Ionela Blănaru despre sine şi fraţii săi mai mici: „Copilăria nu e doar perioada când copiii se joacă”

Ionela Blănaru despre sine şi fraţii săi mai mici: „Copilăria nu e doar perioada când copiii se joacă”

Copiii familiei Blănaru au crescut în ochii noştri. Pragul redacţiei revistei Odoraş l-a păşit mai întâi Ionela, când era atâtica de micuţă, dar în acelaşi timp foarte curioasă şi neastâmpărată. Apoi peste câţiva ani, Ionela a venit din nou pe la noi, dar de data asta în compania unei adorabile perechi de gemeni, care s-au dovedit a fi mezinii familiei – Cătălin şi Cătălina. Am scris despre ei, şi ne-am bucurat împreună cu părinţii lor, Tatiana şi Ion, de fiecare reuşită a lor.

Astăzi, Ionela, care are tocmai şase anişori, merge la şcoală, în grupa pregătitoare, frecventează de doi ani Studioul Artistic „Lollipops”, s-a arătat dispusă să ţină singură piept întrebărilor noastre şi să povestească despre ea, dar şi despre frăţiorii săi mai mici cu doi anişori. Şi pentru că interviurile exclusiv cu copii sunt o raritate pentru mine, am savurat cuvânt cu cuvânt fiecare răspuns al Ionelei, iar la final m-am convins încă o dată că cei mici spun nu doar lucruri trăsnite, ci şi uimitoare, pe care părinţii nici nu bănuiesc că micuţii le ştiu.

Bună, prinţi şi prinţese. Ionela, îmi permiţi să vă zic aşa? Mai ales tu şi Cătălina aveţi nişte rochiţe de prinţese care ar stârni invidia multor fetiţe. Apropo, îţi plac prinţesele?

Da, îmi plac Cenuşăreasa şi Frumoasa din Pădurea Adormită.

Cunoşti ambele poveşti? Şi dacă ai fi tu în locul Cenuşăresei din poveste, cum ai schimba sfârşitul ei?

Nu m-am gândit. Promit să îţi spun când ne vedem data viitoare.

Ne-am înţeles. Ionela, ia zi, ce evenimente noi s-au mai petrecut în familia voastră de când nu aţi mai trecut pe la „Odoraş”?

Eu deja merg la şcoală, ce-i drept, în grupa pregătitoare, dar oricum sunt şcolăriţă. Iar Cătălin şi Cătălina merg la grădiniţă... în locul meu. Deja vin eu să îi văd cum spun poezii la matinee, şi nu invers, ca până acum.

Interesantă schimbare. Şi cum e la şcoală? Iată noi, maturii, mereu discutăm, alegem, ne gândim, luăm decizii în privinţa voastră. Pe voi mai puţin vă întrebăm. Spune sincer, ţie îţi place la şcoală?

Da, foarte mult.

Dar la şcoală copiii mai mult învaţă şi mai puţin se joacă!...

Oricum, îmi place foarte mult. La şcoală primesc inimioare în loc de note. Eu am adunat deja vreo 70 de inimioare. Copilăria nu e doar perioada când copiii se joacă.

Ca la vânătoare? Şi pentru ce merite îţi sunt oferite ele?

Pentru că sunt foarte bună la engleză, la matematică, la citit în abecedar, la scris în caieţelul cu cangur, la muzică, la arta plastică, la aplicaţii.

Ştii să scrii şi să citeşti? Atunci spune-mi care este cartea ta preferată...

Cea despre Moş Crăciun.

Bine, dar iarna a trecut de mult?

Ştiu, dar oricum îmi place să o citesc.

Bravo. Şi reuşeşti să îşi faci temele pentru acasă, să citeşti şi să mergi şi în continuare la Studioul Artistic „Lollipops”?

Da. Reuşesc pentru că îmi plac ambele. Iată la „Lollipops” am înregistrat şi două cântecele: „Ne jucăm” şi „Să cresc mare”. M-au arătat şi la televizor. Tu m-ai văzut?

Sigur, cum să nu. Am remarcat deja că eşti o viitoare vedetă. În una dintre piese cântai alături de Cătălin şi Cătălina. Apropo, îţi mai aminteşti cum a fost când ai ieşit prima dată pe scenă?

Desigur. Doar nu a trecut atât de mult timp de atunci.

Şi ce ai simţit? Fiori cumva?

Ce fel de fiori? Nu erau pe acolo niciun fel de fiori. Mi se bătea inimia tare, tare. Dar doamna Angela de la „Lollipops” mi-a zis să zâmbesc, şi să fiu bravo, iar pentru asta o să îmi dea încă o diplomă. Tu ştii că eu am deja patru diplome acasă? Aştept să primesc încă una.

Ionela, dar cine mai cântă în familia voastră?

Eu.

Tu de la cine ai luat talentul?

De la doamna Angela.

Eşti mereu la şcoală, la repetiţii. Îţi mai rămâne timp să îi ajuţi pe părinţi acasă, în gospodărie? Ei doar fac atâtea pentru voi!

Aşa şi aşa. (Se uită zâmbind în direcţia mamei.)

Dar ce e mai uşor pentru tine, să fii o mică gospodină în casă sau dădacă pentru fratele şi sora ta?

Dădacă desigur. E mult mai distractiv să te joci de-a: „cine mă prinde pe mine” decât să pun rufele la spălat, să fac patul. Mama însă mereu spune că trebuie să le fac pe toate – şi să mă joc, şi să fac ordine.

Ce poţi spune despre frăţiorii tăi mai mici? Spre exemplu, pe Cătălina cum poţi să o descrii?

Cătălina e tare ştrengăriţă. Iată şi acum, mama o îmbracă, da’ ea se dezbarcă. Acasă, îi spun să adune jucăriile, Cătălin le adună, ea însă nu.

Deci, Cătălin e cu mult mai cuminte decât sora geamănă?

Da, Cătălin ne ascultă pe toţi. Pe mine, pe mama, pe tata. Nu zic, mai face şi capricii, dar foarte rar. Cătălina mă ascultă mai puţin. Dar mă împac foarte bine cu ea. Ca două surori, cum zice mama.

Atunci când ei fac ghiduşii, tu le spui părinţilor sau îi ajuţi pe cei mici să ascundă urmele?

Depinde de ce au făcut. Dacă strică ceva, îi spun mamei. Doamne fireşte să nu se lovească sau să nu se taie, dar dacă murdăresc, fac dezordine, îi ajut. Însă, mama cu tata nu ne ceartă.

Ionela, eşti deja o mică vedetă şi o viitoare şcolăriţă. În linii generale, visurile tale s-au realizat. Care este următoarea dorinţă spre care tinzi? Ce ţi-ai dori să mai faci?

Pictură. De multe ori văd în cărţi desene foarte frumoase. Mă uit la ele şi mi se par uşor de desenat, însă când iau foaia şi încep a desena, nu îmi iese la fel de frumos. Am şi multe idei. Îmi trebuie doar să învăţ a picta frumos. Până cresc mare, cred că o să mă fac pictoriţă.

Ionela, noi îţi dorim să ai succes în tot ce vei face – muzică, studii, pictură. Le dorim şi frăţiorilor tăi să aibă parte de o copilărie frumoasă, şi nu uitaţi că uşa redacţiei „Odoraş” e mereu deschisă pentru voi.

Mulţumim!

Autor: Daniela Borodachi

Locaţie: Morpho Fabulous Cafe - Str.Bucuresti 98

Articol publicat în revista Odoraş, nr. 3 (82) din 2015

Adaugă comentariu

Close