Grădinița din Viena – părinții la fel contribuie cu bani și cu materiale pentru educarea copiilor

Grădinița din Viena – părinții la fel contribuie cu bani și cu materiale pentru educarea copiilor

Vă propunem câteva detalii observate la grădinița din Viena de către fondatoarea revistei Odoraș, Dorina Osipov, soția actualului ambasador al Moldovei în Austria, Victor Osipov. Familia Osipov s-a mutat în acest an în Viena, unde a înscris fetița mezină, Vlada, la grădiniță, iar pe cea mijlocie, Anda, – la școală. Mai târziu vă vom povesti și despre școala din Viena.

Din start vă spunem că detaliile sunt intrigante și adeseori similare cu cele întâlnite la grădinițele din Moldova. Doar că aici mamele sunt iritate de aceste detalii, iar în Viena toți părinții sunt înțelegători cu ele. Haideți să le descoperim! Dar nu înainte de a menționa, că acolo toate instituțiile sunt diferite, atât grădinițele, cât și școlile. Directorii sunt cei care formează regulamentele, activitățile, ocupațiile, ei decid pe cine să ia sau pe cine nu la grădiniță, ce le trebuie etc. De aceea nu există școli sau grădinițe la fel. În acest sens părinții au multă treabă pentru a se informa care instituție și ce reprezintă, care îi sunt avantajele și dezavantajele.

Înscrierea

La direcția de învățământ preșcolar din start am fost informată că eu singură trebuie să merg la una din grădinițele care vreau și să văd dacă au locuri libere. Apoi de la direcție îmi vor da un Număr de repartiție către grădiniță.

Eu am mers la vreo 5 grădinițe care sunt amplasate aproape de casă. Acesta era scopul meu principal, să găsesc ceva aproape ca să nu am de furcă  în fiecare dimineață cu transportul public. Le-am găsit pe toate diferite  (ca amplasare, regim, ocupații, taxe etc), dar ce am văzut comun era deschiderea directorilor de a-mi povesti despre instituția lor. Voiam să văd și ce reprezintă ele.

Dar scopul meu principal la început de iunie era să găsesc un loc în grădiniță, deja care ar fi ea, numai să avem loc. Aici înscrierea la școală sau la grădiniță se face la început de an calendaristic pentru anul de învățământ care va începe la 1 septembrie. De aceea șansele de a găsi un loc liber la început de iunie sunt foarte mici. Mie mi-a mers, am găsit un loc chiar la grădinița vizavi de casă, care de altfel mi s-a părut din start cea mai interesantă și potrivită. E bilinguală, iar asta înseamnă că piciul meu se va încadra ușor pentru că va comunica din start în engleză, apoi va însuși și germana.

După ce am obținut asigurarea că ne dau loc în grădiniță, am completat câteva formulare pe care le-am trimis prin mail la Direcția de Învățământ. Apoi, timp de 2 săptămâni, am așteptat nu doar confirmarea (care a venit repede prin email), dar și numărul de repartiție al copilului, un fel de cod numeric, CUNDNUMBER, care a venit într-o scrisoare oficială în cutia poștală. Am mai adunat o serie de documente printre care obligatoriu asigurarea copilului (în caz de urgențe educatorii să știe cum și unde să apeleze), numărul contului bancar (pentru că la început de lună grădinița scoate de pe contul fiecărui părinte taxa pentru grădiniță) etc.

Taxa

Toate grădinițele de aici costă, fie de stat fie private. Taxa la cea de stat se apropie de taxa la o grădiniță privată din Chișinău. Desigur ți se explică că mâncarea de dimineață costa X, cea de la prânz Y, cea de după chindii Z, orele de engleză, plus o bonă suplimentară în grupă, plus sucul și biscuiții la plimbări… dar fiecare părinte este în drept să aleagă dacă copilul mănâncă la grădiniță sau aduce de acasă, dacă participă la toate mesele din grupă sau selectiv, la 1 sau 2. Și din preferințele părinților se face taxa de grădiniță.

Grupele

Grupele sunt mixte – copii de diferite naționalități și vârste. În grupa noastră sunt 12 copii de la 2 la 6 ani. Special este conceput ca cei mari să aibă grijă de cei mici, iar cei mici să se deprindă să comunice cu cei mari, să învețe limba mai ușor (valabil și în cazul nostru, pentru că învățăm limba odată cu cei mici!). La 12 copii avem 2 educatoare și o bonă. Ele se rânduiesc, adică nu sunt ambele la aceleași ore la lucru. Dar există un specific pe care trebuie să îl menționez: în toată grădinița sunt doar 3 grupe de copii și ele formează o familie mare. Adică cam jumătate de zi în medie stau toți împreună, se separă doar când au activități separate, sau cei mici merg să doarmă, sau merg în parc la plimbare. De aceea toți 9 educatori și dădace (în timpul liber și bucătarii) au grijă de 36 de copii!

