Odoraș.

Odoraș.

Tedi

​Daria–Mirela Ududovici, cireaşa de pe tort

​Daria–Mirela Ududovici, cireaşa de pe tort

Daria - Mirela este cireaşa de pe tort a familiei Ududovici. Cochetă, cu un zâmbet angelic şi un râs sonor, fetiţa şi-a găsit locul cel mai bun, după trei fraţi ca trei brazi frumoşi.

Deşi abia urmează să împlinească doi anişori, Mirela ştie că o fetiţă trebuie să arate impecabil. Astfel, că în timpul şedinţei foto şi-a îndreptat rochiţa, şi-a aranjat părul şi s-a uitat la toţi aşteptând aprobarea celor din jur. „Altfel nici nu se poate de vreme ce a crescut înconjurată de trei fraţi mai mari şi doi părinţi care au aşteptat-o aproape 20 de ani. Intuitiv probabil, Mirela a înţeles acest fapt, pentru că a schimbat axa de gravitaţie a familiei noastre, înlocuind maşinuţele pe păpuşi, pantalonii pe rochiţe şi chipiurile pe fundiţe şi bijuterii. Într-un număr cât mai mare”, râde mama.

Pe Mirela e suficient să o ai în preajmă cel puţin jumătate de oră ca să o îndrăgeşti pentru totdeauna. Mereu în mişcare, curioasă peste măsură, şi cu zâmbetul pe buze, involuntar începi să o urmăreşti. La început, din necesitatea de a o păzi ca să nu păţească nimic rău, pentru că e asemenea unui meteor, acum aici, iar peste câteva minute în celălalt căpăt al casei, apoi din curioziatatea de a vedea ce năzbâtii o să mai facă peste cinci minute. Pereţii ştampilaţi cu ştampila mamei, podele desenate cu carioca fratelui, crupe împrăştiate la bucătărie - toate sunt treaba ei.

Ai casei spun că adoră aceste clipe şi se amuză copios de primele ei legături între cuvinte, care cu zi ce trece sunt tot mai multe. Mirela „chie” când o vede pe mama cu pixul în mână, „hai boom” când îi vede pe fraţiii mai mari la volan sau „tata lea-lea” când vrea ca tata să îi dea telfonul mobil. Aprpo, este mare specialist în ceea ce ţine de telefonia mobilă. Mânuieşte telefoanele părinţilor şi fraţilor mai mari nu mai rău decât ei înşişi. Îi plac în special galeriile cu poze. Şi de fiecare dată le dă de înţeles că ar vrea şi ea un selfie sau o poză cu o rochiţă nouă. A „prins” şiretlicul cum poate să îl sune pe tata şi ori de câte ori are liber la telefon, neapărat îi dă un sunet să îl întrebe „unde tata” şi e tare fericită când acesta promite că vine curând.  

Dacă e să spunem că fraţii mai mari o iubesc, înseamnă să nu spunem nimic. Fiecare din ei are propriul aport în viaţa mezinei. „Fratele mai mare Ion, pe care Mirela îl alintă Ninel, îi cumpără păpuşi ori de câte ori iese în oraş. Astăzi colecţia de jucării a Mirelei ar stârni invidia oricărei fetiţe. Dumitru, sau cum ii spune Mirela Mimi, are grijă să iasă seara împreună la plimbare sau să o scoată în oraş. Astfel, weekendurile sunt doar ale lor – tobogane, terenuri de joacă, petreceri pentru copii etc.  Mezinul dintre băieţi, Mihai, o iubeşte sincer şi necondiţionat. Deşi sunt de vârste apropiate, şi i-ar plăcea şi lui să mai fie alintat, pentru Mihai sentimentul de gelozie este străin”, adaugă mama. Adevărata viaţă începe seara când toată lumea revine acasă de la grădiniţă, lecţii, serviciu. Atunci se încep jocurile, năzbâtiile, râsetele şi voia bună în familia Ududovici.

În afară de păpuşi, Mirelei în plac cărţile. Este gata să asculte pe oricine e dispus să îi citească poveştile preferate, în special pe cea cu trei purceluşi. Dacă toţi cei mari sunt ocupaţi, se ogoieşte în faţa televizorului, dar pentru puţin timp, până i se coace în minte o nouă năzbâtie.

„În câţiva ani năzbătiile copilăreşti ale Mirelei vor ceda în faţa altor provocări ale vârstei, şi pe care abia aşteptăm să le cunoaştem. Până atunci însă, savurăm fiecare clipă din copilăria ei şi ne bucurăm că Dumnezeu ne-a dat-o anume nouă...”,  spune la final mama - Maria Ududovici.   

Marcu-Mihai Ududovici este unul din puţinii pe care i-am include în lista „celor mai cuminţi copii”. Liniştit, respectuos şi înţelegător, Mihai nu a pus multe întrebări, nu s-a supărat şi nu a ripostat când i s-a cerut să facă cutare sau cutare lucru.

Aşa e felul lui de a fi, spun ai casei. „Dintre toţi patru, anume Mihai a avut o creştere uşoară. Fără mofturi, fără probleme, fără crize. E genul de copil care merge la compromis şi cu care găseşti uşor limbaj comun. La grădiniţă este foarte ascultător. În timp ce vorbeşte educatoarea, Mihai stă cu mâinile pe genunchi, iar dacă are vreo activitate, depune efort în tot ceea ce face. Îşi ţine mereu lucrurile în ordine, atât la grădiniţă, cât şi acasă. A învăţat alfabetul şi e în etapa când uneşte literele în cuvinte, scrie numele tuturor fraţilor şi ale părinţilor. Are o memorie bună în care sunt stocate toate poeziile pe care le-a învăţat pe parcursul ultimilor ani, dar şi o sumedenie de lucruri pe care le-a aflat din cărţile citite de cei mai mari. De când a început să numere, a înţeles şi valoarea banilor. Îi plac bancnotele care după cifra unu sunt urmate de cât mai multe zerouri. Îi place să fie lăudat şi dat drept exemplu altora”, povesteşte zâmbind mama.

Deşi toată familia îl iubeşte şi cu toţi se împacă, între tata şi Mihai s-a creat o legătură mai specială. Primul îi satisface orice dorinţă, chiar dacă asta parvine la miez de noapte, iar al doilea nu îi iese din cuvânt. Week-endurile îi plac îndeosebi. Pentru că ar liber la desene animate, dar mai ales pentru că fraţii mai mari îi i-au cu ei la lucru, pentru că familia se adună tradiţional la micul dejun, prînz sau cină fără a se grăbi undeva, pentru că de când a crescut mai mare a început să ia parte tot mai des la discuţiile din familie unde îşi dea cu părerea, să fie ascultat, şi încurajat în toate gândurile şi ideile sale.

Având experienţa copiilor mai mari, care au crescut băieţi harnici, inteligenţi şi destoinici de numele de familie pe care îl poartă, părinţii Maria şi Vladimir spun că îşi doresc ca şi cei mici să le urmeze calea. Admirându-i cât de frumos cresc mezinii, suntem mai mult decât siguri că anume aşa va fi. Până atunci le dorim baftă în toate şi – cum se spune în popor – „creştere uşoară”!

Articol publicat în revista Odoraş, nr. 1-2 (80-81), 2015

Share:

Articole recomandate