaţia dintre tatăl vitreg-copil, citeşte în acest articol.

GREŞELI pe care NU trebuie să le facă un tată vitreg:

• Încearcă să ia locul tatălui biologic

Făcând abstracţie de relaţia cu soţia (în cazul divorţului), de multe ori, taţii rămân într-o relaţie bună cu proprii copii. Respectiv, chiar dacă „tatăl” nou-venit se străduie să fie acceptat în calitate de părinte, copilul va intra în defensă, încercând să apere imaginea ideală a tatălui său. Şi mai grav este atunci când tatăl vitreg încearcă să o facă pe şeful, ordonând în permanenţă ce şi cum să facă.

• Nu se descurcă cu explozia de sentimente şi responsabilităţi care l-a invadat

Dacă tatăl biologic are la dispoziţie cel puţin nouă luni ca să se obişnuiască mai întâi cu noul statut, apoi cu însăşi copilul, tatăl vitreg nu totdeauna are o asemenea posibilitate. Şi atunci, bărbatul se poate simţi frustrat: pe de o parte este dorinţa de a depăşi această barieră emoţională, iar pe de alta - stă imposibilitatea de o face instant. Ce se întâmplă? Adultul se confruntă cu stări de anxietate, lipsă de încredere şi conflicte interioare.  

• Are aşteptări prea mari înainte de căsătorie, care nu totdeauna se adeveresc

De multe ori, în familii apar certuri, situaţii tensionate, care îi pot dezamăgi profund pe toţi, inclusiv pe noul tată.

• Interzice copilului să îşi vadă tatăl natural

Cu timpul, copilul singur va decide dacă relaţia cu tatăl său biologic este una care se merită a fi continuată, sau nu. Oricare nu ar fi decizia copilului, părintele vitreg nu este un factor de decizie aici.

Ce spun psihologii?

- Primul pas într-o relaţie armonioasă dintre un tată şi un copil vitreg este de a stabili o relaţie de prietenie şi nu una de autoritate.

- Cuvintele gen am nevoie de „ajutorul” sau de „sfatul” tău merg direct la inimă. Astfel, adaptarea se face într-o atmosferă mult mai calmă, şi mai degajată.

- Adultul trebuie să conştientizeze că, numai copilul decide cât de mult îl va accepta în calitate de părinte, or, o relaţie perfectă cu mama lui încă nu înseamnă că ea se va răsfânge cu aceeaşi intensitate şi asupra celui mic.

- Părintele vitreg nu trebuie să îşi asume obligaţii financiare mai mari decât îşi poate permite, ele oricum nu vor grăbi procesul de adaptare.

- Atunci când simte că este gata să o de-a în bară, din cauza emoţiilor care îl copleşesc, să nu uite că fiecare problemă are o rezolvare. Mai bine un minut de meditaţie şi calmare, decât jumătate de oră de scandal.

- Tatăl vitreg nu trebuie să să-şi manifeste în exces afecţiunea faţă de mama copiilor. Ei trebuie să înţeleagă că acest „străin” o iubeşte pe mama lor, dar, totodată, să nu aibă sentimentul de „trădare” din partea mamei.

- Dacă copilul doreşte să comunice cu propriul tată, el trebuie lăsat.

- Este priomordial ca cel mic să poată lua decizii, de care să fie direct responsabil.

- Nu în ultimul rând, să nu uite că fiecare relaţie evoluează diferit, însă cu dragoste şi dăruire, are toate şansele ca aceasta să aibă sorţi de izbândă.  

Foto: livestrong.com