Natalia Stanchevici: în broderia vieţii mele, culorile le dau copiii!

Natalia Stanchevici: în broderia vieţii mele, culorile le dau copiii!

Femeia este inima familiei şi forţa motrice ce reuşeşte să pună toate treburile pe roate. Protagonista acestui interviu, Natalia Stanchevici, a reuşit să ajungă acolo unde şi-a dorit şi poate declara clar şi răspicat că fericirea îşi are reşedinţa în sânul familiei sale.

M-a cucerit din primele clipe prin sinceritatea sa şi dorinţa de a se destăinui. Este o doamnă în toată legea, delicată şi rafinată, însă care mai păstrează aerul dezinvolt al tinereţii şi dorinţa de a însuşi cât mai multe lucruri posibile. Gestionează cu multă înţelepciune şi succes afacerea familiei, o companie ce prestează servicii de consulting, iar timp de 9 ani, graţie armoniei şi atmosferei fericite din familia lor, afacerea a tot înflorit şi prosperat.

Se trezeşte în fiecare dimineaţă plină de puteri şi gata de a cuceri noi înălţimi. Îşi aranjează părul, se machiază uşor-uşor, pentru că interacţionează zilnic cu zeci de oameni. Iar aceştia rămân stupefiaţi, la prima vedere, de faptul că postul pe care ar trebui să îl ocupe mai degrabă un bărbat îl  gestionează o femeie. Şi pentru că ştie că arma femeii este frumuseţea, se străduieşte să nu facă exces. Reuşeşte să se menţină fermă pe poziţie şi să le demonstreze tuturor că lucrurile la prima vedere par înşelătoare.

S-a căsătorit la 18 ani, atunci când visurile sale abia prindeau contur. Ceaţa tinereţii nu a împiedicat-o să descopere cel mai frumos moment din viaţa unei femei, acela de a fi mamă. Alături de soţul său, Ion Bodrug, au adus pe lume prima lor fericire pe nume NICHITA. Nichi, aşa cum îl dezmiardă ei în casă, este un băiat inteligent şi calculat. A primit o educaţie aleasă şi astăzi le poate mulţumi părinţilor pentru toată grija şi atenţia de care s-a bucurat. Îşi doreşte să devină arhitect, însă este pasionat de street dance şi fotbal. Este premiant la şcoală, iar mama sa se mândreşte cu el de fiecare dată când merge la adunările de părinţi, pentru că profesoara îi mulţumeşte pentru un baiat atât de inteligent, liniştit şi educat.

„Nichita este cel mai bun prieten al meu, putem pălăvrăgi ore întregi fără a pune o barieră între noi. Discutăm pe marginea celor mai diverse teme şi încerc mereu să fiu sinceră cu el şi să îi satisfac nevoia de a cunoaşte. La rândul meu, de multe ori simt nevoia de a-i spune secretele mele şi pot să mărturisesc că îmi e mai uşor să vorbesc cu el decât cu prietenele mele. La vârsta sa de numai 14 ani se dovedeşte a fi un copil matur, care mă susţine şi mă ajută atunci când am nevoie.”

Nichita este, de fapt, mâna dreaptă a mamei sale, cel care o ajută în toate treburile casei şi care îi e mereu alături.

Natalia îşi dorea mult să aducă pe lume şi o fetiţă, iar atunci când a aflat că e însărcinată pentru a doua oară, a început să brodeze imagini cu fetiţe.  Dumnezeu însă le-a dăruit din nou un băieţel, iar broderiile au fost dăruite celor dragi. VLADIMIR are deja 8 ani şi este opusul fratelui său mai mare. E şmecher, descurcăreţ şi reuşeşte mereu să iasă basma curată din orice încurcătură. Are memorie fotografică şi îi reuşeşte de minune să transpună imaginile pe hârtie, acordând prioritate peisajelor acvatice. Are grijă să lipească pe frigider capodoperele sale, care de cele mai multe ori îi exprimă starea sufletească, desenele fiind cele care vorbesc în numele lui Vladimir. Lui Vova îi place să îşi copieze fratele mai mare, optând pentru acelaşi chipiu pe care l-a ales Nichita sau consultându-l atunci când vine vorba de a-şi alege o jucărie.

„Copiii sunt tot ce am mai frumos. Uneori mă pun în mintea lor şi ne jucăm,  îmi fac de cap ca un copil. Atunci când am dat naştere primului copil, totul venea automat, nu reuşeam să percep realitatea. Acum însă, savurez fiecare moment şi pot declara că fiecare naştere m-a făcut să întineresc.”

Şi pentru că visul de a ţine în braţe un nou copilaş a fost auzit de Dumnezeu, în casă a apărut un îngeraş cu numele DAVID. El este cel de-al treilea băieţel al familiei Bodrug. Recent a împlinit primul său anişor şi a făcut primii săi paşi de sine stătători. Chiar dacă încă nu şi-a format caracterul, David pare a fi o fire puternica şi un lider înnăscut. Este adorat de cei dragi şi se bucură de toată atenţia şi grija lor. Deşi, atunci când a apărut pe lume, Vova nu era prea încântat de faptul că braţele mamei deveniseră ocupate, acum îşi înconjoară fratele cu cea mai mare dragoste şi căldură.

