Dacă copiii mei nu fac ceea ce le zic, îi rup în bătaie! Argumentele maturilor pentru pălmuirea copiilor, explicate de psiholog

Dacă copiii mei nu fac ceea ce le zic, îi rup în bătaie! Argumentele maturilor pentru pălmuirea copiilor, explicate de psiholog

Psihologul clinician Iulia Lapina, autoare pe portalul psychologyjournal.ru, menționează că atunci când publică un material despre pălmuirea copiilor, neapărat apare cineva care își apără dreptul de a le da palme celor mici. Dar ea susține că nici un argument adus de maturi nu este viabil și copiii nu trebuie bătuți, or pălmuirea înseamnă bătaie.

Am decis să găsim mai multe articole ale psihologilor cu referire la bătaia copiilor după ce într-un grup de mămici am observat o discuție îngrijorătoare. O mamă s-a plâns că copilul ei de 12 ani este incontrolabil, că dorește doar telefonul, nu vrea să citească, iar când este lipsit de gadget începe a face isterie și le spune părinților că nu mai vrea să trăiască și nu înțelege pentru ce l-au mai născut dacă îl lipsesc de ceea ce își dorește. Mămica cerea niște sfaturi de la alți părinți care au trecut prin situații similare. Însă au apărut câteva comentarii cu adevărat de groază. O mamă a spus franc că acest copil trebuie bătut bine, că generația de acum este atât de needucată fiindcă nu i se aplică pedepse corporale. La modul direct unul dintre comentarii era așa: „fetele nu sunt bătute de mici, și la 13-15 ani se îmbracă ca prostituatele și de aia apar violatori”. Adică această mamă nu vede o problemă în violatori și agresori (care foarte des cresc cu părinți agresivi ce îi rup în bătaie), ci în fetele care în opinia ei se îmbracă precum prostituatele. Și ulterior tot această mamă a adăugat că dacă ai ei copii nu vor face totul așa cum le zice ea, atunci ea îi va rupe în bătaie „că nu m-am chinuit eu cu ei crescându-i ca ei să nu mă asculte și să-mi facă probleme. Pe copiii mei nimeni nu-i va arăta cu degetul”.

 

Vedeți mai jos o serie de „scuze” aduse de maturi atunci când îi pălmuiesc pe copii și comentariile psihologului:

„Există o diferență între o palmă și o lovitură”

Ba nu există nicio diferență. Ele sunt văzute la fel. Noi doar o numim mai moale – palmă, ca să avem o scuză de ce i-o aplicăm copilului.

„Uneori trebuie să-i dai o palmă deoarece nu avem timp să-i explicăm”

Dacă aveți timp pentru a-i da o palmă, înseamnă că aveți destul timp să întindeți mâna și să nu-i permiteți copilului să se rănească spre exemplu.

„Copiii nu înțeleg din cuvinte, de aia fără o palmă nu te descurci”

L-ați lovi pe un om cu dezabilități mintale? Nu, căci este ilegal. Nu avem voie să batem pe nimeni, indiferent de abilitățile sale mintale. Dacă un copil nu înțelege din cuvinte, cum va înțelege el atunci cauza de ce omul care trebuie să-l iubească îi provoacă durere?

„Eu îmi iubesc copiii și ei știu asta. Iar palmele care le dau uneori nu le fac rău”

De fapt cercetările au demonstrat că efectele negative provocate de pedepsele corporale nu se compensează cu dragostea părintească. Potrivit lui Alfie Kohn „Ceea ce simțim noi pentru copii nu este la fel de important precum faptul cum înțeleg atitudinea noastră față de ei. Ceea ce contează cel mai mult, e mesajul pe care copilul îl prinde din comportamentul nostru în raport cu ei, nu ceea ce credem noi că vrem să-i învățăm”.

„Există diferență mare între pălmuire și violență”

Dacă vorbim despre efectul negativ asupra copiilor, atunci nu există nicio diferență. Există studii de 50 de ani efectuate pe un eșantion de peste 160 de mii de copii care demonstrează că pălmuirea este legată cu comportament antisocial, agresivitate, probleme de ordin psihologic. Iar aceste efecte apar chiar dacă copilul a trecut doar prin pălmuire în copilărie.

„Acesta e unicul lucru care lucrează în raport cu copiii”

Nu, nu este adevărat. Sunt o sumedenie de alte metode de a te face înțeles de copil. S-a demonstrat că pedepsele corporale nu sunt o metodă bună de educare și nu au nici un beneficiu.

„Eu am fost pălmuit în copilărie și totul este normal”

În primul rând acest „normal” în raport cu dumneavoastră este un mare semn de întrebare, căci încercați acum să vă motivați dreptul de a bate o ființă mai mică și mai slabă fizic decât Dvs. Și în al doilea rând, deja nu mai putem afla cum ar fi fost dacă nu ați fi fost pălmuiți în copilărie.

„Este treaba personală a fiecăruia să facă așa cum crede că e mai bine pentru familia sa”

Nu, în acest caz este evident ce este corect și ce este greșit. Copiii sunt oameni care au drepturi și nu există nici un argument care ar spune că este corectă violența în raport cu ei. Aceasta nu a fost normal niciodată.

„Să strigi la copil e mai rău decât să-i dai o palmă”

Și una și alta este traumatizant pentru copil. Haideți să nu alegem între a striga sau a bate, dar să nu facem nici una, nici alta”

„Copiii trebuie să învețe ce e bine și ce e rău”

Chiar credeți că cel mai bun mod de a învăța pe cineva este de a-l face să-i fie frică? Ceea ce va învăța cel mai bine un copil pălmuit este că dragostea nu e necondiționată, că omul care îi zice că-l iubește de fapt îi poate provoca durere și data viitoare, făcând ceva interzis, el se va strădui doar să nu fie prins. Astfel de lecții sunt greșite!

„Există cercetări care demonstrează că e benefic să mai pălmuiești uneori copilul”

Cercetări care îmi permit să bat alți oameni? E o glumă, nu? De ce cineva caută cu insistență astfel de cercetări? De ce se caută atât de insistent un argument ca să ai voie să-ți lovești copilul? De ce pentru acești oameni este important să-și lovească copilul? Iată ce trebuie cu adevărat să ne îngrijoreze!

 

Voi credeți că e normal să-ți bați copilul pentru a nu fi arătat cu degetul?

 

Sursa: happinessishereblog.com; psychologyjournal.ru; ria.ru

Adaugă comentariu

Închide