1, 2, 3... Cum influenţează ordinea naşterii caracterul copilului

1, 2, 3... Cum influenţează ordinea naşterii caracterul copilului

Savanţii au ajuns la concluzia că ordinea naşterii copiilor în familie le influenţează caracterul şi chiar viitorul acestora. De ce sunt atât de diferiţi copiii aceloraşi părinţi, care cresc în aceeaşi casă şi familie? Principalul motiv, posibil, este legat de ordinea naşterii lor.

Desigur, ordinea naşterii nu este singurul factor care condiţionează soarta copilului, dar, dacă luaţi în considerare informaţia, veţi înţelege mai uşor trăsăturile de caracter ale fiecărui copil şi îl veţi putea ajuta să se bucure de mai multe succese în viaţă.

Primul copil

Laturile tari: de regulă, cel mai mare copil din familie are părinţii tineri şi ei aplică metode proprii de educaţie sau pe cele copiate de la bunei, aşteptând rezultate maximale şi imediate. Primul copil este înscris la diferite şcoli, cercuri suplimentare de activitate şi părinţii se mândresc mult cu el, însă îl şi verifică permanent. De obicei, părinţii petrec mult timp cu primul copil, citindu-i şi spunându-i poveşti sau istorii. Dar, atunci când apar următorii copii, ei au treburi suplimentare şi nu mai reuşesc să ţină pasul cu  programul de cândva. Probabil, perioada când părinţii acordă atenţie doar primului copil educă în acesta tendinţa de a reuşi în viaţă şi de a fi întâiul în toate. Astfel, ei realizează mai multe lucruri, având şi o educaţie bună, în comparaţie cu fraţii mai mici. Aceeaşi sursă afirmă că primii copii sunt mai responsabili. Ei stabilesc relaţii bune cu semenii şi au darul comunicării, pentru că în copilărie au acumulat experienţă relaţionând cu părinţii şi fraţii mai mici.

Laturile dificile: înconjurat de atenţia părinţilor şi a bunicilor, copilul se obişnuieşte să fie în centrul universului. Dacă atitudinea celor din jur se schimbă cumva, bunăoară, pentru că a apărut un copil mai mic în familie, el caută repejor să-şi restabilească statutul, încercând să înţeleagă că tronul nu-i aparţine în totalitate şi că trebuie să-l împartă cu cineva.  Copilului mai mare deseori îi revin diferite responsabilităţi prin casă, i se încredinţează diverse treburi pe care le aduce la îndeplinire foarte bine şi chiar se străduie să fie ideal, când are grijă de cel mic. Dar nu-l suprasolicitaţi, copilul nu trebuie să aibă programul unui adult. Daţi-i câteva sarcini pe care să le facă cu plăcere, nu mai mult.

Caracteristicile educaţiei: primii copii adeseori sunt lăudaţi pentru succesele obţinute. Dar ei trebuie să cunoască că nu este nimic grav, dacă nu reuşesc să facă ceva foarte bine. De aceea povestiţi-i copilului despre cazurile când aţi avut insuccese, cum v-au eliberat de la primul serviciu sau nu v-au primit într-o echipă, despre orice altă situaţie în care nu aţi reuşit ceva. Povestiţi-i că lucrurile, până la urmă, s-au îndreptat în albia succesului, dar iniţial a fost puţin complicat. Ţineţi minte: copilul mai mare trebuie lăudat mult. Dar nu numai pentru reuşite. Şi încă ceva: nu-l mustraţi dacă cel mic a stricat sau a vărsat ceva, pentru că nu este vina lui.

Exemple: Hillary Clinton, Boris Elţin, Adolf Hitler, Nicole Kidman, Steffi Graf, Clint Eastwood.

Copilul mijlociu

Laturile tari: psihologul şi psihiatrul austriac Alfred Adler spunea: copilul mijlociu poate fi descris foarte greu, pentru că îmbină calităţile copilului mai mare şi pe ale celui mai mic, întrucât a fost în ambele roluri. Adeseori se întâmplă că piciul mijlociu este pierdut din vizor de către părinţi, care îl ajută pe cel mai mare la învăţătură şi îngrijesc de cel mai mic. Astfel, el luptă pentru locul său sub soare şi trebuie să sară destul de sus, ca să fie remarcat. Dar situaţia are avantajele sale: dezvoltarea deprinderilor de socializare, diplomaţie, amabilitate etc. Copilul comunică cu grupuri sociale diferite, poate lega prietenii durabile. Dar, pentru că se bucură de mai puţină atenţie în familie, este mai puţin legat de ea.

