Un designer bun îţi decorează şi viaţa!

Un designer bun îţi decorează şi viaţa!

Îi spune Olga Grosu, deşi eu am numit-o în sinea mea Adela Pârvu de Moldova - la fel de talentată şi ambiţioasă în tot ceea ce ţine de proiectarea mobilierului şi designului de interior. Spune că mediul în care locuim ne influenţează mult starea de spirit şi relaţiile cu cei din jur, iar un designer bun, îţi poate schimba în bine nu doar locuinţa, ci şi viaţa.

Îi plac provocările, pentru că acestea îi deschid orizonturi nebănuite ale propriei imaginaţii, dar mai ales pentru că adună în portofoliul său lucrări de o complexitate uimitoare. Cei care îi dau puteri pentru miracole sunt soţul şi copiii – fiica Amelia şi bebeluşul pe care-l poartă sub inimă. Povestea Olgăi este una motivantă, iar concluzia cu care am plecat de la întâlnirea cu ea, a fost că „ambiţia şi perseverenţa întotdeauna dau roade”.

Pasiunea sa pentru frumos se trage încă din copilărie. Olga s-a născut şi a crescut într-un sătuc pitoresc din Leova, într-o familie mixtă. Amintirile acelei perioade sunt scăldate până astăzi în luminile dragostei şi ale frumosului. ”Sunt un copil târziu şi unicul în viaţa părinţilor mei, care m-au adus pe lume la o vârstă când maturitatea şi înţelepciunea mergeau mână în mână. Îmi aduc aminte cu drag de casa părintească, mereu îngrijită ca o fată mare, cu o ogradă plină cu flori, o grădină imensă şi un iaz la marginea ei, întreţinerea cărora cerea multă muncă, dar şi pasiune. De-aţi şti ce dor îmi e de acele vremuri... Odată cu pierderea părinţilor, a trebuit să încalc şi legământul casei părinteşti care nu se vinde”, îşi aminteşte Olga.

Spune că este o fire ambiţioasă. Şi nu putem să nu o credem, de vreme ce a găsit în sine tăria de caracter pentru a învăţa la perfecţie limba română în ultimii ani de şcoală (în familie vorbându-se doar rusa). A făcut şi ore suplimentare de matematică, întrucât îşi dorea neapărat să obţină o bursă la universitate. Apoi s-a aventurat să vină singură pentru prima dată la Chişinău. A găsit universitatea şi a depus actele la Facultatea de Economie. Nu a prins un loc la buget, dar nu s-a pierdut cu firea. A mers de îndată la o altă universitate şi a ales la nimereală o facultate... S-a dovedit a fi cea de Design Industrial. Şi ca să vezi, cunoştinţele în matematică, dar şi nota mare de la examenul de limbă română i-au asigurat o bursă. „Surpriza cea mai mare a fost să aflu chiar din prima săptămână de studii că marea majoritate din colegii mei de grupă aveau făcută şcoala de pictură, pe când eu eram un novice. Nu puteam pierde bursa, aşa că am luat lecţii suplimentare timp de un an”.   

După absolvirea facultăţii nu a stat mult pe gânduri, ci a început să îşi caute un job. Primul său post de muncă l-a găsit prin intermediul unui ziar de anunţuri publicitare, astfel că în mai puţin de o lună, era deja angajată cu acte în regulă. „Stând şi analizând evenimentele de acum mai bine de zece ani, cred că am fost omul potrivit la locul potrivit. Altfel nu îmi pot explica, de unde norocul de a lucra în calitate de proiectant de mobilă, într-un salon de mobilă italiană. Primul meu patron, originar din Odesa, a fost şi primul meu mentor în ale designului. Îmi amintesc cum îmi permitea să stau şi să „sorb” fiecare cuvânt al lui, în timp ce el lucra cu clienţii. Avea un dar deosebit de a lucra repede şi calitativ, dar şi de a convinge oamenii să revină iar şi iar în salonul lui. Din păcate, peste trei ani, salonul a fost închis”.

