Moldoveanca Diana Okazaki: În Japonia mi s-a împlinit visul de a avea cinci copii

Moldoveanca Diana Okazaki: În Japonia mi s-a împlinit visul de a avea cinci copii

Îi spune Diana Okazaki, locuieşte de aproape un deceniu în Japonia şi este mamă a cinci copilaşi minunaţi. Deşi a devenit mamă pentru a cincea oară acum o lună şi este mereu înconjurată de copilaşii mai mari, Diana a găsit câteva minute libere pentru a ne povesti despre experienţa sarcinii şi naşterii într-o ţară precum este Japonia.    

„Locuiesc în Japonia de aproape zece ani şi cu fiecare zi sunt tot mai fericită de faptul că am ales să aduc pe lume cinci copii într-o ţară care se conduce după nişte reguli şi legi bine determinate, unde peste tot e corectitudine şi ospitalitate, unde există siguranţă şi comoditate, or, aceasta este ţara care mi-a realizat cel mai mare vis - de a avea o familie cu mulţi copii. Aici, rând pe rând, pe lume au venit Caito (opt ani), Yuto (şase ani), Yuna (patru ani), Maia (un an) şi Reina (o lună).

Ca şi în multe ţări de pe glob, în Japonia sarcina unei femei este luată la evidenţa medicului ginecolog la termenul de 12 săptămâni. Cel puţin aşa a fost în cazul meu de cinci ori. De fiecare dată, după ce am avut confirmarea testului de sarcină, a trebuit să aleg clinica şi medicul ginecolog care mi-a monitorizat sarcina. Eu am optat de fiecare dată în favoarea clinicilor private. Sigur în Japonia sunt şi spitale de stat, maternităţi de stat, dar despre care nu mă pot exprima pentru că nu am beneficiat de serviciile lor.

Sarcinile mele au fost monitorizate de  trei medici (când am fost însărcinată cu băieţii au fost doi medici, iar cu fetiţele am ales acelaşi medic ginecolog), dar toţi foarte buni şi competenţi. Tot ei au fost alături de mine şi în timpul naşterii. Pe parcursul sarcinii a trebuit să fac o dată la două săptămâni diferite analize, măsurări, dar şi multe alte observaţii medicale. Apropo, în Japonia se fac multe ecografii, cam două pe lună. La clinicile de stat – o dată pe lună. Tot în cadrul clinicii unde am mers eu, pe lângă consultaţiile medicale, gravida poate face ore de înot, şi poate participa la ore de culinărie, unde învaţă a găti gustos şi sănătos.  Eu am mers la câteva ore de gătit. Eram foarte curioasă să cunosc mai mult din bucătăria tradiţională japoneză. La înot nu am mers căci îmi este frică de apă.

Cu ultima sarcină, în primul simestru am început să adaug câte două kilograme pe lună, iar conform măsurărilor, această creştere în greutate nu era chiar binevenită. Respectiv, am fost invitată să merg la un nutriţionist care mi-a ţinut mai multe lecţii despre ce, când şi în ce cantităţi să mănânc. Respectiv, datorită consultaţiilor dumnealui, până la sfârşitul sarcinii am ajuns la greutatea indicată de medicul ginecolog.

Toţi copiii au fost născuţi la termenul de peste 39 de săptămâni la aceeaşi clinică unde am mers pe parcursul sarcinii şi unde am făcut toate consultaţiile medicale. Încă o practică des întlnită în Japonia este naşterea indusă, pentru care eu am optat cu ultimele trei naşteri. Cu alte cuvinte, nu am aşteptat termenul pentru naşterea naturală, ci am ales o zi când soţul se poate elibera de la serviciu pentru a sta cu copiii acasă. Deşi unora li s-ar putea părea stranie o asemenea decizie, în cazul nostru, o familie cu mulţi copii, am exclus riscul de a porni spre maternitate noaptea, lăsându-i pe cei mici singuri. În cazul primelor trei copilaşi, soţul a asistat la naştere, cu ultimii doi – a fost nevoit să rămână acasă cu cei mai mari.

