Sfaturi pentru limitarea copiilor în privința dulciurilor
La acest capitol, vă spun clar: faceți ce spune popa, nu ce face popa! Ca să fie clar! Nu suntem deloc părinți model în privința dulciurilor, ba mai mult mâncăm și noi cu ei, de se supără că nu-și mai găsesc bomboanele lăsate pentru a doua zi.
De ce nu e bun zahărul? Păi spune la televizor! Dar mai ales pentru că este o calorie falsă, energizează și atât. În plus, creează dependență. Și să nu uităm de obezitate.
De la ce vârstă poate intra în alimentație? Teoretic nu mai devreme de vârsta de trei ani și doar în cantități mici. Dacă sunt mai mulți copii în familie, este, însă, foarte dificil să ascunzi bomboanele de cel mai mic doar pentru că nu are trei ani încă.
Îi educăm, ce să facem? Pe cine? Pe toți, nu doar copiii!!! Și pe noi, dar și rudele și prietenii.
Adică?
- Începem cu noi. Dacă noi nu mâncăm dulce, dacă nu există în casă, nu mănâncă nici ei. Puterea exemplului este din nou extrem de importantă. Dacă nu vrei să bea sucuri, nu bea nici tu. Dacă nu vrei să stea călare pe tabletă, stai mai puțin și tu pe telefon. La fel și la dulciuri.
- Fără desert la mesele de familie. Desertul poate fi consumat cu alt prilej.
- Stabilim limite. Daaa, și ne ținem de ele! Nu-i dai copilului alcool, când te vede pe tine că bei dintr-un pahar de oameni mari, îi explici, nu? Și nu-i dai. La fel și cu dulciurile. Chiar dacă se supără, îți menții limitele stabilite. Un dulce pe zi. Sau doar o pătrățică după masă.
- Ziua fără dulce. Regula aceasta funcționează. Mai ales dacă vorbim despre un copil mai mare, deja atent la corpul lui și care știe noțiuni de alimentație. Sophia și soția mea sunt la cură de dulce o zi pe săptămână.
- Vizite periodice la dentist. Le explicăm cum apar cariile și cum putem să le evităm pe cât posibil.
- Ne educăm prietenii. Nu veniți la noi cu dulciuri. Punct. Vreți să le cumpărați ceva interesant copiilor? Ok, vă spunem noi ce. Sau măcar nu exagerați!
- Le educăm bunicii. Știu, e cel mai greu lucru de făcut. Câteodată crezi că sunt la fel ca cei mici. E de înțeles. Aici trebui să fim ceva mai blânzi. Dar tot e vorba de încredere și de respect. Dacă eu îți las copilul în grijă, dragă bunică, te rog să-mi respecți modul în care îl cresc. Insiști cu dulciurile, măcar cumpără-i unele de calitate sau fă-i în casă. E totuși un câștig.
- Nu acceptăm dulciuri de la persoane străine. În primul rând, trebuie întrebat părintele dacă cel mic are voie. Poate avea vreo alergie și i se va face foarte rău.
- La aniversările copiilor de la școală sau grădiniță ne interesăm de meniu înainte. Tort pot gusta, sunt excepții. Dar, dacă noi nu vrem să mănânce junk food, nu mergem la petrecerile organizate în astfel de locuri. Simplu.
- Facem dulciuri de casă sau cumpărăm dulciuri de calitate, cu multă cacao, de ex. Budică cu paste, măr copt, stafide etc.
- Nu tratăm dulciurile ca metodă de șantaj, recompensă sau consolare. Niciodată.
- Nu ținem dulciurile departe de copil, dar îi arătăm locația lor. El va face totul să ajungă la ele. Nu cădem în extrema cealaltă- să le lăsăm peste tot pentru că va mânca la greu din ele.
Concluzia? Cu echilibru, limite, blândețe, dar fermitate, putem să limităm accesul copilului la dulciuri. Să-l limităm, nu să-l eliminăm.
Sursa: taticool.eu
Share:
