Povestea unei nașteri: Am născut natural o fetiță de 5 kg, iar medicii i-au rupt clavicula pentru a o putea scoate

Povestea unei nașteri: Am născut natural o fetiță de 5 kg, iar medicii i-au rupt clavicula pentru a o putea scoate

Ana Maria ne-a împărtășit experiența primei ei nașteri, o naștere naturală a unei fetițe frumoase de 5 kg. Nataliei i-a fost ruptă clavicula la naștere pentru a putea fi scoasă mai ușor, iar mama s-a ales cu ruptură de perineu și 17 copci. Povestea de viață a fost publicată pe demamici.ro.

Eu și soțul meu suntem căsătoriți de 8 ani și suntem și colegi de serviciu (în aviație). Am simțit că e timpul pentru bebe. După 3 ani de tratamente am reușit să rămân însărcinată. Am fost extrem de fericită când într-un final a apărut și liniuța. Am avut o sarcină mai mult la pat, cu colul semideschis de la 20 de săptămâni. Am ajuns cu greu și cu multe sacrificii la 40 de săptămâni… până într-o seară când am simțit dureri din ce în ce mai puternice și la intervale regulate. Știam că nu au cum să fie contracțiile Braxton Hicks.

Pe la 9 seara, contracțiile au început să fie tot mai tari, iar la ora 2:00 am ajuns la spital cu dilatație 2. Orele tot treceau, dar eu mai mult de 4 nu mă dilatam. A venit doamna doctor și mi-a făcut doua injecții în burtă pentru dilatație și de la 6 până la 11:45 am avut dureri din minut în minut. Stăteam la marginea patului, încercam să mă mișc, dar îmi amorțiseră toți mușchii. M-a cuprins o teamă groaznică. Mă gândeam cum voi putea împinge din moment ce nu mai simțeam nimic. Simțeam o durere cruntă de parcă fiecare os mi s-ar fi rupt. Am rugat-o pe doctoriță să-mi facă ceva că nu mai rezistam.

La 11:10 m-a urcat pe masă. Fetița era deja coborâtă total. Ascultam indicațiile medicului. La un moment dat, pe lângă doctorița care mă asista, au mai venit 2 medici. Au început să vorbească și păreau agitați. Una dintre doctorițe mi s-a prezentat și mi-a spus:

„Avem o problemă… destul de gravă și e mult prea târziu să facem cezariana, ea (n.r. – bebelușul) fiind mult prea coborâtă. Problema e următoarea: aveți contracții din minut în minut ca interval. Copilul este foarte mare și la semnalul meu împingeți și țineți împins până la următoarea contracție”

În momentul în care am împins, cu cea mai mare putere, am simțit o trosnitură, parcă ceva s-a rupt. Nimeni nu scotea niciun sunet. Când m-am uitat, toate asistentele și mai multe paciente erau în jurul Nataliei. Expulzia placentei a fost mai dureroasă ca nașterea. În timp ce mă cosea, doctorița mi-a spus de unde s-a auzit trosnitura. Mi-a zis că nu a avut altă posibilitate decât să-i facă fetei ruptura de claviculă să o poată scoate. Durerea rupturii crunte, pe care am avut-o și pentru care a fost nevoie de 17 copci, a fost și mai mare când am auzit că fetița, abia născută, avea mâna ruptă.

5 zile a stat la incubator și alte 6 zile pentru că îmi făcuse o infecție și era pe antibiotic. Chinul a continuat și acasă. Nu aveam pic de experiență și mă chinuim să o îmbrac fără să-i pun mâneca de la bluză pe mână. O alăptam doar în șezut. Cu 17 copci și ruptura de perineu, vă dați seama ce dureri aveam. Am născut-o pe 28 martie 2016. Nu-mi imaginam atunci ce avea să urmeze pe 24 mai, de ziua mea de naștere.

Pe data de 24 mai, fiind ziua mea de naștere, așteptam să vină soțul să mergem în oraș. M-am aranjat, am gătit-o și pe Natalia ca să petrecem o seară frumoasă în familie. Dintr-o dată, ca din senin, Natalia a scos un țipăt ascuțit. Au urmat urlete crunte de nu o puteam opri. Ne-am speriat cumplit amândoi și am plecat într-un suflet spre spital. Când am vrut să o schimb, am văzut sânge în scaun.

Un doctor de la Urgențe a consultat-o imediat și ne-a zis că trebuie operată pe loc că deja pierduse foarte mult sânge și că va muri în câteva ore. Am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare. Poate că în acel moment nu voiam să accept operația, dar nu am avut încotro. Făcuse invaginație intestinală. După 6 ore de așteptare… i-am văzut chipul la terapie intensivă… Avea doar 2 lunițe. Și acum îmi amintesc ce durere sfâșietoare am simțit și ce neputință…

Medicul a spus că nu i-a tăiat intestinul și că este posibil, dar nu obligatoriu, să mai facă invaginație. Așa a și fost. După 6 luni, Natalia a ajuns din nou la cuțit din aceeași cauză.

Acum, la 2 ani distanță, suntem optimiste și nu ne mai gândim la rău. O poveste reală cu final fericit. Avem grijă ce mâncăm, nu are regim, dar mănâncă în cantități mici și des. Acum avem și bebe 2 (Theodora). Natalia este extrem de fericită că are o surioară și nu a fost geloasă în niciun moment.

Sursa: demamici.ro

Adaugă comentariu