Cu experienţa şi aptitudinile pe care le-a obţinut în urma primului său job, Olga şi-a găsit repede o altă companie care a angajat-o în calitate de designer de mobilier. Acolo lucrează până astăzi, şi-a făcut un nume, dar şi un număr impunător de clienţi. „Designer de interior am devenit ulterior. Iar la asta au „contribuit” alţi designeri care atunci când proiectau o cameră, efectuau greşeli majore, ei nefiind şi proiectanţi de mobilier. Astfel, eu eram cea care de fiecare dată preluam comanda şi începeam să execut un nou design nu doar al mobilei, ci şi al interiorului. Văzând că tot mai mulţi clienţi rămân încântaţi de rezultatul final, am început să citesc cărţi, să răsfoiesc reviste, să citesc bloguri, într-un cuvânt, să mă documentez, astfel că fiecare comandă să fie mai bună decât precedenta.”

 

 

Chiar dacă nu cochetezi cu designul de interior, e suficient să priveşti câteva poze cu imagini de interior, realizate cap-coadă de Olga, că începi să te gândeşti tot mai serios la modă, stil, culoare şi tendinţe în amenajarea casei, or, această femeie este o adevărată găselniţă pentru cei care sunt în dilemă. Modernizarea livingului, alegerea unui mobilier ce s-ar potrivi într-o cameră cu doi băieţi şi o fată, aranjarea lucrurilor într-o baie minusculă – nu mai sunt o problemă. „Mediul în care locuim influenţează atât starea noastră de spirit, cât şi relaţiile cu cei din jurul nostru. Şi asta o recunosc nu doar eu, ci şi mulţi dintre clienţii mei. Cel mai recent caz e al unei doamne în etate, care şi-a dorit cu tot dinadinsul să îi proiectez o bucătărie totalmente neagră. Deşi am încercat să o conving să facă cel puţin blatul sau brâiele de altă culoare, doamna a rămas de neclintit. Când am mers să urmăresc personal procesul de instalare a bucătăriei, am remarcat că mobilierul arăta prea impozant pe fundalul unei camere nereparate – cu tencuială veche, lustră demodată şi geamuri neschimbate. Şi atunci m-am oferit să îi realizez designul întregii camere. Femeia a acceptat. Fiindcă eu am fost cea de la care a pornit provocarea, am depus atâta suflet în acea bucătărie de câţiva metri pătraţi, încât nici nu îţi pot reda. Finalul însă a fost peste aşteptările mele. De femeie nici nu mai vorbesc... Mi-a recunoscut ulterior că dacă se limita doar la instalarea mobilierului, cel mai probabil într-o lună s-ar fi plictisit, iar peste încă o lună – ar fi ajuns să-şi urască bucătăria neagră la care a visat...”

Recunoaşte că fiecare comandă e o nouă provocare pentru ea, pentru că unii au buget redus, alţii îşi doresc „ceva” ce nu se încadrează în decor, iar o a treia categorie visează la lucruri care încă nu au ajuns la noi în ţară. „Moda în materie de design fie că este vorba de interior sau mobilier se schimbă la fel de des ca şi fashionul de pe marile podiumuri ale lumii. Aşa că ceea ce e în trend anul acesta, la anul poate să nu mai fie. Spre exemplu, anul acesta au revenit în vogă tapetele, dar nu pe toţi pereţii, ci doar pe unul sau doi. De aceea, eu nu mă ţin de modă. Principiile după care mă conduc sunt funcţionalitatea, confortul şi bunul gust. Designul unei locuințe trebuie să se potrivească modului de trai. Până la urmă, doar cinci lucruri sunt importante într-un design de interior: un echilibru estetic și vizual, o personalitate puternică, o sensibilitatea continuă ce leagă camerele între ele, puțină surpriză și elemente de mobilier de calitate”

Fiind cândva o împătimită a cifrelor, Olga spune că nu îşi imaginează cum s-ar fi derulat lucrurile în viaţa ei, dacă ar fi fost admisă la Facultatea de Economie. Amenajarea unei camere nu este o ştiinţă exactă, or designul în sine încorporează toate laturile muncii la care poate visa o persoană îndrăgostită de frumos – lucru cu clienţii şi creativitate. „În ultima vreme simt tot mai mult dorinţa de a crea un blog despre design. Ştiu că acest vis va deveni într-o zi realitate”.

