Fericită este familia care îşi umple casa cu copii

Fericită este familia care îşi umple casa cu copii

Fericită este familia care îşi umple casa cu copii, a fost prima idee care mi-a venit în minte, atunci când i-am revăzut pe membrii familiei Balan. De ce spun revăzut? Pentru că pe Iraida-Beatrice, David, Daniel, Damir, precum şi pe părinţii lor, Daniela şi Iurie, i-am cunoscut acum un an şi jumătate, în una dintre ediţiile revistei “Mame de succes”.

Deşi părinţii recunosc zâmbind, că în familia lor nu e tot timpul atât de linişte şi că mai sunt şi zile de gălăgie şi haos, atunci când le-am călcat pragul, i-am găsit cuminţi. Fiecare dintre cei patru copii aveau deja o activitate: Iraida exersa la pian (se pregătea de lecţii), David desena ceva într-o revistă cu maşini, Daniel “răsfoia” internetul, iar Damir se pierduse pe undeva prin mormanul de jucării, rămas ca „testament” de la fraţii mai mari. Ce repede mai cresc copii, am constatat…

“Ne-aţi întrebat ce mai e nou pe la noi. Toate-s vechi şi noi sunt toate, vorba ceea”, râde Daniela. “Lucrurile nu stau niciodată pe loc, mai ales într-o familie cu patru copii. Avem doi şcolari - Iraida este deja clasa a doua, David termină cu brio clasa întâi, Daniel iată-iată le calcă pe urme, iar pe Damir sperăm curând să îl înscriem la grădiniţă. E greu, dar nu şi imposibil”.

Iraida-Beatrice a crescut mai mare şi mai frumoasă, decât era atunci când am văzut-o prima dată. Plus la toate, a devenit “o cochetă şi o romantică incurabilă, de ţi se crează impresia că e mai mult în spaţiu decât alături”, spune Daniela. “Pe de altă parte, e un lider înnăscut, un general cu epoleţi pentru fraţii mai mici. Tot ea este şi omul dispoziţiei. Dacă are chef, face totul perfect – lecţii, menaj etc. Îşi spune cuvântul zodia gemeni, altfel nu îmi explic cum în aceeaşi persoană pot sălăşlui doi oameni atât de diferiţi” adaugă mama. Face lecţii de pian şi este foarte entuziasmată de succesele pe care le are. Ca să le reuşească pe toate, a renunţat la orele de dans, însă şi-a asumat sacrificiul.

David şi Daniel nu s-au schimbat prea mult vizual, de când nu i-am văzut, în schimb, au început să fie mai siguri pe sine, pe ceea ce vor să spună şi să facă. David impresionează prin felul lui de a fi. Iubeşte curăţenia şi o păstrează, este atent cu lucrurile personale, fapt ce nu poate decât să îi bucure pe părinţi. “E copilul de care cred că o să ne facem cel mai mult griji în viitor, pentru că este un băiat foarte blând şi sufletist. Cedează acolo unde alţii nu ar face-o, mai ales când este vorba de fete” concretizează tatăl lui, Iurie.  

Între David şi Iraida este mereu o concurenţă serioasă. David nu acceptă ca sora mai mare să fie mai bună la lecţii, de aceea, depune maximum efort pentru a fi printre primii elevi din clasă. O idealizează, îi place să o copie, dar totodată se împacă cel mai bine cu ea. “Astăzi nu ne mai miră faptul că David şi Iraida au mereu ceva de făcut împreună, fac menaj, se joacă cu păpuşile, fac întreceri la ciclism”, spune mama. De curând, David a ales să reia orele de bazin în locul celor de taekwondo, iar părinţii i-au respectat decizia. Un băiat atât de gingaş ca el, nu se regăsea printre bătăuşi.    

Daniel e un campion înnăscut şi ne asigură că are planuri mari legate de taekwondo. Merge cu plăcere la ore şi e înaripat de laudele profesorului, chiar l-a rugat pe tata să îi cumpere acasă un sac de box, pentru a exersa atunci când are timp liber. A doua lui “slăbiciune” este calculatorul. Pe lângă faptul că are jocuri preferate cu lupte sau maşini, Daniel poate pierde ore întregi citind sau privind filmuleţe educative. Asta i-a dezvoltat o vorbire frumoasă, cu un accent pur românesc. Asemeni Iraidei, Daniel are o memorie fenomenală, de aceea, la grădiniţă, prinde totul din zbor.

