Ce simte bebe în burta mamei - o poveste adevărată

Ce simte bebe în burta mamei - o poveste adevărată

Lumea internă

Multe mame se întreabă ce simte bebe acolo, în burtică, ce aude, dacă are nevoie de comunicare sau nu. Poate deja e timpul să te ocupi de educarea lui?

De fapt, auzul nu este primul organ de simţ care apare la bebeluş. Pentru a simţi ceva, întâi de toate, un copil are nevoie de sistemul nervos care se dezvoltă destul de devreme, la a 5-a săptămână, iar la a 6-a săptămână copilul are deja format creierul.

Primul organ de simţ

… apare către săptămâna a 6-a, ne amintim rar de acesta, deşi ştim foarte bine cum funcţionează. E vorba despre aparatul vestibular. Copilul încă nu se mişcă, dar se află în mediu lichid şi, dacă se deplasează mama, se deplasează şi organele din burta ei. De aceea, în prima viaţă, intrauterină, bebeluşul se află permanent în mişcare şi este predispus în continuare, adică după naştere, să se mişte.

Atingerea

La 7,5 săptămâni apare simţul tactil (sensibilitatea pielii) pe faţa bebeluşului, apoi către 10 săptămâni – pe toată suprafaţa corpului. În timpul sarcinii, copilul primeşte material suficient pentru dezvoltarea simţurile tactile. Acesta se atinge singurel, atinge uterul, îşi suge degeţelele. Mama simte atingerile lui, dar şi copilul începe în ultima perioadă de sarcină simte dacă mâna de pe burtă este a mamei sau e străină. Poate simţi şi atingerile animalelor din casă, cum ar fi pisica sau câinele, mai ales, dacă acestea îi sunt dragi mamei.

Plăcerea

Către a 9-a săptămână sistemul digestiv este deja format. Bebele simte gustul lichidului amniotic în care ajung toate elementele din sângele mamei, inclusiv hormonii. Iar aceştia au gust! Adrenalina şi alţi hormoni de stres au gust amărui, iar endorfina este dulce. După naştere, copilul simte mama după miros şi tot după miros deduce în ce dispoziţie este ea.

Simţul muşchilor

…apare după 10 săptămâni. Este vorba despre receptorii din muşchi care ne permit coordonarea mişcărilor. După 10 săptămâni, copilul se mişcă ordonat, face tot ce vrea, se întoarce, dă din mânuţe, picioruşe. La momentul naşterii, el îşi coordonează excelent corpul: poate să se scarpine, să se întoarcă, să-şi sugă degeţelul, iar gemenii se pipăie unul pe altul, se mângâie şi se pupă. În acelaşi timp, odată născut, copilul este total neajutorat. De vină e câmpul gravitaţional, generat de diferenţa dintre mediul lichid şi atmosferic. Imaginează-ţi că te trezeşti şi nu poţi mişca picioarele, mâinile… cred că fiecare din noi ar avea un stres nemaipomenit. De aceea la naştere bebeluşii au suficient stres.

Şi, în sfârşit, auzul

Se formează abia spre sfârşitul săptămânii a 14-ea. Iar la a 16-a săptămână bebele are toate organele de simţ formate. Atunci când copilul începe să se mişte, el îşi cunoaşte mama suficient de bine deja.

Totuşi ce aude de acolo micuţul? Dacă aţi pune urechea pe o burtică, aţi desluşi foarte multe zgomote, venite de la intestinele mamei, de la lichidul amniotic, bătăile inimii, de la plămâni… De aceea după naştere multor copii le place să adoarmă în gălăgie, pentru că au locuit mult timp în lumea zgomotelor. Oricum, ei nu aud chiar totul. Se consideră că bebeluşii aud doar sunetele de frecvenţă înaltă, nu şi cele de frecvenţă joasă.

Ne jucăm cu el?

Psihologii prenatali recomandă tuturor mamelor să nu pună pe burtică căşti pentru ca piciul să asculte muzică… Acei care procedează astfel nu-şi dau seama bine cum se formează sistemul nervos al copilului. În această situaţie, muzica  îi suprasolicită copilului sistemul nervos şi el nu se poate nicidecum apăra.

Unii autori ai acestor metode de ascultare a muzicii le promit părinţilor că vor creşte genii, afirmând că astfel copiii devin mai dezvoltaţi decât semenii lor. Însă orice medic îţi va spune: copilul nu trebuie să se dezvolte mai degrabă, dar la timpul lui. Dezvoltarea accelerată reprezintă o tensiune gravă asupra sistemului nervos al copilului. Copiii care suportă astfel de tensiuni, din cauza părinţilor care vor să forţeze „natura”, devin cu timpul nervoşi şi hiperactivi, obosesc foarte repede. Şi nimeni nu a demonstrat că învaţă mai bine la şcoală sau că ar fi mai deştepţi. De aceea, cântaţi-i copilului pentru că asta vă produce plăcere, nu pentru a-l face genial!

Pediatrul William Sallenbach de la Universitatea din Alaska a demonstrat că în ultimul trimestru de sarcină copiii dansează ritmic şi mişcă mânuţele în ritmul muzicii. El a arătat experimental că picii, ale căror mame în timpul sarcinii au vorbit cu fătul şi ascultat împreună muzică, sunt mult mai liniştiţi, plâng mai rar şi mănâncă mai bine.

Mulţi au auzit despre „efectul Mozart”. În cercurile ştiinţifice această temă a ridicat multe discuţii, eficienţa ei fiind probată de studenţi pe şoareci, dar şi pe nou-născuţi. Se spune că şi compoziţiile lui Mozart sporesc capacităţile intelectuale de studiu, îmbunătăţesc atenţia şi memoria odoraşilor. Micuţii, care au ascultat muzica lui, au avut un comportament mult mai liniştit decât semenii lor.

Adaugă comentariu

Închide