Carolina Galben: Cea mai frumoasă avere a mea sunt copiii!

Carolina Galben: Cea mai frumoasă avere a mea sunt copiii!

E plină de viaţă şi entuziasm. A reuşit să conserveze acel zâmbet de copil pe care îl împărtăşeşte şi cu odoraşii săi. I se citeşte în privire dorinţa de a trăi, de a se bucura de fiecare clipă din viaţă, mai ales că soarta a fost darnică şi i-a oferit două flori care îi bucură privirile în fiecare dimineaţă. Nu îi este frică să viseze şi priveşte optimistă înainte.

Iradiază din depărtare, emană căldură şi fericire, iar ochii îi sclipesc. Este o femeie fericită, iar acest fapt a fost vizibil de la prima întâlnire pe care am avut-o cu Carolina. Femeile fericite se pare că sunt înconjurate de o alură de care nu poţi să rămâi indiferent, care te provoacă să zâmbeşti şi să te bucuri şi tu de fericirea lor.

Carolina este o fiinţă dinamică, care veşnic găseşte cu ce să îşi ocupe timpul. Energia şi buna dispoziţie se pare că i-au devenit prietene la cataramă. Îi place să fie mereu în mişcare, motiv pentru care reuşeşte să se încadreze peste tot. Practică sportul, iar când nu este sportul - vin studiile. Dacă ia o pauză de la studii – găseşte altceva care să îi capteze interesul.

Carolina şi-a cunoscut marea dragoste încă de pe băncile liceului, iar relaţia sa cu Ilian i-a oferit cel mai frumos rol pe care îl poate avea o femeie – rolul de mamă.

“În viaţa noastră totul s-a întâmplat rapid. Când l-am cunoscut mi-a spus că peste un an o să devin soţia sa. Nu a vorbit mult, a acţionat! El avea planuri mari pentru mine, planuri pe care nu le ştiam însă, dar care m-au făcut fericită. Am avut noroc că l-am întâlnit şi îi mulţumesc că este o persoană ambiţioasă, pe care mă pot baza, care mereu îmi dă un sfat şi care mă sprijină la nevoie. ”

Făcea masterul atunci când copilaşul său, Gabriela, a început să facă primii paşi şi să gângurească primele cuvinte. A continuat să studieze în pofida grijilor pe care le întâmpina, iar marele ajutor i-a venit din partea bunicuţelor, care au contribuit substanţial la educarea nepoţelelor.

”Nu poţi să ai o carieră de succes şi să fii în acelaşi timp o mamă dedicată cu trup şi suflet copiilor tăi, e mult prea dificil. Ai nevoie, inevitabil, de ajutor, pentru că e vorba de o muncă titanică.”

Odată cu Gabriela, creştea şi Carolina. În timp ce Gabriela se înălţa şi începea să cunoască lumea, mama sa a reuşit să crească în plan profesional şi să devină lector universitar. Ca orice mamă, îşi iubeşte nespus de mult odoraşul şi îi oferă tot sprijinul necesar.

Acum, Gabriela a finalizat clasa a treia. Este o şcolăriţă disciplinată şi ordonată. Succesele se pare că o urmăresc pas cu pas. Recent, această dulceaţă de fată a fost premiată cu Diplomă de Gradul I pentru succesele pe care le-a înregistrat pe parcursul anului de studii. Gabi, cum o dezmiardă ai casei, este o fetiţă ambiţioasă, la fel ca şi mama sa, şi ştie ce îşi doreşte să obţină. Reuşita la studii şi, în general, educaţia şi învăţătura sunt prioritare pentru ea, iar sârguinţa pe care o posedă nu face altceva, decât să-i încununeze opera. 

Pe lângă studiul şcolar, aceasta a mai cunoscut şi lumea business-ului, în cadrul unor cursuri de dezvoltare pentru copii („Master Business Administration”). În cadrul orelor la care a participat, micuţa ambiţioasă a reuşit să îşi elaboreze un plan de afaceri, care s-ar putea să devină realitate mai devreme, sau mai târziu.

Gabi vrea să se facă regizor şi să aibă în posesia sa un studiou de înregistrări, iar dacă acest plan nu va fi pus pe roate există şi un altul – actoria. Acest vis al său e privit cu multă seriozitate, aşa că micuţa Gabriela îşi doreşte să facă ore de actorie şi să îşi îmbunătăţească dicţia, iar peste câţiva anişori s-ar putea s-o vedem pe marile scene.

În timp ce Carolina se bucura de roadele sale şi de fiica sa, soţul şi Gabi o rugau insistent să aducă pe lume şi cel de-al doilea copil. Gabriela îşi dorea foarte mult un frăţior sau o surioară, nu conta prea mult genul. Dorinţa de a avea pe cineva alături se pare că o copleşise. Carolina nu a putut rămâne indiferentă la aceste rugăminţi, aşa că, în scurt timp, în scena vieţii a intrat Iulina. Venirea pe lume a acestui odoraş a fost ceva mai diferită, întrucât Carolina era deja pregătită pentru ceea ce avea să urmeze. De această dată îi părea ceva normal ca un copil să răcească, sau să manifeste o reacţie la un anumit vaccin. Ştia deja că copiii mai au, din când în când, dureri de burtă şi că acest fapt nu este rupt de realitate.

