Mobilat

Confesiunile unei femei despre cum se crește copilul după divorț. Exemplu de urmat!

Confesiunile unei femei despre cum se crește copilul după divorț. Exemplu de urmat!

În ciuda divergențelor și a lipsei de iubire din sânul cuplului, important este să se păstreze legătura parentală, iar copiii să fie protejați de războiul dintre foștii soți. Un divorț, e clar, separă soții, nu și părinții. Așa spune teoria, însă din nefericire, practica și statisticile arată cât de mulți copii au de suferit psihologic în urma divorțului. Eroina materialului, după o căsnicie de 5 ani, a conștientizat că nu mai vrea să rămână într-o relație în care nu e respectată, deci au divorțat. Cel mai frumos, este însă, că inteligența ambilor părți nu le permite să uite de copil. 


Am divorțat acum 4 ani, dar și eu și fostul soț suntem implicați în creșterea fiului nostru. Sunt de acord cu nevoia de „co-parenting”, doar dacă este în interesul copilului. Soțul meu a devenit mai popular și totodată infidel. Deși un divorț nu este niciodată plăcut sau ușor, și eu și Dan am conștientizat că avem un copil, iar nevoile lui au fost mai presus de ale noastre.

Am rămas în relații amicale, decente și ne ocupăm împreună de creșterea fiului nostru, Matei, care acum are 7 ani. Dincolo de diferențele dintre noi doi, care au dus la destrămarea căsniciei, Dan este un tată responsabil și iubitor. Este un model pe care îl vreau în viața fiului meu, de altfel foarte atașat de tată.

Nu aș încerca niciodată să intervin în relația dintre ei doi, iar dacă am vreo nemulțumire, o discut cu Dan și negociem ce considerăm împreună că este mai bine pentru Matei.

Dar suntem, îmi place să cred, doi oameni maturi și echilibrați. Am știut din momentul în care am decis că vom avea un copil că ne luăm un angajament permanent față de el. Iar asta e foarte important.

Pe de altă parte, am văzut și cazuri mai puțin fericite. Nu vorbesc despre copiii abandonați de părintele care pleacă în urma divorțului. Ci de acei tați care se insinuează în viața copilului în detrimentul lui. La acele mame care își varsă năduful și visele spulberate în capul copilului. La copiii prinși în mijlocul războiului dintre părinți.

Dana îmi este prietenă, iar relația cu soțul ei a eșuat din cauza infidelităților repetate. După părerea lui, odată ce au devenit părinți, Dana ar fi trebuit să ignore viața dublă a soțului, să se ocupe exclusiv de copil și să se bucure că aduce bani acasă. El își dorea un copil ca pe o bifă suplimentară în rândul realizărilor personale. Dana își dorea o familie.

În consecință, în timpul pe care acesta îl petrece cu fiul lor de 10 ani, are grijă să îi reamintească mereu cum mami a distrus familia și l-a gonit pe tati. Evident, Dana e disperată și nu știe ce să facă.

Cel mic nu odată a plâns și a rugat-o să îl primească pe tata acasă. Pentru că emoțional, este manipulat și rănit de acesta. Este una dintre situațiile complicate, prin care nu mi-aș dori vreodată să trec.

Un alt exemplu este de la școala fiului meu, unde cunosc cazul unui tată care își crește singur fiica. Mama, fosta soție, alcoolică, nerecuperată și cu niciun interes să își rezolve problema. Dar cu pretenții, întrucât statul i-a încredințat ei copilul. Doar îi e mamă. Iar ea, ca să îi fie mai simplu, l-a trimis la tată. Pe care îl manipulează constant amenințându-l că va lua copilul dacă nu se aliază pretențiilor ei. De cele mai multe ori, financiare. Nu odată a luat copilul acasă doar pentru a-l ignora. Nu odată fetița a sunat plângând după tatăl ei. Care, în situația de față are de luptat pentru custodia copilului. Complicat, pentru că mama are mai multe drepturi.

Și atunci mă întreb: oare chiar nu e posibil și în alte cazuri de lăsat deoparte orgoliile, supărările și nefericirile, dacă este în interesul copilului și dezvoltării lui cât mai armonioase?!”, povestește mămica într-un grup de confesiuni anonime.

Și psihologul Claudia Jimeno e de aceeași părere, atenționând părinții cât este de necesar să clarificăm diferența dintre relația de cuplu și cea de părinte. Să luăm în considerare situația în care un bărbat și o femeie hotărăsc să întemeieze o familie, sau chiar înainte, atunci când există relații sexuale și se întâmplă să apară un copil. La inceput avem situație de cuplu, mai apoi bărbatul devine tată, iar femeia mamă, și apare relația de părinți, care este dată doar de legătura cu copilul. Existența copilului este cea care determină existența relației de părinți. În ceea ce privește divorțul, relația care se distruge este cea a cuplului și nu cea a părinților.

 

Sursa: psychologies.ro

Foto: shesaid.com, info.legalzoom.com

Adaugă comentariu

Închide