Dana Rogoz despre excursia în Laponia: Mi s-au împlinit două mari dorințe ale vieții

Dana Rogoz despre excursia în Laponia: Mi s-au împlinit două mari dorințe ale vieții

Dana Rogoz a petrecut o vacanță de vis cu familia în Laponia. Anume în această călătorie, actrița și-a îndeplinit două din cele mai mari dorințe și a vizitat multe locuri de poveste.

Încă mă uit peste fotografii și parcă nu îmi vine să cred că tot ce văd (ni) s-a întâmplat cu adevărat. Am dormit doar 3 nopți acolo, plus încă o noapte în aeroport în Helsinki, dar am trăit o mulțime de experiențe. Și pot spune că mi s-au împlinit două mari dorințe ale vieții: să îl întâlnesc pe Moș Crăciun la el acasă alături de copiii mei și să văd aurora boreală. Dar să le luăm pe rând…

Ne-am decis în câteva zile să plecăm în Laponia, iar eu m-am ocupat de organizarea întregii excursii. Vlad are 7 ani deja și, într-o dimineață, m-am trezit cu gândul că poate anul viitor această călătorie către orașul lui Moș Crăciun nu ar mai avea același efect. Fir-ar ea de pandemie, care m-a făcut să amân ani de zile anumite experiențe! Așadar, am zis că e momentul să pregătesc bagajele familiei mele și să plec într-una dintre cele mai frumoase excursii din viața noastră, brambura prin Laponia!

 

Practic, am profitat de mini-vacanța de 1 dec, căci pentru vacanța de iarnă aveam deja alte planuri. Din cauza asta a fost mai dificil să găsesc zboruri bune. În luna decembrie înțeleg că sunt mult mai multe, inclusiv chartere către Rovaniemi – orașul lui Moș Crăciun. Dar la sfârșit de noiembrie, opțiunile disponibile erau limitate. (…)

Poate pentru unii dintre voi planul nostru sună descurajator: 3 zboruri?!?! 2 escale lungi!? Dar hei, e normal ca satul lui Moș Crăciun să fie departeeeee…. toată aventura asta aduce un plus de magie “expediției”, mai ales pentru copii. (…)

Bun, așadar pe seară, pe la ora 18:30, am aterizat în Rovaniemi. Ce mi-a plăcut la nebunie a fost zborul de o oră și un pic din Helsinki, care era plin de copii și de râsete și de emoții! Era și un grup de adulți fără copii, și toți purtau căciuli de elfi pe cap, semn că voiau să se bucure din plin de marea întâlnire cu Moș Crăciun. Pe Vlad l-au derutat puțin (“Mama, ăștia chiar sunt elfi?”), pe mine m-au emoționat. Căci e ceva în sufletul fiecărui adult, părinte sau nu, care ajunge în casa lui Moș Crăciun din Laponia. Acea dorință de a crede din nou așa cum o făceai când erai copil, de a retrăi acea emoție, de a fi totul din nou – chiar și pentru o clipă – cum era. Și cum erai. (…)

Prima cazare, pentru 2 nopți, a fost la Lapland Ounasvaara Chalets, adică într-una dintre căsuțele de lemn, răsfirate printr-o pădure cu brazi înalți. Peisajul era de poveste, pur și simplu. Iar la cazare aveam tot ce ne trebuia: o mică bucătărie, chiar și o mică saună (dar cine a avut timp de ea?!) și … căldură! Afară erau -15, -18 grade Celsius, iar în căsuța noastră, câte grade voiam noi. Poți sta cazat și în satul lui Moș Crăciun, adică exact acolo unde îl poți vizita, doar că atunci când ne-am făcut rezervările (last-minute), nu am mai găsit ceva convenabil pentru noi. Dar, sincer, ideea unei căsuțe în afara acelui spațiu dedicat lui Moș Crăciun, care e mult mai turistic, evident, nu e rea deloc. Am avut parte de o atmosferă foarte intimă și plăcută în căsuța noastră de lemn. Iar dimineața, puneam schiurile la căruț, și făceam o mică plimbare prin zăpadă până la micul dejun, care era într-un corp central, la câteva minute de căsuța noastră. (…)

 

Ok, bine îmbrăcați, revenim la activitățile din Rovaniemi. Prima țintă a fost, evident, satul lui Moș Crăciun. Era la vreo 10 minute de mers cu mașina de cazarea noastră. Ne-am oprit mai întâi la poșta satului, care este chiar poșta la care ajung toate scrisorile micuților din întreaga lume. Era super emoționant să vezi un perete întreg cu multe rafturi cu scrisori, în dreptul cărora erau scrise numele țărilor tuturor expeditorilor: Japonia, Franța, Sri Lanka… Evident că poți trimite scrisori de acolo și poți să îi lași una Moșului. Noi asta am făcut. Vlad i-a scris una, eu alta. Am cumpărat timbre de acolo (deși nu erau necesare pentru a le trimite moșului, dar na, erau prea drăguțe să nu le lipim) și le-am băgat, emoționați, în cutia poștală cea roșie. 

Apoi ne-am îndreptat către casa lui Moș Crăciun, pentru a-l întâlni. Am stat la o coadă de vreo 40 de minute. Lia dormea în căruț, iar Vlad avea mai multă răbdare și era mai cuminte și mai înțelegător decât oricând. Doar urma să intre la Moș Crăciun! Adică, pe bune acum, Moșul te vede când nu ești cuminte și în România, dar în coada de lângă “biroul” lui. Căsuța în sine e magică, plină de detalii de poveste. E o bucurie pentru cei mici și mari, deopotrivă. Iar întâlnirea cu Moș Crăciun….. woaaa…. super emoționantă. Radu și cu mine ne găseam cu greu cuvintele, dar păi Vlad. Lia, firește, era cea mai relaxată… Iar Vlad, foarte atent să vadă dacă el e chiar cel adevărat! Faptul că ne-a urat “Bună dimineața” ăi “O viață bună” în română (!!!!) a fost argumentul suprem că EL e! A fost de neuitat. Iar la ieșirea din casa lui, tot în sat, am făcut și o tură scurtă, de câteva minute, cu sania trasă de reni. Asta-i magia!

 

Continuarea o puteți citi pe danarogoz.com

Adaugă comentariu