De ce nu e bine să-ți hrănești copilul cu un ecran în față? Medicul răspunde!

De ce nu e bine să-ți hrănești copilul cu un ecran în față? Medicul răspunde!

Prințesa Urbană (Ioana Chicet-Macoveiciuc) este o mămică și scriitoare din România care își împărtășește experiența de părinte pe blog și în cărțile sale. În ceea ce urmează scrie despre obiceiul de a mânca în fața ecranului și de ce nu-i bine să mâncăm cu ochii la televizor, telefon sau tabletă. Vedeți mai jos și opinia specialistului!

Ce așa mare brânză, că și noi mâncam la desene când eram mici!
Altfel nu mănâncă nimic, e în stare să moară de foame dacă nu-i dau drumul la cântecele când îl pun la masă.
Știu că e greșit, dar nu știu cum să mai renunțăm acum, plânge rău dacă nu-i dau tableta când ne așezăm la masă.
Trebuie să-i distrag atenția cu desene, altfel nu mănâncă!

Motive pentru care obiceiul de a mânca în fața ecranului e greșit

În primul rând, faptul că ești atent la ce se întâmplă pe ecran și nu la mâncare te face să pierzi semnalele corpului în ceea ce privește mâncarea. Vei mânca prea mult, mai mult decât îți trebuie, poate vei mânca lucruri care nu-ți plac. Pe termen lung asta poate duce la obezitate și la o relație nesănătoasă cu mâncarea.

Când mănâncă cu ochii la ecran, copiii pierd ocazia de a se bucura de mâncare și de a învăța despre alimente sănătoase, gusturi, combinații de alimente. Mâncarea intră în tubul lor digestiv ca nucile într-un sac: fără discernământ, fără bucuria de mânca, fără posibilitatea de a alege. Ceea ce, desigur, pentru părinte e grozav, dar nu și pentru sănătatea copilului.

În plus, copiii care mănâncă la ecran pierd ocazia de a socializa cu ceilalți membri ai familiei în timpul mesei. Ce amintiri frumoase se pot crea în aceste momente unice în care mama, tata și copiii se adună în jurul mesei, povestesc cum le-a fost ziua, sunt recunoscători pentru gustul mâncării și pentru că sunt împreună! Când oamenii stau la ecran, e ca și cum n-ar fi acolo. Habar n-au când și ce au mâncat, nu s-au bucurat de nimic din ce îi înconjoară. Au fost absenți cu totul. Și e păcat. Avem atât de puțin timp împreună, de ce să nu ne bucurăm de el?

Și mai e ceva: un copil căruia i se pune mereu mâncarea sub nas și apoi e hrănit cu diversiuni nu va putea afla cum se face mâncarea, din ce, cum se aleg ingredientele, cum se prepară, care la ce e bun, sunt copii care cred că piureul și ciorba vin dintr-un loc magic, nu că mama se spetește ore în șir să le prepare. Un copil care participă activ de mic la prepararea mâncării va aprecia efortul depus pentru a o obține, va ști care ingrediente și metode de gătit sunt sănătoase, va învăța ce și cum să aleagă pentru sine și nu va depinde mereu de un adult să îi bage în gură.

Dar ce fac dacă am început deja să-l pun la TV când mănâncă? Cum renunțăm la acest obicei?

Pur și simplu te oprești. Îți spui și îi spui și copilului: De azi înainte nu vom mai porni nici un ecran la masă. Știu că așa ești obișnuit, am greșit și te rog să mă ierți, am aflat că e un obicei nesănătos. Nici eu, nici tati și nici tu nu vom mai privi la ecran când mâncăm. Mâncarea e o bucurie și e păcat să o irosim! Când mâncăm vom privi mâncarea și unii pe alții!

Nu mai pornești niciodată tableta sau televizorul cât sunteți la masă. Da, va plânge copilul, normal, ecranul funcționează ca un drog, e seducător și plăcut, dar nu e sănătos, iar renunțarea la el e dureroasă. Dar faci asta pentru binele copilului! Rămâi lângă el când plânge, spune-i că înțelegi, că e normal să îi fie greu. În câteva zile va uita și vă veți putea bucura de mese liniștite, vă promit. Câteva zile! Curaj!

Ia copilul de mic la piață. Arată-i cum arată un morcov abia scos din pământ. Învață-l cum alegi un măr bun. Spală legumele cu el, va iubi activitatea asta de la un an în sus, poate chiar și mai devreme. Lasă-l să toace el morcovul fiert cu un cuțit de plastic. Poate învârti în ouăle pentru omletă. Poate frământa aluat. Câștigați timp de calitate împreună, el învață cum funcționează alimentația, apreciază efortul de a găti, se va bucura să guste din ceva pregătit chiar de el.

Aveți încredere în copilul vostru! Poate mânca și fără să fie anesteziat și distras! Lasă-l să descopere mâncarea, gusturile, consistența, lasă-l să manevreze tacâmurile, să pipăie mâncarea. Da, va dura mai mult masa și va fi ceva mai haotic întregul proces, dar relația fiecărui om cu mâncarea e ceva personal, care se dezvoltă în timp. Dacă e îndopat cu mâncare de o mână străină în timp ce atenția îi e distrasă de un ecran, nu se va dezvolta nici o relație acolo.


Opinia specialistului: dr. Simona Tivadar

Am întrebat-o pe Simona Tivadar, medic specialist în diabet și boli de nutriție, care este opinia ei despre mâncatul la ecran.

Mai jos aveți răspunsurile ei la întrebările mele.

