Campionul Sergiu Oșlobanu despre copiii săi și soția, Tatiana Turtureanu: Nu vin cu flori acasă în toată ziua și nici cu cadouri scumpe, îmi demonstrez dragostea altfel

Campionul Sergiu Oșlobanu despre copiii săi și soția, Tatiana Turtureanu: Nu vin cu flori acasă în toată ziua și nici cu cadouri scumpe, îmi demonstrez dragostea altfel

Un alt bărbat, alt tată și alte opinii la aceeași rubrică: „Bărbații despre sarcină, naștere și copii”. Deși zilnic luptă și o face la propriu, vieții îi zâmbește și îi mulțumește pentru fiecare provocare și succes. La vârsta de 32 de ani, sportivul Sergiu Oșlobanu a adunat zeci de trofee și titluri de campion, dar totuși, cel mai important rămâne a fi titlul de tată. Căsătorit cu interpreta Tatiana Turtureanu, cresc frumos doi copii: Eva, care are aproape doi anișori și Damir, băiețelul care a venit pe lume acum o săptămână. Tăticul, deși este plecat și acum pentru a participa în cadrului unui campionat în SUA, cu gândul este acasă, copiii fiind pentru el sensul vieții.

Dar să începem cu faptul că tot mai des femeile recurg la metode cât mai originale pentru a-i spune soțului că vor avea un copil. Tatiana, soția lui Sergiu, este o fire foarte creativă, fiind cunoscută mai ales pentru vocea ei minunată, însă la acest capitol, se pare că a fost destul de directă.

Soția mea, deși este o fire artistică și are o imaginație bogată, a ales să-mi spună această frumoasă noutate simplu și direct. A fost un moment emoționant, dar așa și nu-mi venea să cred până la prima ecografie”.

Să ai acasă o soție însărcinată nu e întotdeauna cea mai ușoară încercare pentru un bărbat, cum a fost pentru campionul Sergiu Oșlobanu, ne spune chiar el.

„O soție însărcinată acasă este o experiență frumoasă și inedită. Eu am parte de o soție fără capricii, pofte la o bucată de noapte etc. O las mereu să facă ce vrea și o susțin indiferent de decizia luată, în orice început, deoarece dacă ea o să fie fericită și împlinită, atunci și în casa noastră va fi liniște și armonie. Pe tot parcursul primei sarcini a cântat peste tot unde a avut de cântat. Într-a doua sarcină la fel a fost foarte activă. Desigur, îmi fac griji, o ajut cu ce pot ca să nu se supra-obosească și sunt sigur că ea își cunoaște mai bine limita puterilor”.

Nouă luni de sarcină sunt cu siguranță o provocare și pentru ei, bărbații, iar pe lângă grija față de soție, adesea sunt nevoiți să se schimbe și ei.

Un bărbat trebuie să rămână bărbat indiferent dacă are sau nu soția însărcinată. Cert este că în această perioadă a trebuit să mă învăț să cedez mai mult, să fiu mai loial, mai înțelegător, mai grijuliu și cel mai important, să nu dau mare importanță dezbaterilor (soția mea avea des mare poftă de ele, însărcinată fiind ).”

Sunt deosebiți și se completează frumos unul pe celălalt. Tăticul nu a asistat la niciuna dintre nașteri, și zice el, că femeia puternică din Tatiana nici nu ar fi vrut asta. O fi fiind adevărat?

„Sunt de părere că indiferent de modă și tendințe, fiecare familie știe cel mai bine de ce are nevoie și cum ar fi mai bine pentru ei. Nu am asistat la prima naștere, nici la a doua, și nici nu insist să o fac. O știu prea bine pe soția mea! Este o femeie puternică și responsabilă, iar în momentele de mare importanță preferă să aibă control deplin asupra situației și să nu fie distrasă de nimeni. Eu nu mă supăr, ba chiar o înțeleg perfect, deoarece atunci când particip la campionate importante, prefer ca ea să-și facă griji și să mă susțină de-acasă. Asta e o calitate comună a noastră și nu ne deranjează pe nici unul, ba din contra”.

Nu e persoana care să vorbească în metafore, ne zice el, dar chiar și așa vorbește atât de frumos despre momentul în care și-a ținut pentru prima dată fetița în brațe.

„N-am să uit niciodată acel moment. Este de nedescris la drept vorbind. Eu nu-s persoana care să vorbească în metafore, sunt din alt domeniu și prefer acțiunile mai mult, dar în momentul în care am luat-o pe fetița mea în brațe m-am simțit cel mai fericit om care a existat vreodată, cel mai puternic și cel mai înstărit. Simțeam că pot să răstorn munți, că pot să trec oceane, că sunt în stare să trec peste orice obstacol, doar să văd acest puișor mic de om fericit. Această stare nu m-a lăsat nici până în ziua de azi, ba chiar s-a dublat și sunt sigur că va fi cu mine veșnic. Copiii mei -  iubirea mea cea mai mare”.

Tăticul e fericit, și până la moment nici nu a simțit vreo dificultate în „meseria” de tată. Bine, că din spusele lui, au parte de o fetiță foarte cuminte, care a dormit nopțile, care a plâns din când în când doar, care e deșteaptă, iar năzbâtii face doar din motivul că vrea să descopere lumea. Dacă tot așa va fi și băiețelul, care are abia o săptămână, nu știm, cert este că ambii vor primi lecții bune de la părinți.

