Mierea este unul dintre cele mai falsificate alimente din lume. Cum să o diferențiezi pe cea naturală

Există două moduri principale în care mierea este falsificată, potrivit The Telegraph. Unul este alterarea: sirop de zahăr adăugat, plus un pic de colorant. Acest lucru este perfect legal atâta timp cât este menționat clar pe etichetă, așa că verificați literele mici.

Celălalt „fals” este miere reală, dar de proastă calitate, prezentată ca fiind de un tip mai scump. Este posibil să conțină doar o parte din mierea anunțată pe etichetă, amestecată cu o varietate mai ieftină sau puternic tratată termic și filtrată, astfel încât și-a pierdut subtilitatea aromei.

Cum poți detecta mierea falsă

Potrivit lui Hattie Ellis, autoarea cărții Spoonfuls of Honey, cel mai bun mod de a detecta acest lucru este să o miroși: „Dacă scoți capacul și miroase a dulciuri fierte, poți la fel de bine să ai sirop de zahăr”. Mierea adevărată este scumpă, recunoaște ea, „dar ai nevoie doar de o linguriță pentru a avea ceva cu adevărat magic”. Gândiți-vă la ea ca la o aromă, nu ca la o doză de zahăr.

Dar, da, este zahăr, în principal un amestec de glucoză și fructoză. Dar acea magie este rezultatul unor urme de minerale, enzime și alte substanțe chimice naturale care provin din locul unde se hrănesc albinele. Poate fi vorba de un amestec de flori de pe o pajiște, de exemplu, ceea ce duce la o miere multiflorală, sau de o singură specie, care va duce la o miere monoflorală.

Aroma și parfumul vor fi influențate nu numai de locul, ci și de perioada anului – ce era în floare când a fost produsă mierea. Căutați o miere cu un gust mai puternic? Alegeți una de culoare închisă, cum ar fi cea de castan sau de manuka, deoarece acestea tind să aibă un conținut mai ridicat de oligoelemente și un gust mai profund. Se pare că, în cazul mierii, primești mult pentru banii tăi.

Albinele sunt în pericol

Numărul albinelor este în declin. Scăderea este atât de severă încât în Statele Unite stupii de albine sunt transportați de la o fermă la alta pentru a poleniza culturile. De fapt, atât albinele sălbatice, cât și albinele de miere, care joacă un rol vital în producerea a trei sferturi din principalele specii de culturi din lume, sunt amenințate.

De vină sunt efectele combinate ale bolilor, pesticidelor, schimbărilor climatice și lipsa tot mai mare a biodiversității. Albinele se hrănesc cu o dietă variată, astfel încât monoculturile – câmpuri mari de culturi unice – pot duce la stres și la o sănătate precară.

Acest lucru, combinat cu lupta pentru a face față condițiilor meteorologice extreme, poate face albinele și mai vulnerabile la pesticide, dintre care neonicotinoidele sunt deosebit de îngrijorătoare, deoarece împiedică capacitatea albinelor de a naviga și de a lucra.

Deși utilizarea neonicotinoidelor a fost redusă drastic, la începutul acestui an guvernul a autorizat utilizarea lor în estul Angliei pentru a contracara amenințarea la adresa culturilor de sfeclă de zahăr din cauza virusului galben, transmis de afide. Dar albinele pot crea ele însele o problemă.

În orașe, unde creșterea albinelor este în vogă, numărul crescut de albine concurează cu albinele sălbatice pentru numărul limitat de flori, ceea ce provoacă o scădere a populației de albine sălbatice.