Prima zi de școală în Germania povestită de o mamă moldoveancă: „Din 100 de copii și părinți, doar noi și o fetiță din România am venit cu flori și fructe”

După ce am publicat articolul despre „primul sunet” din Anglia relatat de o mamă de acolo, am fost contactați de o altă mămică, care și-a dorit să ne povestească despre prima zi de școală în Germania. Sabina Cotorobai anterior ne-a povestit și despre experiența de grădiniță de tip ONG în Germania, iar acum ne-a informat și despre cum a mers fetița sa mai mare, Marinela, în clasa 1.

Vă propunem să vedeți mai jos ceea ce ne-a povestit mămica:

Pentru acest eveniment (prima zi de școală n.r.) nemții se pregătesc din timp. Prin noiembrie 2017 am fost și am trecut un test la o instituție abilitată pe lângă Ministerul Sănătății, așa cred eu (Gesuntamt ar fi în germană). În cadrul testării  au fost verificate vederea, auzul, funcțiile motorii, gândirea, reacția, logica, intuiesc eu că și nivelul de limbă germană. După această examinare am primit un act care urma a fi prezentat la școală.

Pe la începutul anului părinții potențialilor elevi au fost invitați la „Seara părinților” (Elterabent), atunci ni s-a explicat cum funcționează școala, ce oportunități sunt și cum ne pregătim de testul pe care urma să îl trecem mai târziu.

În aprilie 2018 am avut de trecut o altă provocare, un examen de data aceasta organizat de instituția unde va fi școlarizat copilul. Atunci a trebuit să venim cu copilul la școală și să îl lăsăm timp de jumătate de oră într-o clasă cu viitorii colegi și 2 învățători care i-au pus pe copii să se prezinte, să își scrie numele, să coloreze și ceva teste de logică. La finalul testării am primit verdictul că copilul e apt de a merge la școală în clasă absolut normală. Aici sunt clase care se formează cu copii emigranților, unde se pune accent pe învățarea limbii germane. Deci, noi nu vom merge în clasa pregătitoare, ci mergem în clasa 1 normală.

În luna august curent am primit lista cu rechizitele pe care urma să le cumpărăm, de la pix până la mapa unde se vor pune lucrările copilului în clasă. Aceasta nu conținea nume de firme de unde urma să achiziționăm materialele, ci doar culorile caietelor și mapelor, pentru a nu se face discriminare intuiesc eu, dar și pentru a fi ordonați. Aici, la germani, fără a fi ordonat nu reușești mare lucru, așa că ei de mici pun accent pe punctualitate, responsabilitate și ordine.

Am ajuns la mult așteptata zi de 11 septembrie 2018, ziua în care, fetița mea mai mare, Marinela, a pășit pentru prima zi pragul școlii.

Abia venită de la muncă, deoarece muncesc de la 5.00 la 7.00 dimineața, am trezit copiii și i-am pus să facă toaleta de dimineață și să se îmbrace, între timp, pe lângă mâncarea la pachet, am pregătit și un buchet din fructe pentru școlărița mea. A fost o inițiativă proprie, mai târziu m-am simțit un pic ciudat că doar noi aveam ceva pentru a dărui primei învățătoare. Înarmate cu buchetul și conul pentru școală (Schultute, e un con pregătit manual sau cumpărat care se umple cu daruri pentru copilul care merge în clasa 1, cadourile le pregătesc părinții în mare secret pentru copii) am pornit la drum.

La ora 8.30 urma să fim în incinta unei Biserici Catolice unde cu un cuvânt de salut ne aștepta directorul școlii și doi preoți, o femeie și un bărbat, foarte straniu mi s-a părut, femeie preot. Ambii le-au urat un an frumos școlarilor din clasa 1. Cuvântul de salut a durat de la 10 la 15 minute, apoi cu toții am cântat un cântec. Copiii îl știau de la grădiniță, iar părinții probabil de pe vremea când erau elevi. La final am mers organizat la școală.

În sala festivă ne aștepta cafea, ceai și prăjituri pe care urma să le cumpărăm și să le savurăm cât copiii făceau cunoștință cu prima învățătoare și colegii lor.

Marinela, fiica mea, odată ce și-a auzit numele a mers la învățătoare și i-a dăruit buchetul de fructe. Aceasta a privit un pic ciudat, dar a îmbrățișat-o și i-a mulțumit. A fost întrebată dacă sigur e pentru ea buchetul. În toată sala, unde erau adunați 100 de copii și părinții lor, doar noi și o fetiță din România am venit cu flori și fructe.

Odată ajunși în sală, în picioare, absolut haotic aranjați, directorul de la microfon a dat citire listelor elevilor și odată adunată clasa își urma prima învățătoare în auditoriu. Prima lor lecție a durat cca 20 de minute. Timp în care au făcut cunoștință și au primit tema pentru acasă, urmau să coloreze ceva.

Noi ne așteptam odorașii în curtea școlii.

Copilul a fost adus de învățătoare și încă o dată ni s-a mulțumit pentru buchet. Marinela a dorit să mănânce o prăjiturică și după am plecat la Hort (Hortul e o instituție unde un grup de copii  școlari până la 11 ani merg după școală, se joacă, citesc, fac lucrul pentru acasă și comunică).

Toate cele enumerate mai sus au durat de la 8.30 până la 10.15.

Referitor la îmbrăcăminte, copiii purtau de la  teniși, blugi la rochițe colorate și cămăși. Stăteau cu toții absolut degajați. Nu am văzut discursuri plictisitoare și nici un funcționar public ori politician.

Apropo acest eveniment e dedicat doar celor din clasa 1, ceilalți copii încep anul școlar absolut normal, la ora 8.00 se prezintă la ora de curs și încep lecțiile.

După evenimentul dedicat începutului anului școlar  am mers cu Marinela la Hort unde a stat până seara.

Germanii însă obișnuiesc să facă sărbătoare din această zi și duc copiii la distracții. Eu însă a trebuit să fug la cursul de germană. La ei e foarte important să fii punctual și am avut voie să merg cu fetița la școală doar până la ora 10.30.

Trebuie să remarc că copiii în Germania nu au voie până la 11 ani să se afle singuri acasă. Așa că la intrarea în școală dimineața se monitorizează dacă copiii vin cu însoțitor, iar după ore aceștia sunt întâmpinați de reprezentantul de la Hort sau de părinți.

A fost o zi frumoasă... 11 septembrie, dar parcă neobișnuit pentru noi moldovenii, fără patos și careu, fără flori și cadouri.

Foto: arhiva personală