O zi din viața Stelei Damaschin-Popa, ilustratoarea care dă viaţă eroilor din cărțile pentru copii

O zi din viața Stelei Damaschin-Popa, ilustratoarea care dă viaţă eroilor din cărțile pentru copii

Dacă citiţi seara poveşti copiilor, atunci nu putea să nu vă treacă prin gând măcar o dată întrebarea – cine sunt oamenii care ilustrează atât de colorat şi ingenios aceste cărţi? Pentru că de imaginaţia şi de talentul lor depinde dacă copilul vrea sau nu să i se mai citească din această carte.

Cartea care ne-a trezit aceste semne de întrebare a fost ilustrată de Stela Damaschin- Popa. Am mers într-o zi la editura PRUT Internaţional de unde am „răpit-o” ca să aflăm cum arată „O Zi din Viaţa” celei care dă viaţă cărţilor pentru copii prin ilustraţiile sale, şi am ajuns la concluzia că este impresionantă munca de ilustrator, mai ales pentru copii.   

6.20- 6.30 Eu sunt cea care se trezeşte prima în familia noastră (doar în zilele de lucru!). Mai întâi de toate, hrănesc motanul, altfel nu mă lasă să fac nimic. Pregătesc cafeaua. Pun la foc micul dejun.

7.00 O trezesc pe Maria, fiica cea mai mare. Se trezește și soțul. Ei doi iau micul dejun și la 7.30 ies din casă. Soțul o duce pe Maria la școală, apoi merge la serviciu.

Anca, fiica mai mică, este în tura a doua la şcoală și mai rămâne să lenevească în pat, dar nu pentru mult timp. Luăm micul dejun împreună, apoi, în timp ce mă pregătesc pentru serviciu, reușim să repetăm temele.

9.30-9.45 Ajung la serviciu, la Editura PRUT. Acolo uit de toate treburile casei. Intru în lumea minunată a cărților pentru copii, unde zilnic, alături de colegii mei, descopăr și învăț lucruri noi. Vreau să spun că aici este a doua mea casă. M-am angajat iniţial în calitate de grafician, încă din anul III de facultate, iar după ce am absolvit Facultatea de Arte Plastice, specialitatea Grafică, la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, tot aici am rămas.

În tot acest răstimp am ilustrat peste 50 de cărţi ai mai multor autori de carte pentru copii - Arcadie Suceveanu, Vasile Romanciuc,  Aurelian Silvestru, Aurel Scobioală, Ana Blandiana, Grigorie Vieru, Stela Popa, Grigorii Oster etc., la editurile „Prut Internațional”, „Litera”, „Lumina”, „Cartier” și la unele Edituri din Rusia ca Ripol Classic, Azbooks, Robins.

13.00. Este pauza de masă şi eu cobor în depozitul editurii acolo unde stau mormane de cărţi, gata să fie distribuite librăriilor. Selectez cărţi pentru mine şi pentru fiicele mele şi de multe ori, încep să le citesc chiar aici, în depozit.

14.00. La editură reîncepe munca asupra cărţilor pentru copii. Între text şi ilustraţii trebuie să fie o armonie deplină, şi eu răspund de aceasta. Apropo, ilustraţiile depind foarte mult de calitatea tiparului. Dacă acesta nu este calitativ, toată munca ilustratorului de duce de râpă. Vreau să spun că pentru fiecare cărţulie, oricât de mică ar fi ea, se munceşte mult. Pe de altă parte, remarc faptul că acum în Moldova creşte o altă generaţie de copii, care au acces la cărţi, şi o generaţie de părinţii interesaţi de dezvoltarea intelectuală a celor mici. Şi acest lucru nu poate să nu bucure.

18.00 Se încheie ziua mea de muncă. Soțul și copiii sunt deja acasă. Imediat ce ajung și eu, reușesc doar să iau cina. După care mergem la plimbare. Azi plimbarea noastră a fost mai scurtă. Fetele ardeau de nerăbdare să revină acasă pentru a desena. Se desenează mult în casa noastră – atât pe hârtie, cât și la calculator. Spre exemplu, Maria mereu mi-a fost alături în timp ce eu ilustram, de aceea nu m-a mirat deloc când a început să „mânuiască” photoshop-ul încă de la vârsta de cinci ani. Acum, desenează mai tot timpul şi nu acceptă să o ajut. De fapt, urmărindu-i desenele, mă pomenesc că nici nu trebuie. Mai mult chiar, desenele ei mă ajută să o descopăr, să îi simt trăirile. Are o imaginaţie foarte bogată. Ilustrează în desene până şi mirosurile. Anca desenează mai puţin, dar atunci când o vede pe Maria aplecată asupra foii, îşi ia şi ea o hârtie şi încearcă să deseneze ceva.  

20.00 Urmează baia. Mai „ciugulim” câte ceva înainte de culcare și ne cuibărim toate într-un pat, la citit. Chiar dacă fetele sunt eleve și pot citi singure, adoră să fac eu acest lucru.

21.30- Copiii dorm, iar eu merg liniștită la calculator. Este momentul pe care îl dedic proiectelor de suflet. Procesul de ilustrare al unei cărţi durează de obicei de la câteva săptămâni, până la câteva luni. Înainte de a pune mâna pe creion, citesc, recitesc şi încerc să simt textul. Apoi încep să desenez pe foaie, după care scanez desenul şi continui munca în photoshop. Se întâmplă ca unii eroi să îmi dea bătăi de cap, pentru că se doresc ilustraţi cumva diferit, dar în aşa fel ca mintea şi imaginaţia unui copil să îi primească frumos. Au fost şi momente când fetele mă întrebau – „Mama ce e aceasta?” - și atunci înţelegeam că am pornit pe o pistă greşită, iar asta însemna că ilustraţia trebuie refăcută sau chiar schimbată. De multe ori, în ajutorul meu venea Maria care îmi sugera ca floarea din colţ să o fac mai conturată sau fetiţa să aibă ochii mai expresivi. După aceste mici retuşări, ilustraţia parcă primea o altă viaţă.

Acum sunt aproape de finalul lucrului la una dintre cărțile mele preferate, alături de scriitoarea Aurelia Borzin. Este prima ei carte pentru copii, iar eu ilustrez cu drag pagină după pagină. Va fi o carte absolut deosebită, cu povestioare distractiv-educative, fiecare având câte o morală. Vreau să spun că în timp ce ilustrez cărţi învăţ şi eu câte ceva. În una din cărţile Stelei Popa se vorbea de margarete. Nu ştiam cum arată aşa că am deschis enciclopedia. Sau în cartea Aureliei Borzin - o fetiţă are rochie cu franjuri, iar eu nu ştiam cum arată un asemenea model.

Seara târziu, după ora 23, ajung și eu la somn. Mâine mă aşteaptă noi cărţi şi noi eroi care se cer descoperiţi şi povestiţi copiilor.  

Foto: arhiva personală

Adaugă comentariu