Iulina-Isabella are abia 5 anişori. Pun pariu că acest nume este nou pentru mulţi, însă semnificaţia acestuia este una pe măsură. Iulina reprezintă o combinaţie a numelor celor care i-au dat viaţă, Ilian şi Carolina, iar acest fapt i-a înzestrat numele cu unicitate. Vârsta acestui copilaş vorbeşte de la sine: e jucăuşă, dulce şi isteaţă. Această floare de copil se face îndrăgită cu uşurinţă. Zâmbetul său de îngeraş copleşeşte, iar gropiţele sale nu fac altceva, decât să accentueze sinceritatea de copil şi dulceaţa ce o caracterizează. Iulina face ore de creaţie, unde realizează diverse confecţii hand made. Iar pentru că e o fetiţă darnică, le oferă celor apropiaţi cu mult drag.

După ce Gabriela a insistat la venirea pe lume a surioarei sale, i-a venit şi rândul Iulinei, care se pare că împărtăşeşte aceeaşi dorinţă. Doar că această propunere încă e analizată de fericita mămică.

Acum Carolina este cea mai fericită mamă. Se simte împlinită alături de cele două fetiţe ale sale şi ne-a mărturisit că nu îşi închipuie cum e să fii mamă cu băieţi. Se bucură să le vadă crescând şi înflorind, spune că nu îşi imaginează viaţa fără ele. Cele mai puternice şi mai deosebite sentimente le-a trăit la naşterea lor. 

Acum zâmbetul lor dulce în timp ce dorm şi îmbrăţişările sincere, îi oferă senzaţii puternice, ce capătă o semnificaţie magică pentru o mamă împlinită. Carolina se trezeşte dimineaţa şi aude că este iubită. Iulina îi declară zilnic că e cea mai frumoasă mamă şi că o iubeşte până în Dubai (acesta fiind cel mai îndepărtat punct din geografie în concepţia ei). Pentru că în timpul zilei sunt prinse în diverse activităţi, atunci când se reîntâlnesc spre seară, cele două surioare se îmbrăţişează şi se drăgostesc îndelung. Ce poate fi mai frumos pentru o mamă, decât să îşi vadă copiii împliniţi şi fericiţi?

“A avea o soră cred că e cel mai mare noroc, pentru că cine îţi poate fi mai aproape decât propria soră? Când le văd jucându-se împreună, mă gândesc, cât e de frumoasă viaţa şi copilăria?!” 

Uneori, la ceremonii sau ocazii speciale, Carolina îşi îmbracă fetiţele identic. Şi nu e un moft al său, la mijloc stă dorinţa Iulinei de a semăna cu sora sa care, se pare, reprezintă un model pentru micuţa copilă. La împlinirea acestei dorinţe o contribuţie enormă o are nana Gabriela. Însă, de ceva vreme, se pare că Iulina începe să îşi afirme personalitatea şi să capete individualitate.

De când au crescut mai măricele, îi vine din ce în ce mai greu să le cuminţească, vorba ceea: „Copii mici – probleme mici, copii mari – probleme mari”. E mai uşor să schimbi scutece, decât să încerci să îi explici copilului unele lucruri. Când copii sunt mici, grijile sunt mai mult de ordin fizic, iar când cresc mai mari, grijile sunt şi de ordin moral. 

Chiar dacă acest fapt nu este unul dintre cele mai uşoare, Carolina îşi îndeplineşte rolul de mamă cu brio, mărturisind că reuşeşte să rezolve conflictele prin discuţie şi că jocul, deseori, reprezintă o cale de a depăşi neânţelegerile.Carolina consideră că taţii sunt mai bogaţi şi mai fericiţi atunci când au fete. Relaţia dintre aceştia fiind una mai deosebită, mai profundă. El simte necesitatea de a le proteja şi de a le fi aproape.

„Ilian are 3 fete care îl aşteaptă acasă şi e foarte mândru de ele, însă, uneori, mai dă semne că şi-ar dori încă un copil.”

Fericita mămică consideră că visele trebuie urmate, trebuie să devină un scop spre care să tinzi, iar în acest caz, la sigur dorinţa devine realitate. Toate visele Carolinei s-au împlinit, a devenit mămică şi se poate declara una dintre cele mai împlinite.

Îi place să călătorească, motiv pentru care sărbătorile au devenit o ocazie de a evada din rutina zilnică şi de a lua o gură proaspătă de aer. Călătoresc foarte des. A devenit un hobby al familiei. Uneori cu copiii, alteori fără aceştia, însă de fiecare dată călătoriile le oferă ceva inedit. De când fetele au crescut ceva mai mari, atunci când părinţii se reântorc dintr-o călătorie, micuţele au grijă să îi asalteze cu sute de întrebări. Pentru că le iubesc nespus de mult, părinţii le-au promis că vor merge şi ele în aceleaşi destinaţii pe care le-au admirat şi ei, iar de data aceasta călătoria va căpăta un sens nou - atracţia principală vor fi copiii, cărora vor trebui să le arate lumea.

Carolina consideră că, cheia succesului este fericirea, pentru că dacă mama este fericită şi împlinită, atunci şi copilul se va simţi în largul său.

„Menirea fiecărei mame este să îşi iubească, să-şi îndrume şi să-şi ocrotească familia!”

Text de Diana Gaţcan

Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", nr. 2 (4) din 2014

Adaugă comentariu