Educaţie cu blândeţe. 14 sfaturi de la o cunoscută mămică şi bloggeriţă

Simplă, autentică, prietenoasă, mamă a doi copii, cea mai apreciată bloggeriţă de parenting din România. Nu dă reţete de succes, ci doar îşi povesteşte experienţa de mamă. Şi sute de alţi părinţi se regăsesc, fie în textele sale de pe blog, fie în cărţile pe care le-a scris, în poveştile ei de viaţa.

Numele ei este Ioana, însă lumea o cunoaşte drept Prinţesa Urbană. Recent a fost la Chișinău, la invitaţia Clubului nostru, pentru o întâlnire de suflet cu mame şi taţi. Am selectat câteva idei simple, așa cum le-am „prins” noi, despre educaţia celor mici cu dragoste şi răbdare.

- Învaţă-ţi copilul să aibă stimă de sine, însă nu exagera cu laudele. Ajută-l să se evalueze singur, să înţeleagă că e suma abilităţilor pe care le are.

- Povesteşte-i despre tine. "Cum a fost mama sau tata când erau copii”, îl va ajuta pe copilul tău să se înţeleagă pe sine, dar și să aprecieze unele lucruri ce ţin de bani, haine, jucării, experienţe.

- E important să știi să spui "Nu", mai ales atunci când vine vorba de securitatea copiilor. Trebuie să existe "Nu-uri" sigure, categorice, care să rămână reguli, indiferent de orice. Dar puteţi avea şi "Nu-uri" negociabile, de genul: "Mi-ar plăcea să nu faci X, Y...". Dacă "Nu-ul" nu are un motiv serios, nu-l spune. Prea multă limitare şi negaţie nu e bună pentru dezvoltarea copilului. Totodată "educaţia fără Nu" nu este o "educaţie în spirit liber", ci o neglijență a părinților.

- Copiii învaţă şi preiau modele de comportament de la persoanele apropiate. O oră petrecută cu altcineva nu-l va afecta prea mult. E important ca acele persoane apropiate, cu care petrece cel mai mult timp, să păstreze aceleaşi reguli.

- Învaţă-ți copilul să reacţioneze cu blândețe la anumite comportamente supărătoare, să fie înţelegător. "Poate acel copil are o problemă în familie". Totodată, cel mic trebuie să ştie limitele atunci când vine de siguranța proprie. Agresorilor le "plac" victimele, de aceea copilul trebuie să ştie să se apere (nu neapărat fizic). Chiar şi mic fiind, poate pune mâinile în faţă şi sta pe poziţii de apărare "Stai! Lasă-mă în pace! Nu-mi place ce faci!". Dacă nu este părintele alături, trebuie să ştie că poate apela la un adult sau, pur şi simplu, fugi. Contează securitatea, învață-l asta!

- Mulţi părinţi se plâng că cei mici sunt prea ataşaţi de noile tehnologii. Însă exemplul trebuie să vină de la părinți. Dacă mama sau tata stă mereu cu telefonul în mână sau la computer, asta va vrea să facă şi el. Dacă ai nevoie de o pauză şi vrei să-i oferi telefonul sau tableta, pune o limită - "cât eu spăl vasele, ai voie să priveşti X şi atât". În același timp, luați mai des cărțile în mână, lăsați-le pe noptieră, în spațiul lui de joacă, citiți împreună sau separat, va deveni o tradiție de familie.

- Lăsaţi fraţii să se certe, uneori, şi să își rezolve singuri disputele, atâta timp cât nu-şi fac rău. Nu insista când se plâng unul pe celălalt. "Descurcaţi-vă!", le poţi spune uşor. Sau încercați să rezolvați situaţiile prin joc.

- Nu pune în cârca fratelui mai mare prea multe responsabilităţi. Lasă-l să te ajute, să simtă că e util, dar să aibă și suficientă libertate și atenție.