În timpul travaliului am avut alături câteva moaşe şi câţiva medici. Imediat după naştere copilul se pune la piept mamei, apoi urmează controlul pediatric pentru bebeluş, în timp ce mama este lăsată să se odihnească timp de două ore după travaliu, după care este dusă în salonul în care urmează să stea următoarele patru - cinci zile. La ultima naştere am solicitat o cameră privată, care are un pat mare şi confortabil, duş, WC,  mobilier, televizor, telefon fix, bibliotecă. Am optat pentru această comoditate pentru ca soţul să o poată aduce noaptea pe fetiţa mică de un anişor care nu putea dormi fără mine. Cât priveşte saloanele obişnuite, acestea sunt mai mici ca suprafaţă şi cu mai puţine comodităţi.

Bebeluşul nou-născut este adus în acelaşi salon cu mama începând cu a treia zi. Copilul este luat anume pentru a-i permite lăuzei să îşi revină după naştere, timp în care mama beneficiază de cure de masaj, diferite tratamente inclusiv şi pentru păr. Apropo, între timp şi bebeluşii au parte de prima lor şedinţă foto. 

Pe parcursul celor cinci zile cât am stat la clinică am beneficiat nu doar de masaj şi coafare, ci şi de mese copioase, de atitudinea caldă din partea personalului medical. Toate astea mi-au oferit o satisfacţie nemaipomenită. Tot la clinică, după naştere, am avut parte de lecţii, referitor la îngrijirea unui nou-născut: prima băiţă, alăptarea etc. Cu primii copii îmi era un pic mai dificil să depăşesc bariera lingvistică, în cazul ultimilor am reuşit să fac chiar şi schimb de experienţă cu alte mămici.

Sigur că toate aceste plăceri şi comodităţi costă bani. În cazul meu a fost vorba de peste 600 de mii de yeni pentru fiecare naştere (circa 5 mii de euro conform cursului actual n.r.), şi aproximativ 10 – 16 mii yeni pe lună (circa 125 de euro n.r.) pentru consultaţii şi analize medicale. Cert e că plătind această sumă, oricum nu rămâii lefter. Un soţ care are un job îi poate oferi soţiei un asemenea răsfăţ.

Apropo, în general, în Japonia, după o naştere naturală vaginală, mamele şi bebeluşii rămân internaţi minimum cinci zile, iar după o naştere prin operaţie cezariană rămân internaţi zece zile sau mai mult. Iar după externare, aici este un vechi obicei, potrivit căruia, mama şi bebeluşul vor locui la părinţii mamei cel puţin o lună de zile. Tot e o tradiţie ca după naştere mama să stea în pat pentru 21 de zile cu bebeluşul. În acest răstimp, prietenii o pot vizita pe ea şi pe bebeluş pentru se alătura familiei la masă, unde se va servi osekihan, un fel de mâncare de sărbătoare (orez roşu cu fasole uscată roşie).

În cazul meu, întrucât părinţii sunt în Moldova, cu primul copil am stat în ospeţie la mama soacră, care a respectat strict tradiţia. Ea făcea totul în locul meu. Avea grijă de bebeluş, făcea mâncare, ordine, cumpărături etc. Aici se spune că dacă ai grijă de tine după naştere, timp de o lună, nu speli, nu cari greutăţi, nu găteşti, înseamnă că vei trăi mult şi nu vei avea probleme de sănătate. Mie aşa îmi zicea de fiecare dată mama soacră. Cu următorii patru, am fost ajutată de mama mea, care a venit de fiecare dată în Japonia.

Pe parcursul primei luni de viaţă a copilului, familia este vizitată de un angajat al primăriei, de obicei o femeie, care va cura mai departe familia. Ea o va consulta pe mamă referitor la problemele care pot apărea, legate de alăptare, diversificare, colici etc. Eu, spre exemplu, am avut o problemă cu mameloanele, respectiv doamna mi-a oferit numere de telefon pentru o consultație cu un specialist pe problema mea. Cât priveşte partea medicală, primul vaccin în Japonia se face la vârsta de două luni, iar consultarea medicului pediatru obligatoriu la vârsta de patru luni, apoi la nouă luni, după care la un an, apoi iarăşi peste patru luni şi tot aşa mai departe.

Nu ştiu dacă şi alte mămici moldovence din Japonia au o experienţă la fel de plăcută ca a mea, dar ştiu cu siguranţă, că în cazul meu norocul pur şi simplu mi-a surâs, de aceea fiecare copil care a apărut în viaţa mea a fost o binecuvântare de sus".

Foto: arhiva personală

 

 

 

Adaugă comentariu

Închide