Remarca precum că „în spatele unui bărbat puternic stă o femeie” e ca o monedă cu două feţe. Pentru că „în spatele unei femei puternice stă un bărbat”, or, ceea ce a obţinut şi la ce a ajuns Olga azi se datorează nu numai ei, ci şi omului de alături. „Pentru mine este foarte important suportul lui Sergiu. Am simţit mereu susţinerea şi încurajarea lui în ceea ce fac şi mă defineşte. Am lucrat până în ultima zi de sarcină, după care am revenit la muncă, pe când Amelia abia de împlinise trei săptămâni. În zilele de lucru, munceam acasă, iar în week-end mă deplasam pe la clienţi, în timp ce el stătea cu fetiţa. După trei ani am revenit la oficiu, fără să îmi întrerup măcar pentru o zi munca. Şi aici nu e vorba de partea financiară, ci de satisfacţia lucrului bine făcut.”  

„Amelia a venit în viaţa noastră după o perioadă foarte zbuciumată, soldată cu pierderea mamei. Şi atunci am înţeles că dragostea de fiică faţă de părintele său, atinge cu totul alte strune ale sufletului. Bunica şi tata au „plecat” rapid pe urmele mamei... Odată cu plecarea lor în nefiinţă am simţit cum s-a încheiat o perioadă specială din viaţa mea, la care nu voi mai putea reveni niciodată. Poate doar în vis...”, spune Olga. În schimb, o avea pe Amelia!

Este inutil să spunem că această fetiţă dulce şi deosebită în felul ei este alinarea şi febleţea Olgăi. „Amelia a fost un copil extrem de aşteptat, şi se pare că şi ea a înţeles acest lucru. Gingaşă şi iubitoare mă topesc când îmi spune că sunt cea mai frumoasă mamă din lume. Cum să nu o iubeşti şi să nu o alinţi...? Mama mea, deşi mă iubea foarte mult nu era genul de persoană care să îşi exteriorizeze sentimentele. Probabil de aceea, eu sunt foarte descătuşată la acest capitol. O pup şi o giugiulesc toată ziua”.

 

 

Curând Olga urmează să devină mamă pentru a doua oară, iar băieţelul pe care îl poartă sub inimă, deşi i-a luat prin surprindere, este la fel de aşteptat. „Am parte de o sarcină uşoară, care mă face să zbor, să lucrez, să fac lucruri minunate. Cel mai mult mă bucură Amelia care îmi mângâie burtica, vorbeşte cu ea şi arde de nerăbdare să îşi cunoască frăţiorul şi să îşi împartă jucăriile cu el.”

Viitorul apropiat este unul deja programat pentru Olga, care aşteaptă marea întâlnire în patru; după care urmează o agendă foarte strictă împărţită în grija faţă de bebeluş cu nopţi nedormite, colici, primii dinţi, dar şi ore de dans şi înot ale Ameliei, şi desigur muncă la domiciliu. Toate acestea nu o sperie, ci o ambiţionează. „Visez să îmi deschid un studioul al meu de design interior, iar pentru ca acest vis să devină realitate e nevoie de multă muncă şi dăruire de sine. „Ştiu că ambiţia şi perseverenţa întotdeauna dau roade. Sper în câţiva ani să le culeg”.

Foto: ODORAŞ 

Galerie de imagini
image
image
image

Adaugă comentariu