Disfunctia vegetativă: cum îi facem faţă în timpul sarcinii?

Disfunctia vegetativă: cum îi facem faţă în timpul sarcinii?

Maria T. este o viitoare mămică, din raionul Străşeni. Însărcinată cu al treilea copil, femeia spune că nu se poate bucura de aceleaşi momente unice, pline de fericire, pe care le-a simţit cu primii doi copilaşi. De vină sunt stările de rău care au apărut la finele primului semestru de sarcină. Şi nu e vorba de toxicoza specifică gravidelor, ci de bătăi exagerate ale inimii, senzaţii de leşin, nod în gât, anxietate şi chiar frică de moarte. În termeni medicali toate aceste simptome poartă numele de disfuncţie vegetativă, un termen mai puţin utilizat de medici, dar, pe cât se pare, destul de frecvent întâlnit în rândul populaţiei.

Ce presupune disfuncţia vegetativă şi care sunt riscurile din timpul sarcinii, am aflat de la Maxim Calaraş, medic obstetrician-ginecolog, precum şi de la Angela Cojuhari, psihoterapeut.

 

Ce este disfuncţia vegetativă? „Este termenul folosit pentru a desemna totalitatea tulburărilor legate de perturbări la nivelul sistemului nervos vegetativ. Cu alte cuvinte, sistemul nervos vegetativ reglează toate funcţiile inconştiente din organismul nostru, precum e funcţia sistemului cardiovascular, gastrointestinal, metabolic şi hormonal. Orice dereglare de funcţie a acestui sistem poate provoca apariţia unui şir de simptome, care în sumă scad din calitatea vieţii”, spune Maxim Calaraş.

Potrivit psihoterapeutului, Angela Cojuhari, nimeni (fie bărbat, fie femeie) nu este scutit de această distonie. Cauzele care duc la apariţia ei sunt o mulţime şi ţin de vulnerabilitatea sistemului nervos central: stresul, dar şi motivele de mare bucurie, traumele cranio-cerebrale, infecţiile care afectează nemijlocit sistemul nervos central, fazele lunii, predispunerile genetice. Chiar şi o banală viroză, ce duce la scăderea imunităţii, poate produce o disfunţie neuro-vegetativă. Dintre cauzele funcţionale fac parte: insomnia, abuzul de cafea, ciocolata, alcoolul. Or, cum s-a exprimat şi Maria T.: “Persoanele care suferă de astfel de distonii, de obicei, sunt foarte sufletiste şi emotive, care de multe ori, au în sufletul lor adunate rafturi de situaţii stresante şi nediscutate”.

 

Simptomele...

...caracteristice distoniei neuro-vegetative sunt diverse: palpitaţiile - bătăi puternice ale inimii sau din contra, bătăi prea slabe, însoţite de senzaţia că inima s-a oprit, frecvenţă cardiacă crescută, bătăi cardiace care apar mai devreme sau mai târziu decât ar trebui. Deşi supărătoare, rareori palpitaţiile sunt cauzate de o afecţiune cardiacă îngrijorătoare; trebuie ştiut că toate persoanele sănătoase prezintă uneori tulburări minore ale ritmului cardiac, dar nu le sesizează, întrucât sistemul nervos „conştient“ nu este de obicei informat asupra activităţii inimii.

Alte simptome...

...tipice ale distoniei vegetative sunt înţepăturile precordiale; acestea sunt bine localizate, cât un vârf de deget, ascuţite, ca o împunsătură de ac sau ca un junghi, şi se „mută“ din loc în loc; durează una sau câteva secunde şi de obicei nu sunt semnul unei suferinţe cardiace, aşa cum de multe ori sunt greşit interpretate.

Palpitaţiile şi înţepăturile precordiale pot fi frecvent însoţite de o multitudine de alte simptome care caracterizează distonia neuro-vegetativă: senzaţia de nod în gât, dureri abdominale, greaţă, cefalee, ameţeală, senzaţie de teamă, tremurături, nervozitate, oboseală, frisoane ce alternează cu senzaţia de căldură, senzaţia leşinului iminent, furnicături ori arsuri la nivelul braţelor, degetelor, buzelor sau feţei.

Organismul uman este astfel constituit încât, de obicei, n-ar trebui să percepem activitatea organelor interne. Partea „conştientă“ a creierului nostru nu primeşte în mod curent informaţii de la stomac, inimă, plămâni sau intestine – de aceea, în general, nu conştientizăm faptul că respirăm, că ne bate inima, că digerăm alimentele etc. De aceste procese interne se ocupă un număr imens de neuroni răspândiţi atât în creier, cât şi în tot organismul, care împreună formează sistemul nervos vegetativ.

