Cum transformi un NU în DA în negocierea cu copilul de 3 ani

Cum transformi un NU în DA în negocierea cu copilul de 3 ani

Impunerea propriei opinii nu este o soluție în cazul unui copil de circa 3 ani, la fel cum nu este o soluție să faci exclusiv ce spune copilul. Mai ales că, de multe ori, el spune aceasta intenționat.

Pentru a-l determina pe copil să facă anumite lucruri pe care spune că nu vrea să le facă, psihologul rus Anna Bikova îi sfătuiește pe părinți să-l scoată din context și să recreeze lumea din jurul lui. Chiar dacă sună destul de pretențios, iată câteva exemple cum poți transpune această soluție în realitatea de zi cu zi:

– Nu! Nu vreau să-mi pun pantofii!
Bine, atunci lasă-i să sară singuri pe piciorușele tale (spus cu o intonație jucăușă). Pantofii își iau avânt… Start! Dreptul l-a depașit pe stângul și hop! sare pe picioruș!

-Nu, nu vreau să mănânc!
– Atunci nu vom mânca. Hai s
ă stăm pur și simplu la masă să vedem cum mănâncă ceilalți. Uite cum plutește cartoful (carnea, orezul etc.) în ciorbă! Hai să-l prindem!
Și prindem cu lingura pe rând toți cartofii, carnea etc. Po
ți înlocui conceptul de prânz cu o ieșire la pescuit.

– Nu! Nu vreau să dorm!
– Bine, nu dormi. Ast
ăzi nu vom dormi la prânz. Vom sta pe pat și vom aștepta să vină mama (tata).
Copilul e de acord și, 5 minute mai târziu, adoarme, deoarece în realitate îi este somn.

– Nu! Nu vreau să mă dezbrac!
– Bine, nu te dezbrăca. Culc
ă-te îmbrăcat. Hai să eliberăm doar burtica. Burtica trebuie să se odihnească de la năsturei și elastice. Ca să se odihnească burtica, hai să dăm jos pantalonașii, fără să te dezbraci.

– Nu! Nu merg la plimbare!
– Ast
ăzi nu mergem la plimbare. Mergem să căutăm o comoară! Unde e lopățica ta? Ia-o și hai să mergem mai repede ca să nu o găsească altcineva înaintea noastră!

Copiilor la această vârstă nu le place nici să audă un refuz, un „nu” la adresa lor. Atunci când aude cuvantul „nu”, micuțul începe să protesteze și nu mai este atent la niciun argument care urmează după aceea. Așadar, în loc să-i spui copilului „nu”, îi poți spune „da”, urmat de explicații.

Iată câteva exemple:

- Da, înțeleg că vrei să mai stăm în parc. Însă s-a făcut seara și e timpul să mergem acasă. Hai să ne gândim ce lucruri interesante vrei să facem când ajungem acasă!

- Da, înțeleg că vrei această jucărie. Acum nu am bani la mine. Vom trece pe aici să o cumpărăm data viitoare.

- Da, înțeleg că vrei să bei laptele chiar acum. Doar că este încă foarte foarte fierbinte. Hai să suflăm împreună ca să se răcească mai repede.

 

Informații: antiparenting.ro

Foto simbol: http://sappyapple.blogspot.md

Adaugă comentariu

Închide