Cât îl priveşte pe Damir… pe mezin era cât pe ce să nu îl recunosc. În locul suzetei, a mersului de-a buşilea şi a bolfiţelor, au apărut năzbâtiile şi cuvinţelele, unele mai nostime decât altele. Este adoratul casei. Iraida e mereu cu ochii pe el, îl giugiuleşte şi îl alintă, iar David cu Daniel îi îndeplinesc toate dorinţele. Părinţii însă mă asigură că mezinul este cel mai cuminte copil din toţi patru. “Damir nu abuzează de statul lui de cel mai mic al casei, de aceea dorinţele lui nu ţin de domeniul fantasticului”, spun ei râzând.

Pentru ca lucrurile să meargă strună într-o familie cu mulţi copii, există câteva reguli care se cer respectate, spun părinţii. “Mulţi ne întreabă cum ne descurcăm cu patru copii, când lor le vine greu să facă faţă cu unul sau doi. Reuşim. Spre exemplu, serile, când ne întâlnim toţi acasă, găsim timp şi răbdare pentru a-l auzi pe fiecare, şi nu doar auzi, ci şi pătrunde în sufletul fiecăruia. Facem de toate, lecţii cu cei mai mari, pentru că au un program şcolar extrem de încărcat, apoi ne axăm pe cei mai mici. Eu boxez cu Daniel, iar soţia învaţă poezioare cu mezinul. Când copilul întâmpină o problemă, aceasta trebuie discutată împreună cu cel mic, în caz contrar copilul dezvoltă fobii şi neîncredere în forţele proprii. E un lucru demonstrat” explică tatăl.

“Acolo unde cresc patru copii, trebuie să existe un echilibru între recompense şi pedepse, iar la acest capitol ambii avem nevoie de abilităţi, pentru a nu cădea dintr-o extremă în alta. E suficient să îl lauzi sau să îl stimulezi pe unul, că alte trei perechi de ochi te urmăresc. Dacă nu eşti atent la asta, pierzi cârma… Recompense în familia Balan se dau nu doar pentru note bune, ci şi pentru fapte frumoase”, punctează Daniela.    

“Încercăm să le dezvoltăm încrederea în sine, iar pentru asta le amintim mereu că toţi suntem nişte fiinţe libere. Le respectăm iniţiativele şi îi incurajăm, astfel încât să îşi realizeze singuri obiectivele, să fie stăpâni pe propriie alegeri. Da, le permitem să îşi asume riscuri, însă îi controlăm de la distanţă. A fost şi cazul Iraidei, pusă să facă o alegere între orele de pian şi de dans. Decizia pe care a luat-o îi aparţine în totalitate. Ne-a spus chiar ea, că toate aceste ore extracurriculare o obosesc şi că ar trebui să renunţe la cele care o impresionează mai puţin”, adaugă Iurie.  

“Şi noi în calitatea noastră de părinţi, avem întotdeauna grijă la mesajele pe care le transmitem copiilor noştri. Dacă în capul mesei sunt eşecurile celor mici, încercăm să discutăm fără morală, pentru că un copil care a făcut ceva rău, nu e neapărat un copil rău. Lecţia pe care încercăm să o însuşim acum cu toţii – atât noi părinţii, cât şi copii – este limitarea plăcerile nocive! Mă refer aici la televizor, tabletă, laptop, telefon mobil. Din păcate, în cazul lui Daniel, toate acestea au creat deja un soi de dependenţă, cu care luptăm acum. Atunci când vom găsi formula perfectă, care va funcţiona 100% în cazul nostru, promit să revin cu detalii”, spune Daniela. 

Deşi toate aceste reguli par a fi rupte din carte, în cazul Danielei şi a lui Iurie Balan, ele au mai degrabă tangenţă cu instinctul de părinte şi funcţionează ca un mecanism bine pus la punct. Fraza părinţilor: “Îi vrem nu doar eminenţi, manieraţi şi bine educaţi, ci şi uşor adaptabili la orice situaţie pe care le-o va servi viaţa”, mi-a dat ferma convingere că această familie se poate considera norocoasă. Sunt sigură că în scurt timp, cititorii revistei “Odoraş” vor avea ocazia să citească despre protagoniştii articolului de azi şi vor afla noi lucruri frumoase… 

 

Galerie de imagini
image
image
image

Adaugă comentariu

Închide