„Recent am mers la mare cu maşina, iar pe bancheta din spate erau aşezaţi toţi flăcăii casei. David era în mijlocul fraţilor săi mai mari şi avea grijă permanent să îi pişte şi să îi deranjeze pe cei mai mari (râde). David e un bărbat în toată legea, care nu se smiorcăie odată ce a simţit durerea. Îmi amintesc un caz când David a căzut din pătucul său. M-am alarmat şi m-am speriat, chiar dacă el nu a plâns. Vladimir însă  m-a liniştit pe loc: Mamă, David face tumbe!”

Fiecare naştere a reprezentat o nouă etapă a vieţii, fiecare copil i-a uşurat într-un mod constant viaţa şi a îndemnat-o să profite de fiecare clipă. Nichita a fost cel care le-a deschis poarta spre o lume nouă, altfel decât şi-o imaginau cei doi tineri îndrăgostiţi. Odată cu prima naştere au reuşit să îşi procure un apartament mai spaţios. Cea de-a doua naştere i-a îndemnat să se mute într-o casă nouă în care au conservat fericirea şi dragostea. David însă i-a ajutat să realizeze că fericirea alături de cei dragi nu poate fi comparată cu nimic.

„După cei trei flăcăi pe care i-am adus pe lume îmi doresc şi o fetiţă. Atunci când merg la shopping, petrec mult timp pentru a analiza rochiţele, fundiţele şi pantofiorii, ca mai apoi, timp de 5 minute, să reuşesc să aleg haine pentru băieţii mei.”

Pe lângă toate preocupările pe care le are o mamă, Natalia are în grija sa 3 pisici, 2 căţei şi un acvariu imens de 200 de litri în care înoată diverşi peştişori. Îi place să ţină situaţia sub control şi se implică în toate treburile casei. Este pasionată de grădinărit şi nu scapă nicio ocazie de a fi în contact cu natura. Cu propriile sale mâini a construit în grădină o oază de verdeaţă – un fel de paradis al familiei Bodrug. Acolo a găsit loc pentru cei mai frumoşi şi mai deosebiţi copaci, printre care se numără şi cireşul japonez „Sakura”, pe care l-a primit în dar de la soţul său. Îngrijeşte de arbuştii de zmeură pe care îi cunoaşte ca pe degete. A amenajat chiar şi un bazin natural, ornamentat, în care înfloresc nuferi albi. Se pricepe chiar şi la montarea teracotei, îndeletnicire pe care a deprins-o pentru a fi sigură că bucătăria sa va arăta aşa cum îşi doreşte. Nu se dă în lături de la muncile grele şi participă la renovarea casei, monitorizând lucrările care au loc şi contribuind substanţial la noul aspect al căminului său. Îi plac la nebunie orhideele şi se poate lăuda cu o colecţie impunătoare. Îi place să facă totul cu propriile mâini, motiv pentru care a făcut în tinereţe cursuri de frizer şi manichiură. Astfel, cei ai casei beneficiază de tunsori ca la carte, ce vin la pachet cu multă dragoste şi căldură. Pe lângă toată munca titanică pe o care depune în timpul zilei, găseşte timp şi pentru alte plăceri. Preferă mult sa brodeze şi am fost uimită de capodoperele cărora le-a dat viaţă.

Până la urmă cum le reuşeşte pe toate? Răspunsul este simplu, fiecare contribuie la bunul mers al lucrurilor. Fiecare membru al familiei are anumite îndatoriri, astfel totul devine mai organizat şi mai uşor. Alături îi e şi soţul, gata mereu să îi sară în ajutor şi să o susţină în tot ceea ce face. Natalia a reuşit să îl facă pe Ion cel mai fericit bărbat de pe pământ, pentru că, până la urmă, ce poate fi mai frumos decât să fii tată a trei flăcăi?

„Dacă ar fi să schimb ceva în viaţa mea, cred că mi-aş dori să fi avut mintea de acum atunci când eram ceva mai tânără. Mi-aş dori să fi avut atunci puterea pe care o posed acum. Să nu fiu timidă, să nu stau în dubiu, ci să acţionez. Dacă aş fi fost puternică, viaţa mi-ar fi fost mult mai uşoară. Până la urmă, învăţăm din greşeli, iar greşelile au fost cele care m-au făcut să fiu cea de azi – puternică şi sigură pe sine. Sunt fericită şi împlinită! Am multe planuri pentru viitor şi îi mulţumesc Domnului că m-a ajutat să fac un pas corect, să mă dedic copiilor şi să nu devin o femeie obsedată de carieră. Le îndemn şi pe celelalte femei să mediteze asupra acestui lucru, să nu se grăbească să facă un avort nechibzuit. Viaţa poate părea dură la început, însă într-un final eşti răsplătit pentru toate eforturile. Aşa cum uzi un copac şi el creşte şi te bucuri de umbra lui, aşa e şi cu copiii când îi vezi mari şi fericiţi. Ţin să îi mulţumesc soţului pentru sprijinul moral şi material, pentru că datorită lui am putut să mă dedic feciorilor noştri şi să construiesc un cămin în care domneşte pacea şi fericirea!”

Text de Diana Gaţcan

Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", nr. 3 (5) din 2014

Adaugă comentariu

Închide