Am fost 3 copii la părinți. Nu am crescut în puf de lebădă, am știut ce este munca, am știut ce înseamnă neajunsurile, am știut să prețuim gustul înghețatei pe care o savuram vreo jumătate de oră și doar duminica, am mai știut să ne iubim și respectăm unii pe alții, să ne ajutăm și să împărțim din puținul care îl avem. Mai târziu a trebuit să plec la oraș pentru a continua să mă antrenez. Aveam vreo 11 ani. A trebuit alături de băieți de vârsta mea să învăț și mai multe despre cum stau lucrurile în viața asta și n-a fost deloc ușor. De un singur lucru sunt convins, că atunci când rămâi Om sincer, cumsecade, săritor la nevoie, cu sufletul împăcat, recunoscător pentru tot, atât părinților, cât și tuturor oamenilor din jurul tău, atunci când crezi în Dumnezeu, când iubești viața și lumea cu toate cele bune și mai puțin bune în ea, când știi ce vrei și ești gata să muncești cinstit zi și noapte pentru a-ți atinge scopul, ajungi să te vezi om fericit și capabil să te bucuri cu adevărat de viață, indiferent de statut, indiferent de profesie. Eu vreau ca copiii mei să fie fericiți și să-și trăiască viața din plin, de aceea voi încerca din răsputeri să fiu pe cât se poate de corect, să-i educ nu mai rău decât am fost educat eu, în dragoste multă, dar și sever pe-alocuri, fiindcă, indiferent de faptul că timpurile se schimbă, că lumea se modernizează zilnic, omenia și bunul simț nu au fost anulate de nimeni”.

Deși timpul este o problemă și în cazul lui, fiind deseori plecat în cadrul a diverse campionate, depune maximum efort să-și găsească timp și pentru familie. Cât despre activități, cel mai mult le plac plimbările. Parcul Valea Morilor e preferatul lor, iar de călătoriile destul de dese la Chișcăreni, satul de baștină al soților, nici nu mai vorbesc.

„Eva adoră să se afle acolo. Acolo se respiră altfel, acolo timpul parcă se oprește în loc, acolo simți cum pământul de sub picioare te încarcă cu energie”.

Nici el și nici soția nu se conduc după anumite principii în procesul de educare a copiilor și nici nu sugerează nimănui să o facă.

Nu stăm cu cărți despre educația copiilor în mână, ci încercăm să petrecem cât mai mult timp cu copilul, să vorbim, să-i învățăm să facă diferența dintre bine și rău, să le demonstrăm dragostea și afecțiunea noastră față de ei. Astfel încât să se simtă iubiți, protejați, siguri pe sine și acțiunile lor. Sunt de părerea că decât să cheltuim timp și nervi încercând să ne educăm copilul după anumite principii și standarde, mai bine ne-am educa pe noi înșine zilnic. Să fim noi mai buni, să fim noi corecți, să petrecem noi timpul util și plăcut, să învățam și să ne dezvoltăm continuu și atunci sunt sigur că copiii noștri vor face la fel”.

Până mai ieri au fost 3 membri în familie, azi sunt 4, iar mâine numărul ar putea crește și nu ar trebui să ne mire în nici un fel, pentru că, la fel cum zice tăticul Sergiu, copiii dau sens vieții noastre.

„O familie fericită se bazează pe dragoste, respect, înțelegere, încredere și mulți copii! Copiii dau sens vieții noastre, copiii ne fac fericiți cu adevărat. Atunci când o familie este unită, când membrii ei trăiesc armonios, reușind totodată să aibă parte și de o lume a sa, proprie, în care nimeni nu insistă să ajungă, atunci viața e frumoasă și lucrurile se rezolvă de la sine. După mine viața e foarte scurtă și ar fi păcat să o irosim pe supărări, invidie, fugă după bogății materiale. În schimb, atunci când tot de faci, faci din plăcere și mai ai și liniște în suflet, e minunat!”

Nu vine acasă cu flori, nu-i cumpără cadouri scumpe și nici complimente prea des nu-i face, dar o iubește și îi demonstrează asta zilnic altfel. Iar rândurile de mai jos sunt dedicate ei, Tatianei!

„Soției mele îi fac foarte rar complimente, nu vin cu flori acasă în toată ziua și nici cu cadouri scumpe. Așa a fost de la bun început. Nu-s un bărbat romantic și nu cred că se va mai schimba ceva. Dragostea mea și faptul că poate avea încredere în mine, că poate să se simtă în siguranță alături de mine, atât ea, cât și copiii noștri, i-o demonstrez prin fapte. Ea este o femeie inteligentă și înțelege asta. Sunt sigur că există momente în care și-ar dori să fie răsfățată, alintată, dar mă cunoaște pe-alocuri mai bine decât mă cunosc eu pe mine și nu-mi cere să fiu altcineva. Pentru asta te iubesc, te respect și te voi susține mereu!

Foto: facebook.com/ arhiva personală

Adaugă comentariu

Închide