Poezii pentru mama...

Poezii pentru mama...

Poeţii din întreaga lumea le-au dedicat versuri, compozitorii le-au dăruit cântece, pictorii le-au desenat chipul în mii de culori şi sentimente... iar noi să le dăruim dragoste, grijă, înţelegere, în fiecare zi! MAMA...

Mergi la ea astăzi, du-i un buchet de flori, îmbrăţişeaz-o cât mai este şi spune-i cât de mult o preţuieşti! Mai jos găseşti câteva versuri frumoase pe care i le poţi dedica. 

 

Mi-e dor de tine, mamă - de Grigore Vieru

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o samă,

Mi-e dor de-a ta privire,

Mi-e dor de tine, mamă.

 

Măicuța mea: gradină

Cu flori, cu nuci și mere,

A ochilor lumină,

Văzduhul gurii mele!

 

Măicuțo, tu: vecie,

Nemuritoare carte

De dor și omenie

Și cîntec fără moarte!

 

Vînt hulpav pom cuprinde

Și frunza o destramă.

Mi-e dor de-a tale brațe,

Mi-e dor de tine, mamă.

 

Tot cască leul iernii

Cu vifore în coamă.

Mi-e dor de vorba-ți caldă,

Mi-e dor de tine, mamă.

 

O stea mi-atinge fața

Ori poate-a ta năframă.

Sunt alb, batrîn aproape,

Mi-e dor de tine, mama

 

Cântec femeiesc - de Adrian Păunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

 

Cea mai scumpă de pe lume - de Nichita Stănescu

Spune-mi care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume?
Puii toți au zis de păsări,
Zarzării au zis de zarzări,
Peștișorii de peștoaică,
Ursuleții de ursoaică,
Șerpișorii de șerpoaică,
Tigrișorii de tigroaică,
Mânjii toți au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toți au zis de nucă,
Cucii toți au zis de cucă,
Toţi pisoii, de pisică,
Iara eu, de-a mea mamică.
Orice mamă e anume
Cea mai scumpă de pe lume!

 

De ziua mamei - de Elena Farago

Eu nu sunt destul de mare
Ca sa pot să-nvăț măcar,
De pe carte, o urare,
Și nu sunt destul de mare
Ca să-ți dau un dar.

Dar îți dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor,
Și pe mâna asta care
Mă-ngrijește-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!

Zile lungi și voie bună
Îți doresc eu mult,
Și mă rog de flori să-ți spună
Să mă ierți, mamică bună,
Că nu știu mai mult!


O, mamă - de Mihai Eminescu

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

 

Mama - de Grigore Vieru

Foicică dulce poamă

Toată lumea are mamă,

Melcul, iedul, ursulică,

Puiul cel de rândunică.

 

Fuge noaptea şi dispare

La tot puiul bine-i pare

Că din nou e dimineaţă

Şi-şi vede mama la faţă.

 

Cuvântul mama - de Grigore Vieru

Pruncii îl zuruie.

Batrânii îl visează.

Bolnavii îl șoptesc.

Muții îl gândesc.

Fricoșii îl strigă.

Orfanii îl lacrimă.

Răniții îl cheamă.

Iar ceilalți îl uită.

O, Mamă! O, Mamă!

 

Mamă, de-ai fi o stea - de  Grigore Vieru

Mamă, de-ai fi o stea-n cer lină,
Te-aș găsi după lumină,
Rostire-aș spre fața ta:
“Când dormi, maică, dumneata?”

De te-ai face spic secară,
Te-aș găsi după povară
Și te-aș întreba tot eu :
“Nu ți-i, măiculița, greu?!”

De-ai fi-n codru-o păsăruica,
După glas afla-te-aș, muică,
Zice-as ud de roua ta:
“Ce dor ai de cânți asa?!”

De te-ai face-n vai o floare,
Te-aș găsi după suflare,
Spune-ți-aș vorbe cerești:
“Maică, tot frumoasă ești !”

 

Mama

Cine este acea splendoare
Ce te-alintă cu ardoare?
Cine este acea minune
Ce la piept mereu te ţine?
Cine este acea fiinţă
Ce te-nvaţă din ştiinţă?
Cine are acea paloare 
Ce te-mbată ca o boare?
Cine are toate cele
Ce te plimbă printre stele?
Cine este acea rugare 
Ce ţi-aduce alintare?
Cine e acea lumină 
Ce în noapte ea suspină?
Ce te-aleargă, ce te-ndeamnă
Şi prin rugă ea te cheamă?
Cine? Cine?

 

Mama

De la primul pas al tău

Te păzeşte de ce-i rău

Te iubeşte şi te ceartă

Te învaţă şi te iartă.

Şi din calendar cad file,

O-nţelegi mai mult copile,

O priveşti în ochii limpezi

Şi-n oglina lor tresari.

Să-ţi vezi chipu-n ochi de mamă,

Ştii, copile, ce înseamnă?

 

Mamei

Mamă, eşti pe lume,

Tot ce-i mai frumos.

Ochii tăi sunt limpezi

Glasul ţi-i duios.

 

Dragostea ta mare

Mie-mi este scut

Mamă, ia-mă-n braţe

Vreau să te sărut.

 

Foto: images.huffingtonpost.com

 

Adaugă comentariu

Închide