Cum tratăm tulburările de comportament în funcție de vârstă

Unde e granița dintre comportamentele sănătoase și cele care devin poveri ori se transformă în tulburări de comportament? Comportamentele pot fi funcționale și dezirabile, acceptate social, ori reversul acestora, disfuncționale, indezirabile. Numim tulburări de comportament acele abateri de la seturile de reguli fixate social, în anumite contexte. De cele mai multe ori, poartă în spate însemnele unei forme de neglijență, de abuz și chiar traumă, scrie smartliving.ro

Tulburări de comportament ale copilului

Când în cartea de vizită a copilului întâlnim rezultate școlare slabe, retragere socială, probleme cu alimentația sau somnul,agresivitate,, avem datele care ne arată tulburări de comportament și este potrivit să pornim pe traseul de identificare al cauzelor și imediată intervenție.

Cu toții știm cum arată tantrum-ul unui copil care țipă, lovește, plânge cu lacrimi de crocodil și pare că nimic nu îl poate liniști. Când vrea să scape de ceva (de mersul pe jos, de a împărți un bun cu un alt copil), ori să obțină ceva (jucării, timp prelungit de joacă, încă o ciocolată), nu va ezita să exploreze cât poate acest tip de criză care sigur i-a adus beneficii la un moment dat.

Ce facem când tantrum-ul nu mai e sporadic, vine însoțit de agresivitate și se manifestă majoritar când lucrurile nu ies cum dorește, indiferent că vorbim de joacă din parc cu copiii, de cina de acasă, ori de cadrul educațional cu colegii și profesorii? Începem să luăm în calcul că poate fi vorba chiar de o tulburare (sau criză) de opoziție.

Pe măsură ce copilul crește poate să manifeste tulburări de comportament precum: absenteism, limbaj obscen, să ignore reguli, să manifeste un anumit tip de comportament pe care inițial îl accesa doar acasă.

Tulburările alimentare, tulburările de somn, problemele cu autoritatea, sexualitatea precoce, uneori pe fondul unei anxietăți, sunt fragmente din tabloul care indică nereguli și pot merge până spre patologic.

Depresia și anxietatea pot fi mascate când vine vorba de copii, chiar dacă există aceleași criterii de evaluare ca în cazul adulților. Gândurile suicidale apar cu variații și pot fi adesea întreținute chiar de comportamentele de autosabotare.

Ce este în neregulă cu copilul meu?

„Țipă de fiecare dată când nu e ca el, se întinde pe jos sau o ia la fugă. Face tantrumuri dese când suntem la cumpărături până când mă simt nevoită să cedez si sa îi cumpăr ce își dorește. De când a revenit la școală, după vacanță, își hărțuiește colegii. Și acasă, cu noi, are același comportament agresiv”. Sunt câteva dintre exemplele pe care le-am auzit de-a lungul timpului, când părinții, din grija legată de dezvoltarea fizică și psihică a copilului, ajung la specialist pentru că „ceva este în neregulă”.

Nefericirea de la baza comparației

Reiterez ce obișnuiesc să spun și scriu destul de des: la baza oricărei nefericiri, stă și o comparație. Când vărul, colegul, ori sora copilului dau dovadă de mai multă înțelegere, sunt mai pasivi, mănâncă mai organizat, au rezultate școlare mai bune, încercăm să ne ținem departe de vârtejul comparației și scanăm și diferențele pe plus ale copilului, nu îl suspectăm că „ceva e în neregulă”. Copiii se dezvoltă diferit, iar aceasta este o axiomă a fericirii.

Tulburări de comportament izvorâte din independența și identitatea adolescentului

Adolescenții au o minte deschisă și dornică de nou, de independență, de noi provocări. În mintea adolescentului se dezvoltă un tăvălug analizator al principiilor și valorilor cu care a fost crescut, apar întrebările legate de viitor, începe să planifice îngrijorarea.

Anumite tulburări de comportament neprocesate în copilărie escaladeaza și câștigă suprafețe mari de desfășurare: tulburările de conduită se exprimă implicit prin punerea în pericol (a sa sau a celorlalți) prin teribilism; tulburarea de opoziție poate aduce primele neînțelegeri cu autoritățile, se instaurează depresiile majore, mult mai des decât la vârsta copilăriei, pe lângă gândurile suicidale apar și tentativele de suicid.

Minciuna, furtul, abandonul școlar, hărțuirea și agresiunea față de oameni sau animale constituie deja o paleta evidentă și un imens semn de exclamație pentru rude. Problemele concomitente îi împiedică să se autoregleze și este nevoie de ajutor de specialitate pentru a gestiona corespunzător astfel de tulburări de comportament. Au nevoie de sprijin și îndrumare, de suportul celor apropiați în această perioadă de tranziție și, atunci când este cazul, de intervenția unui psihoterapeut.

Tulburări de comportament ale adultului

Și adulții au tantrumurile lor, care nu ne mai par la fel de inofensive. Tulburările de personalitate sau fie și micile accente preluate din acestea, ne aduc explicații suplimentare pentru problemele comportamentale ale adulților.

Intensitățile emoționale ale unui pacient cu tulburare borderline pot merge uneori până la auto-mutilare sau tentative de suicid, la fel cum pe fondul unei structuri histrionice, isteria poate crea severe prejudicii relaționale, sociale.

Tulburările alimentare cele mai întâlnite sunt anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și hiperfagia. Cauzele exacte ale declanșării nu sunt cunoscute, dar există o suită de factori care favorizează apariția tulburărilor alimentare/ de somn și care interferează cu starea psihică și emoțională a omului.

Tulburări de comportament sunt și dependențele

Patologia jocurilor de noroc, alcoolul sau drogurile sunt instrumente ale adicțiilor care pot veni pe fondul unor traume din copilărie. Expus la experiențe traumatice, creierul copilului nu se dezvoltă sănătos, nu reușește să gestioneze cognitiv sau să proceseze din punct de vedere emoțional.

De obicei, oamenii cu dependențe provin din medii familiale din care lipsesc relațiile sănătoase, care le activează ulterior frica de abandon, de deprivare emoțională, de încredere.

Jocurile de noroc sunt din tabăra comportamentelor cu rol de evitare a suferințelor profunde și se contopesc cu vinovăția și rușinea. Pe fondul stărilor depresive ori anxioase, ori din cauza uzului de substanțe la vârste fragede, acest comportament oferă plăcere temporară și o fugă din față realității, o anesteziere a suferinței. Creierul oferă mecanisme de supraviețuire, iar comportamentele în exces mențin procesul de auto-pedepsire.

Sursă foto: sfaturimedicale.ro