Una din greșelile părinților este să-i găsească mereu scuze copilului

Una din greșelile părinților este să-i găsească mereu scuze copilului

Când copiii sunt mici în mod normal se joacă cu prietenii sub supravegherea părinților, care sunt mereu dispuși să intervină pentru a rezolva micile dispute apărute de obicei din cauza jucăriilor. În schimb, când încep grădinița sau școala, copiii sunt nevoiți să-și gestioneze singuri conflictele și nu o vor face mereu în cel mai potrivit mod.

Cum recunoști un părinte prea permisiv? Are mereu la îndemână o scuză. Este pregătit să eludeze responsabilitatea copilului pentru o faptă rea și nu este niciodată dispus să recunoască greșeala comisă. Nici pe a copilului, nici pe a sa. Găsește mereu o explicație pentru cele întâmplate, astfel încât copilul său să nu fie obligat să prezinte scuze.

Transformă victima în agresor. Când copilul său a lovit, sigur a văzut sau bănuiește că a fost provocat. Când copilul lui a stricat o jucărie, precis a luat-o deja stricată de la proprietar, iar acum acesta vrea să dea vina pe el. Nu ezită nicio clipă să dea vina pe un alt copil și să susțină că al lui nu a avut nicio legătură cu problema apărută.

Se arată mereu profund jignit. Părintele prea permisiv cu propriul copil se va simți ofensat de ideea că acesta ar fi putut face o greșeală, nu va putea să creadă că așa ceva este adevărat, ba, mai mult, se va declara convins că nu este posibil și îi va discredita pe ceilalți copii sau pe adulții care semnalează problema, în ciuda dovezilor evidente.

Minimalizează fapta. Pentru a „rezolva” o situație neplăcută provocată de copilul său va spune că este lipsită de importanță, o „copilărie”, va încerca să o facă uitată fără a discuta vreo secundă cu copilul său despre ce s-a întâmplat.

Care este consecința acestor comportamente? Copilul nu va înțelege că a greșit și va repeta gesturile nepotrivite. Înțelegând că părintele său îl va apăra mereu, nu va înceta să lovească sau să jignească, pentru că nu i s-a explicat că astfel de gesturi atrag consecințe. Victima va fi rănită fizic sau moral, iar autorul va fi certat sau chiar va rămâne fără anumite privilegii.

Cum sa reacționezi în fața unui astfel de părinte? Copilul este doar parțial vinovat pentru un gest nepotrivit, cealaltă parte de vină revenind, fără îndoială, părintelui care nu i-a explicat de ce nu ar trebui să acționeze în anumite moduri. Cum este greu de crezut că atitudinea părintelui permisiv se va schimba pe loc, nu poți să faci prea multe lucruri.

Adresează-te învățătoarei/educatoarei sau conducerii instituției de învățământ. Într-o lume perfectă, oamenii ar trebui să se poată înțelege sau măcar să poată discuta deschis cu scopul de a ajunge la un numitor comun. Dar când dai peste un părinte care nu vrea în ruptul capului să recunoască greșelile propriului copil, o discuție va fi inutilă. Nu te ajută cu nimic să te necăjești și, eventual, să plătești cu aceeași monedă. Cel mai bine, în astfel de situații, este să discuți cu conducerea școlii sau a grădiniței, dar și cu învățătoarea sau cu educatoarea și să ceri o atenție sporită pentru că anumite situații neplăcute să nu se repete. Dacă nu se vor lua măsurile potrivite, poți face chiar o plângere la instanțele superioare.

Pregătește-ți copilul să facă față conflictelor. Rolul tău ca părinte nu este să-i rezolvi problemele, ci să înveți copilul cum să se descurce singur. Discută cu el și explică-i că violența nu este răspunsul potrivit în nicio situație și că mai bine reacționează cu o atitudine fermă. Dacă este atacat fizic sau moral de un alt copil, cel mai bine este să-i răspundă verbal, sigur pe el, pentru a-l dezarma pe „agresor”. În plus, ai grijă să-i dai încredere în el și încrederea că oricând poate să apeleze la tine atunci când are nevoie. Este cel mai bun mod de a evita ca al tău copil să sufere în tăcere din cauza problemelor cu colegii de școală.

 

Sursa: copilul.ro

Adaugă comentariu