- Crizele de furie la un copil sunt normale. Vor trece! Important e să vezi ce îl înfurie şi să-l înveţi să-şi gestioneze emoţiile. Cel mai des, nu o face cu intenţie negativă. La 2 ani copiii nu ştiu de manipulare, doar văd o reacție la un comportament. În momentul crizelor de furie sau isterie, cel mic are nevoie de ajutor. Ia-l în braţe, dacă asta îl ajută, iar dacă dimpotrivă, nu vrea, lasă-l. Nu poţi să relaxezi copilul atâta timp cât tu eşti furioasă. Ai răbdare, vorbeşte-i calm, nu striga, fii alături şi ai grijă să nu se rănească. Îi vei explica mai multe după ce îi va trece, în timpul crizei nu are rost. Uneori, e bine să îl filmezi în timpul unui astfel de moment şi să îi arăţi apoi filmulețul. Adesea ei nu realizează cum se comportă, s-ar putea după asta să te înţeleagă mai uşor.

- Recompensele funcționează doar pe termen scurt. Încercați să nu le folosiți deloc, să nu știe de ele. Explicații prin joc că trebuie să faceți (sau nu) ceva anume, dar nu oferiți recompense – „dacă faci asta, primești asta...” Cu timpul aceste recompense vor trebuie să devină tot mai mari și mai atractive. Copilul trebuie să facă lucruri pentru că vrea, motivația și motorașul trebuie să fie „vreau să fac asta! vreau să o fac fericită pe mami! vreau să fac asta pentru că...” Trebuie nu să-l dresăm, să-l momim cu diferite lucruri, ci să-l facem să găsească explicația și motivația de a face ceva. La fel e și cu pedepsele, funcționează pe termen scurt și vor trebui să crească în intensitate ca să fie „eficiente”.

- Fă-ţi timp pentru tine! Trebuie să îți faci timp pentru lucruri care îți plac, poți să setezi chiar niște limite – cu blândețe – astfel încât copiii și soțul să înțeleagă că ai nevoie de momente de plăcere pentru tine. Dacă mama nu e bine, nici copiii și toată familia nu vor fi bine.

- Implicarea tatălui în educația copiilor e la fel de importantă ca și a mamei. Tatăl are alte calități, copiii vor învăța de la el altceva. Și nu e neapărat ca soțul să facă totul la fel ca tine... Tata nu trebuie să fie ca mama, lasă-l să facă lucrurile așa cum știe mai bine, nu fi eroină. Şi nu-ţi fă prea multe "filme", va fi destul de greu în primii ani, dar apoi doar vei savura momentele alături de copiii tăi.

- Furia vine din anumite nevoi nesatisfăcute. Dacă te simți iritată, enervată... trebuie să te întrebi de unde vine. Este normal uneori să ne enervăm, trebuie doar să vedem care e cauza. Adesea e vorba de o nevoie de bază nesatisfăcută – ai nevoie să te odihnești, să te simți protejată, să faci ceva etc. E bine să mergi la terapie, fie să vorbești cu cineva apropiat. De ajutor îți este și tehnica celor 90 de secunde. De atâta are nevoie creierul ca partea rațională să preia controlul. Dacă în aceste 90 de secunde reușești să faci altceva, să iei o pauză, să ieși din cameră, vei trece de perioada critică. Metoda se aplică nu doar când ai o stare de furie, ci și de panică, disperare etc. 

- Stai departe de lucrurile care te fac să te simţi vinovată, de ce îţi face rău - anumite colege, rude sau vecini, facebook sau altele. Ţine aproape doar ceea ce îţi face bine!

Ioana Chicet-Macoveiciuc, bloggerița Prințesa Urbană, este și autoarea cărților: O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă; Te iubesc orice-ai face!; Miercuri, respirăm; Mami, e gata?. Iar cea mai recentă este cartea „Băiețelul cu aripă de fluture”, în care autoarea povestește, oarecum, despre băiețelul său, care s-a născut diferit. 

Următorul eveniment organizat de Clubul Nostru este întâlnirea cu Irina Binder, autoarea cărților „Fluturi”. Vedeți detalii despre eveniment AICI.

Foto: coperta-simbol www.detstvo.info; odoras.md