Perceperea activităţii organelor interne survine în două situaţii: o primă variantă e atunci când există o suferinţă reală a acestora, cum ar fi îngreunarea respiraţiei într-o infecţie pulmonară, durerile lombare din unele boli renale sau durerile abdominale în caz de ulcer ori indigestie. Paradoxal, conştientizarea activităţii organelor interne apare de cele mai multe ori în lipsa unei boli „organice“ (reale), şi se explică prin interferenţa activităţii sistemului nervos vegetativ cu partea conştientă a creierului. Cauzele acestei situaţii, responsabile de apariţia simptomelor distoniei neuro-vegetative, sunt oboseala excesivă, emotivitatea crescută, anxietatea sau stresul psiho-emoţional.

 

În cazul gravidelor: “Nu sunt cunoscute exact mecanismele prin care sarcina predispune la tulburări vegetative, însă, practic orice gravidă se ciocneşte cu manifestările acestui sindrom” spune Maxim Calaraş. “În mare parte aceste simptome sunt uşoare şi au un caracter tranzitor (ex. greaţă matinală ori bufeuri de căldură etc.). Altădată simptomele distoniei vegetative sunt persistente şi pot pune în pericol starea de sănătate atât a mamei, cât şi a fătului. Cele mai frecvente simptome ale distoniei, întâlnite în sarcină sunt: vertijurile, greaţa, prăbuşirile de tensiune arterială, tahicardia (puls mai mare de 100 bătăi/min), bradicardia (puls mai mic de 40 bătăi/min), dureri apăsătoare în piept, intoleranţă ortostatică (incapacitatea de a menţine echilibrul la o ridicare bruscă în poziţie verticală), oboseală rapidă/intoleranţa la lucrul fizic, salivaţie excesivă, senzaţie de tăiere a respiraţiei, insomnie, micţiuni frecvente” susţine medicul.

Maria spune că a făcut o mulţime de investigaţii, de ordin cardiologic, neurologic, etc., dar toate rezultatele nu arată o abatere de la normă. “Şi totuşi eu continui să mă simt rău, din această cauză plâng mult. După astfel de crize, anxietatea se acutizează, iar eu nu ştiu ce să fac, pentru că mă uit la cei doi copilaşi ai mei şi înţeleg că nu am dreptul să cedez în faţa propriilor frici. Am fost nevoită să iau şi antidepresante, dar nu am simţit nici o îmbunătăţire. Mă ajută doar Depakine (în doze foarte mici) – un preparat care stopează crizele, iar în timpul crizei o pastilă de Fenozepam (tranchilizant).” 

“De regulă, acest sindrom nu necesită o medicaţie, iar simptomele cedează spontan”, spune Maxim Calaraş. “Se intervine medicamentos doar în cazul când manifestările tulburărilor vegetative pun în pericol viaţa mamei şi a fătului. Mă refer la voma incoercibilă în primul trimestru de sarcină ori la sincopa vaso-vagală (pierderea conştienţei prin mecanisme vegetative) şi a hipotensiunii (prăbuşiri de tensiune arterială). Şi într-un caz şi în altul, de suferit are fătul, pe motivul reducerii fluxului sangvin matern până la placentă, iar ca rezultat, fătul poate intra într-o hipoxie (insuficienţă de oxigen) şi acidoză. Administrarea tratament medicamentos ori nemedicamentos rămâne la discreţia medicului în funcţie de caz şi de severitatea manifestărilor.”

 

În cazul în care...

...starea de sănătate a gravidei nu solitică intervenţia medicului obstetrician-ginecolog, viitoarea mamă poate apela la un psihoterapeut, ceea ce de multe ori femeile nu fac, de frică ca să nu fie considerate drept senile.  Psihoterapia şi Yoga sunt două mecanisme care ajută o gravidă (şi nu numai) aflată în dificultate. Prima o ajută să se axeze pe sine şi pe copil, iar cea de-a doua – să înveţe a respira corect. O gravidă cu disfuncţie vegetativă trebuie să fie susţinută şi de cei din jur, spune psihoterapeutul. Este vorba de părinţi, soţ, prieteni, rude apropiate. Se recomandă ca gravida să facă cât mai multe plimbări la aer curat, să facă exerciţii fizice, să îşi includă în program somnul de la amiază – toate acestea pentru ca organismul să elimine cât mai multă serotonină (hormonul fericirii). Să doarmă suficient noaptea. Să bea cât mai multe ceaiuri calmante de mentă, melisă, romaniţă.

Text: Daniela Borodachi

Articol publicat în revista Odoraş, nr. 3 (82), 2015

Adaugă comentariu

Închide