Laturile dificile: nu este nici primul, nici ultimul. Nu numai că nu are autoritatea şi puterea primului copil, dar nu este nici alintat şi iubit ca cel mai mic. I se pare că nevoile şi doleanţele lui sunt ignorate.

Caracteristicile educaţiei: copiii mijlocii sunt mult mai sensibili decât întâii născuţi. Pe ei trebuie să-i învăţăm să se aprecieze nu în raport cu copiii mai mari sau mai mici, ci cu ei înşişi. Adică ieri nu a putut face acest lucru, dar acum îl poate face. Trebuie să urmărim neapărat ca el să aibă spaţiul său personal, cum ar fi jucării proprii, cărţi, bijuterii. Şi nu uitaţi să-i oferiţi mai multă atenţie. Întrebaţi-l la ce res-taurant vrea să mergeţi împreună cu familia sau ce film să vizionaţi.

Exemple: Mihail Gorbaciov, Vladimir Lenin, Julia Roberts, Ted Kennedy, Donald Trump, Kim Basinger.

Mezinul

Laturile tari: copilul mai mic apare în familie într-o perioadă specială a părinţilor şi mai este numit de către psihologi „copilul pentru suflet”. El este optimist şi fără probleme. Mezinii sunt adeseori alintaţi, ocrotiţi de nevoi şi de greutăţi. Ei se deprind să beneficieze de suportul celor din jur şi frecvent devin sufletul unei companii. Sunt mult mai deschis pentru experienţe noi şi mai uşor riscă, în comparaţie cu fraţii mai mari. De obicei, mezinii devin artişti, învăţaţi, revoluţionari.

Laturile dificile: mezinii sunt manipulatori prin excelenţă. Dar greu iau decizi, de aceea afacerile lor adeseori şchiopătează. Aici mai adăugăm şi faptul că sunt deprinşi să fie ajutaţi, susţinuţi.

Caracteristicile educaţiei: este bine să-l responsabilizăm de mic. Chiar şi un pici de doi ani poate să adune jucăriile după ce s-a jucat sau poate hrăni peştişorii. Pentru că aceasta îl va ajuta să devină important şi matur. Dacă aveţi posibilitate, duceţi-l la un club de activităţi unde să fie cel mai mare dintre copii. Aceasta îl va învăţa să comunice cu oamenii nu doar de pe poziţia de mezin.

Exemple: Bill Gates, Bernard Shaw, Elizabeth Taylor, prinţul Harry, Carmeron Diaz.

Singurul copil

Laturile tari: pe de o parte, singurii copii din familie sunt egoişti, pe de altă parte, au posibilităţi enorme. De multe ori acceptă toate valorile părinţilor. Adeseori sunt lideri, adică au trăsături similare cu ale întâilor născuţi. Sunt ambiţioşi, se exprimă foarte clar şi, pentru că li se cere mult, au o carieră frumoasă.

Laturile dificile: copiii singuri nu pot accepta necesităţile altora, nici măcar pe ale semenilor. Ei leagă greu prietenii, pentru că nu au experienţă de comunicare. Adeseori rămân singuri la maturitate şi depind mult de părinţi. În partener caută caracteristicile unei mame grijulii sau ale tatălui îngăduitor. Varianta optimală pentru un asemenea copil este să construiască un cuplu cu un prim născut. Cea mai dezavantajoasă este relaţia când ambii parteneri sunt copii singuri, fără fraţi şi surori.

Caracteristicile educaţiei: copiii sunt mult mai sensibili la regulile şi cerinţele părinţilor. Ei sunt deprinşi să folosească standardele adulţilor, pentru că acestea sunt singurele pe care le cunosc şi nu se pot compara cu alţi copii. Ei se simt mai confortabil în compania maturilor, având dificultăţi în comunicarea cu semenii. De aceea trebuie să le oferim posibilitatea să comunice cu aceştia cât mai des.

Exemple: Nancy Reagan, Chelsea Clinton, Jennifer Aniston.

Foto: shutterstock

Adaugă comentariu

Închide