Grădinița se află la etajul 2 într-o clădire cu 4 etaje, nu au curte, dar copiii merg la plimbare și la aer în parc la 200 sau la 400 de metri la terenuri bine amenajate. Nu merg cu autocarul, ci pe jos de mânuțe. Educatorii îi ajută. Pe cei mici îi duc cu cărucioare. La prânz îi aduc la masă și apoi iarăși merg în parc. Acum, de când s-a răcit timpul, de 2 săptămâni nu au fost în parc. Educatorii urmăresc condițiile meteo și când văd că sunt preîntâmpinări de ploaie sau furtună, atunci nu scot copiii din grădiniță. Oare ce ar zice mamele de la noi ca picii să nu iasă 2 săptămâni din grupă? Ar ști tot facebookul! Aici e ok! Așa e regula și așa sunt condițiile din moment ce nu au curtea sau grădina lor privată. Iar iarna ies foarte rar din grupă.

Masa

E servită de tip fourchette – fiecare își ia de la mijlocul mesei în farfurioara lui ceea ce dorește să mănânce. Iar pe masa de dimineață poți vedea fructe, legume, biscuiți, unt, cașcaval, ceai. După masă fiecare copil, chiar și cei mai mici, sunt obligați să-și ia tacâmurile și să le ducă la lavoar, să le spele și să le pună la loc. (Lavoarul e la înălțimea copiilor plasat!) Sigur că după asta le mai spală încă  o dată dădaca. Fiecare farfurie sau pahar are legat de el fotografia copilului. Astfel, spre exemplu Vlada își găsește ușor paharul ei atunci când vrea să bea apă sau ceai.

Masa se servește în aceeași încăpere unde copiii ulterior se joacă sau chiar dorm. Pentru jocuri sportive au o sală separată mai mare, dar oricum nu au atât de mult spațiu ca în grădinițele din Moldova. Bucătăria unde se gătește mâncarea e similară cu orice bucătărie de familie: mică, curată, îngrijită.

Educația

La grădinițe nu este un curriculum cum este în Moldova: învățarea literelor, cifrelor, adjective, omonime, substantive… etc. Aici se consideră că la grădiniță copiii trebuie să fie pregătiți emoțional și psihologic pentru școală și nu trebuie să primească o pregătire științifică. Pentru știință este școala. Nu sunt de acord cu acest principiu și parcă am impresia că aici piciul meu stă pe loc din punct de vedere al dezvoltării. Vă dați seama? Nu-i învață alfabetul, nu-i învață cifrele, a scrie, a citi nici vorbă!? Ei doar se joacă, socializează, învață reguli de comportament în societate, la masă, de discuție cu persoane mai mici, mai mari. Învață să realizeze anumite sarcini la timp, să le ducă la capăt, să fie toleranți, să respecte regulile și nu contează în ce domeniu, fie că sunt sarcini de desen de la activități, fie că în timpul jocului în camera de sport, trebuie să aștepte rândul la trambulină spre exemplu… Scopul educației în grădinițe este ca trecerea la următoarea etapă de școlarizare e să fie cu stres minim pentru copil! Se lucrează asupra încrederii în sine a copilului și a ulterioarei lui acomodări la noul sistem.

Poeziile și cântecele se învață în grup, educatorii le cântă la chitară sau la alte instrumente și ei stau toți grămăjoară pe podea în jurul lui și repetă.

Era să uit. Educatoarea noastră este o femeie cu nevoi speciale, foarte cumsecade și bună profesionistă. Copiii o iubesc și nu acordă atenție la handicapul pe care îl are. Este și asta o metodă de educare și formare a copiilor. (Nu cred că în Moldova părinții ar fi tolerat așa ceva! Spre exemplu, educatoarea noastră atunci când vorbește vocalele din cuvinte le strigă atât de tare încât eu de acasă (100m) o aud. Dar copiii din grupă o ascultă atent, fără să tresară, de parcă e ceva firesc).

Se face engleza o dată pe săptămână, dar proful de engleză este în fiecare zi în grădiniță și ajută educatoarele. Dacă copiii solicită de la el ajutor, atunci trebuie să se adreseze în engleză sau oricum li se răspunde în engleză și prin semne ca să înțeleagă.

Programul este de la 7.00 la 17.00. Dar pe la ora 16.00 deja copii în grădiniță nu mai sunt. Cum lucrează părinții până la 16.00, cine îi ia atât de devreme, de ce nu la 17.00 îi iau – pentru mine e un rebus nerezolvat încă. Dar datorită acestui nou program în sfârșit și copilul meu la 9.30 deja e în pat și doarme  până la 7.00 dimineața. Se trezește ușor și merge cu drag la grădiniță (ca și la Chișinău de altfel!).

