Băiatul meu are părul lung. Oameni buni, vedeți-vă de treaba voastră!

Băiatul meu are părul lung. Oameni buni, vedeți-vă de treaba voastră!

O mămică ce se identifică precum „Mama lui Victor” duce un jurnal pe portalul specializat totuldespremame.ro unde abordează diverse teme de parenting din experiența sa. Astfel, una dintre teme se referă la coafura băiețelului ei unde descrie foarte interesant cum „luptă” cu cei care vor să-i tundă copilul. Vedeți mai jos ce spune mama.

Copilul meu a decis, acum un an și ceva, să își lase părul lung. Am un copil băiat, care a decis că vrea să experimenteze și asta. Nu i-am interzis. Întâi și înainte de toate, am ținut morțiș să-i explic mai bine ce înseamnă păr lung. I-am spus că nu e așa de simplu cu întreținerea, că trebuie spălat, șamponat, uscat, aranjat. Nu să-și facă cine știe ce coafură, dar știți și voi cum e când adormi cu părul ud și te trezești gata să speli podeaua.

Eh, copilul meu, după ce m-a ascultat, mi-a răspuns foarte calm că vrea păr lung. Cu orice preț! Va fi nevoie să piardă timp să și-l usuce? Aia e, își acordă timp! Ba chiar mi-a zis că și-l va aranja să-i stea mereu bine. Bine, mă, îmi venea să-i zic, la 8 ani și eu aveam timp și de păr și de toate nebuniile.

Bun. Și a trecut timpul și părul băiatului meu creștea frumos, sănătos și viguros. Și ca un mop! Ca un mop nou, frumos, aranjat, dar un fir gros și un păr des de părea căciula lui Axinte de la Vacanța Mare. Până i-a mai crescut nițel, când avea lungimea aia intermediară, de nu stătea nicicum, a fost o perioadă nu tocmai frumoasă pentru noi. Câteva luni mai târziu, descopeream bandanele. Mare minune!

Azi așa, mâine așa, mai ieșeam și prin lume. N-a trecut mult timp, nu i-a trecut bretonul de nas, că a început lumea să-l abordeze: „Dar de ce nu te tunzi? Dar ce ești tu? Tu ești fetiță? Dar băieții sunt frumoși cu părul scurt! Dar erai frumos cu părul scurt!” etc. Apoi, către mine: că de ce nu-l tund, că nu e după el, că e după mine, că îl las să se facă de râs, că se chinuie, că eu trebuie să-i explic, că nu poate să facă chiar ce vrea el și multe altele. Am ținut piept cât de bine am putut!

După ce părul i-a mai crescut puțin, am atins etapa următoare.

Aceasta ar putea fi intitulată simplu „Hei, fetițo!”. Începuse lumea să i se adreseze așa. Și pe la locurile de joacă era problema asta. Mai toți credeau că e o fată care se poartă băiețește. Invers, nu. Că e un băiat care are părul lung ca o fată, nu, nimeni nu se gândea.

Am cedat nervos, în schimb la ultima tunsoare (că s-a mai și tuns între timp, doar de întreținere). A fost nevoie de niște retușuri, niște nivelări, să arate și el bine. De regulă, se tundea la un tip de la un anume salon. De câțiva ani, el avea frizerul lui. Ei bine, acest frizer a plecat din țară acum câteva luni și ne-a lăsat de izbeliște. Îl locul lui este acum o doamnă.

I-am explicat ce vrea copilul, i-a explicat și copilul mai bine decât i-am explicat eu (nu era nevoie decât să-l niveleze puțin la spate) și am fost convinsă că se apucă de treabă. Dar ea s-a întors către mine, blocată:

– Deci îl iau scurt peste tot, da? și mi-a făcut cu ochiul.

Nici nu mi-am dat seama ce vrea să zică.

– Îl fac scurt, da?

Am sărit ca arsă:

– Nuuuu, îl faceți exact așa cum am zis și eu și cum a zis și el!

– Serios?

– Da.

Deja mă gândeam că poate ar fi momentul să plec, dar cum nu aveam atunci tocmai dispoziție de circ, am zis să fiu mai explicită.

– Da, îl luați exact așa, el vrea părul lung și trebuie numai puțin aranjat.

Bine că am fost eu calmă și am explicat.

– Sunteți sigură că nu vreți să vi-l tund?

Printre dinți am zis un „Da” și asta a fost ultima mea contribuție la conversație.

A urmat un monolog lung al doamnei din care am auzit cum nu e bine ca băieții să aibă părul lung, cum părul lung e pentru fete, cum părul lui e dificil și des și firul gros și e greu de întreținut, cum e greu și chinuitor să-ți speli părul, cum îți e cald cu părul lung și cum un băiat nici nu mai e băiat dacă are părul lung.

Dar „băiatul care nu mai e băiat” pentru că are plete a avut grijă să îi spună că el este și rămâne băiat, deși are părul lung, că nu scrie nicăieri că băieții nu au voie, că el și-l spală și are grijă de el și că știe și câteva fete care îl invidiază pentru podoaba capilară.

Când am ieșit din frizerie, doamna își făcea cruce că eu chiar îl las și sunt de acord cu așa infracțiune.

Nu numai că sunt de acord, dar îl și ajut cu sfaturi, cu elastice de păr, cu codițe, cu șampoane, cu bandane și cu tot ce se mai poate. Pentru că asta simt eu că ar trebui să fac: să-i fiu alături în orice alegere face și să-l iubesc oricum ar fi el: gras, slab, cu părul lung sau scurt. Și pentru că mai cred eu că înțeleg copiii că sunt iubiți necondiționat!

 

Sursa foto: fishki.net; litnet.com; redbull.com

Adaugă comentariu

Închide