De ce nu-i bine să mâncăm cu ochii la televizor, telefon sau tabletă?

Pentru a înțelege de ce e foarte important să vedem ce avem în farfurie, să mestecăm și să fim atenți la ce mâncăm trebuie să discutăm întâi despre mecanismul foame-sațietate, pe care îl au și omul, și râma, și dinozaurul. Acest mecanism ține de structuri ale creierului vechi, ca dovadă că orice sugar sănătos după ce se satură, refuză să mai primească hrană. S-a săturat, nu mai mănâncă, nu îi poți da hrană cu forța. Sigur că noi putem deteriora acest mecanism natural, insistând să oferim copilului hrană când nu îi e foame, inclusiv noaptea, de la o vârstă la care hrana pe timpul nopții nu îi mai este necesară.

Mecanismul de foame-sațietate se dezvoltă pe măsură ce copilul învață să mestece, adică atunci când începe diversificarea, introducerea hranei semi-solide și solide. Acest mecanism are două componente:

  • cel cerebral, care produce 40% din senzația mănânc - m-am săturat, nu contează ce-mi mai oferi, eu nu mai pot mânca, iar pentru ca acest proces să se realizeze, e esențial să privim mâncarea și să o mestecăm. Mâncarea la care nu te uiți nu e înregistrată de creierul nostru ca act de mâncare.
  • cel gastric, dat de nivelul de umplere a stomacului și de compoziția mesei (proteinele ne satură primele, apoi carbohidrații, lipidele sunt cele mai puțin sățioase pe termen scurt, ele dau sațietate pe termen lung).

Rezultatul matematic este răvășitor: dacă doar stomacul este cel care îți dă semnalul de plin, pentru că mintea nu știe ce și dacă ai mâncat, pentru că ochii tăi au stat la TV și nu în farfurie, vei mânca aproape dublu, dacă te bazezi doar pe sațietatea gastrică!

Cum ar trebui să arate mesele copiilor noștri, dar și ale noastre?

Ne așezăm cu toții pe scaune la masă, privim ce avem în farfurie, tăiem bucățele, mestecăm bine mâncarea, toate aceste lucruri duc la o relație sănătoasă cu mâncarea.

Un alt lucru care afectează grav mecanismul de foame-sațietate este ciugulitul. Acesta este motorul principal al obezităților morbide, mâncatul între mese, atunci când nu ți-e foame.

Toate aceste tulburări pleacă de la proastele obiceiuri de a mânca oriunde, și nu la masă, cu ochii oriunde, numai în farfurie nu. Iar aceste tulburări pot duce mai târziu la boli îngrozitoare. Suntem pe locul doi în Europa la obezitate infantilă. Motivele obezității sunt fie mâncarea de proastă calitate, fie obiceiurile alimentare proaste, și lipsa educației alimentare a părinților, care nu-și asumă responsabilitatea pentru sănătatea alimentației copiilor lor.

Cât de mult contează pentru copii relația adulților din casă cu mâncarea?

Contează foarte mult atmosfera din casă în ceea ce privește masa, obiceiurile părinților, felul în care e abordată mâncarea. Normal că un copil care primește dulciuri și ronțăieli întruna are șanse mari să se îngrașe și să refuze mâncarea sănătoasă, dar asta nu e vina copilului, ci a părintelui, care nu a știut să ofere un model sănătos și reguli sănătoase.

Copiii nu au nevoie de gustări dulci în timp ce își fac temele, creierul trebuie să fie atent la teme, nu la mâncare. Așa se nasc tulburări de comportament alimentar cu care copilul va evolua într-un adult condamnat să trăiască agățat de cabinete de nutriție, cure de slăbire și de medici.

E mare nevoie de o masă de familie care să se desfășoare măcar o dată pe zi, la care mâncăm și povestim despre noi. Nu ne certăm, nu facem morală, nu ne uităm la telefon. Suntem atenți la mâncare și unii la alții. Nici părintele nu se uită la TV și nu răspunde la telefon.

Bun, și dacă nu mănâncă copilul decât așa?

Știi de ce continuă părinții și bunicii să pună copiii la masă cu tablete în față? Pentru că le e frică. Pentru că nu vor să-și asume că au greșit. Și pentru că se tem de plânsul copilului. Vedeți care e capcana? Ai pus ecranul în fața copilului ca să-ți fie ție mai ușor. Doar că asta e greșit și acum trebuie să sufere și copilul din cauza asta. Dar sănătatea lui pe termen lung e mai importantă, așa că adulții ar trebui să treacă peste disconfortul personal și să renunțe complet la ecrane la masă, să învețe și ei alături de copil să se bucure de mâncare.

Ca o concluzie, vă invit să nu creați acest obicei copilului vostru și să vă feriți și voi de el, aveți mai sus toate argumentele pentru care mâncatul cu ecranul în față e o idee foarte proastă. Iar dacă e deja târziu, să știți că nu e prea târziu. Renunțați la acest obicei chiar de azi. Va plânge copilul? Va plânge, dar o să vă ierte și o să uite... În câteva zile veți scăpa de ecrane la masă și puteți începe să vă bucurați de mâncare. Mai greu la început, dar cu răbdare și cu meditații intense când vine momentul mesei (pentru că noi, mamele avem obiceiul de a lua foarte personal refuzul copilului de a mânca), vom reuși să nu stricăm relația copilului nostru cu mâncarea.

Sursa: printesaurbana.ro, foto simbol: suntpitic.ro

Adaugă comentariu