Ziua de naștere a copilului

La ziua de naștere nu trebuie de adus nimic. Educatoarele cumpără tot ce trebuie pentru ca ziua copilului să fie marcată. Bucătăria din grădiniță gătește de fiecare dată același fel de tort la toți omagiații, iar copiii toți împreună decorează tortul cu bomboane, ursuleți, așa ca el să arate cât mai frumos! Deja educatorul din grupă știe cărui copil și ce i se poate sau nu să mănânce, de aceea ei respect regimul fiecăruia. Părinții nu aduc nimic de acasă. Dar omagiatul știe că de ziua lui el are voie să hrănească pisica! (este o cutie pentru bănuți în grupă în care omagiatul de ziua lui poate să pună bani, atât cât dorește el și părinții lui. Banii ulterior sunt destinați pentru a procura cărți sau caiete, sau prăjituri la copii). 

Somnul

Copiii nu au paturi la grădiniță, au doar niște saltele. Cui i se face somn, își ia o saltea din colț și se întinde pe ea. Părinții aduc tot ce trebuie de acasă -  pernă, plapumă, lenjerie, pijama, iar educatorii au grijă să le învelească salteaua. Dorm doar copiii care vor. Restul se joacă în acest timp. Cei mici nu rezistă, de aceea ei dorm, iar cei mai mari au grijă să nu facă gălăgie mare. (Celor mici părinții le aduc de acasă scutece, sticluța pentru ceai...)

Adunarea cu părinții

Of, adunarea noastră de deunăzi a durat peste 3 ore… Dar asta a fost singura adunare pentru tot anul de grădiniță. Ni s-a vorbit despre tot și toate. La început a fost adunare cu toți părinții din grădiniță și a vorbit directoarea, apoi am avut adunare pe grupe, apoi a fost adunare cu părinții copiii cărora merg la toamna viitoare la școală. Educatorii au întâmpinat părinții cu șampanie și dulciuri. Atmosfera era foarte degajată, cu multe glume, bun simț, discuții ușoare și interesante despre copii.

De menționat că educatorii au vorbit despre toate regulile din grădiniță, despre panourile informative, jocuri, distracții, ocupații, și desigur necesități! Să nu credeți că o ditamai grădiniță din Viena, plasată chiar la 100 m de Stefanplatz, nu are solicitări către părinți. La adunare ni s-a dat la fiecare părinte câte o hârtie pe care urma să scriem cu ce putem ajuta grădinița în anul curent de studii: hârtie, stilouri, caiete, cărți, jucării, reviste vechi, ziare, biscuiți, magiun, ciocolate, orice. Fiecare se gândește cu ce poate și scrie, fie că poate aduce vin pentru că are acasă un stoc (folosit la întâlnirile între părinți la sărbători), fie că va cumpăra hârtie de la market atunci când îl va suna educatoarea. Pentru că oricât de bine ar menaja ei bugetul pe are îl au, spun educatorii, oricum nu le ajung pentru activități anumite lucruri.

Ca și în Moldova am dat bani pentru teatru (și nu 10-20 de lei, dar 6 euro), bani pentru fotograful care vine să le facă poze etc.

Era să uit: părinții aici sunt foarte cooperanți. Daca educatorii cer înseamnă că le trebuie. Ei doar lucrează cu și pentru copiii lor și nu cu alții străini! Părinții au siguranța că tot ce se dă în grupă e pentru binele copiilor lor. La Chișinău părinții nu mai au încredere și reacționează irascibil la orice leu adunat în grupă sau comitet de părinți, deși nu e corect din punctul meu de vedere.

La adunare am primit orarul de studii pentru tot anul de grădiniță care începe la 1.09 și se termină la 15.08.  În orar sunt indicate zilele când sunt sărbători naționale și grădinița nu va lucra , sau zilele în care suntem rugați să luăm copiii mai degrabă, sau zilele în care ei vor avea teatru, excursii etc. Foarte comod pentru planificarea unei vacanțe cu familia.

Am fost rugați ca în fiecare zi să urmărim tabelul cu info pentru părinți care este plasat chiar la intrarea în grădiniță, să ridicăm foițele informative din cutiuțele copiilor etc. (fiecare copil are o cutie mică pe dulăpior, iar în ea educatorii pun foile cu aplicațiile sau desenele copilului, notițe cum s-a purtat copilul, dacă nu a jignit pe cineva, dacă vorbește urât, sau reamintesc părinților să achite pentru teatru sau să trimită o fotografie cu familia etc.)

 

Cam astea sunt primele diferențe observate. Or mai fi ele. Dar pentru că încă nu cunosc limba germană, nu pot oferi și mai multe detalii. În orice caz, vreau să spun că în Chișinău nu e mai rău decât aici. Avem acasă educatori foarte buni, activități bune, sedii de grădinițe foarte bune, doar că trebuie să susținem acest sistem preșcolar de educație și să ajutăm educatorii să ne educe și să ne dezvolte copiii. Iar acolo unde statul nu reușește, păi să ajutăm noi, părinții. Vedeți că și țările spre care ne orientăm fac acest lucru, dar noi de ce ne împotrivim? 

 

 

Foto: arhiva personală; meinbezirk.at;

schotten.wien; hotels.com

Adaugă comentariu

Close