Victoria Cornea Prowant - Visul american al unei moldovence

Victoria Cornea Prowant - Visul american al unei moldovence

Visul te poate duce departe la propriu.  Ambiţia şi-a spus cuvântul în cazul ei. Pe lângă zecile de planuri, pe care le-a modelat, cu îndrăzneală, atunci când visa cu ochii deschişi, a mai fost şi dorinţa de a nu dezamăgi, de a demonstra părinţilor că este exact aşa cum au sperat ei.

 

CĂLĂTORIA ÎN VIITOR

 

A aplicat dosarul la Academia de Studii Economice şi a fost admisă. A optat pentru o facultate îndrăzneaţă – Bănci şi Burse de Valori, tocmai din considerentul că avea planuri mari. Dar chiar la anul I de facultate, a decis să-şi încerce norocul. Alături de alte sute de studenţi, a aplicat dosarul la o agenţie Work and Travel şi norocul i-a surâs. A ajuns tocmai în oraşul New Orleans din statul Louisiana. A muncit cinci luni la deservire, într-un local. Asta făceau toţi studenţii dornici să guste din visul american. A rămas uimită de ce a văzut acolo. Uimită nu în cel mai bun sens al cuvântului. Zi de zi, se uita la managerii localului în care lucra şi la persoanele care supravegheau angajaţii şi nu înţelegea cum acei oameni şi-au obţinut posturile, în timp ce ei, studenţii moldoveni, mult mai deştepţi, mai dezgheţaţi şi mai harnici, lucrau la deservire. Acest fapt a ambiţionat-o să meargă mai departe, să spere la un deznodământ fericit. De fapt, cinci luni de muncă acolo au molipsit-o, pentru totdeauna, de cel mai straşnic virus, acela de a trăi pe propria piele visul american, care neapărat are şi un happy-end.

ÎNAPOI ÎN AMERICA

Salariile mari şi sutele de oportunităţi au lipsit-o de somn. A revenit acasă şi la facultate, dar nu a mai pierdut nicio clipă. A depus imediat dosarul pentru o nouă plecare în SUA. Dumnezeu a fost de partea ei şi, peste un an, a păşit, din nou, pe pământul făgăduinţei. De data aceasta, a ajuns în oraşul Gulfport din statul Mississippi. Au urmat alte cinci luni de munci, în calitate de casier la McDonalds. Contractul se apropia de sfârşit, dar Victoria nu avea planuri să revină acasă. Atunci a decis, categoric şi pentru totdeauna, că va rămâne în America. Nu poate spune că nu i-a fost frică, dar dorinţa de a reuşi era mult mai mare.

Ceea ce a urmat a fost o adevărată experienţă de viaţă, o provocare, dar şi un bagaj valoros de cunoştinţe. A acceptat un nou contract şi a ajuns să muncească într-un hotel Marriott din statul Alabama. A muncit, cot la cot, cu foarte mulţi moldoveni, ruşi, ucraineni, uzbeci, columbieni. A aflat o mulţime de lucruri despre diferite naţionalităţi, a cunoscut caractere, personalităţi şi, pur şi simplu, oameni de treabă. Muncea în unul dintre restaurantele hotelului şi a putut asista la zeci de evenimente care se organizau acolo. A cunoscut cultura ţării, dar şi tradiţiile.

PROIECTUL  CARE  I-A  ADUS  SUCCES

A revenit în Mississippi şi a  obţinut un job, la care visează mulţi americani. S-a angajat la o companie de construcţie, în calitate de manager de proiect. A călătorit în toate statele, a văzut America, în lung şi în lat, şi a obţinut un proiect de nouă luni, care poate fi considerat una dintre cele mai mari realizări ale ei.

Precipitaţii abundente s-au abătut asupra statului Illinois, care s-a confruntat cu inundaţii de proporţii. Tocmai compania Victoriei câştigase proiectul de gestionare a operaţiunilor pentru înlăturarea consecinţelor calamităţii. Compania a decis să pună pe umerii Victoriei acest proiect.  În calitate de manager, a avut responsabilităţi mari şi griji, care însă nu au debusolat-o, ci, din contra, i-au dat forţe să le demonstreze tuturor că o tânără din Moldova este capabilă să facă faţă unei asemenea provocări. Au urmat nouă luni cu o agenda încărcată: sute de angajaţi, şedinţe interminabile, rapoarte pentru superiori, întâlniri cu autorităţi, decizii importante, contabilitate. Aşa arăta graficul Victoriei, zi de zi. S-a descurcat perfect cu această muncă dificilă. A făcut faţă cu brio tuturor sarcinilor. Doar că una dintre cele mai grele crize economice, cea din 2009, a lovit America, iar compania de construcţii s-a văzut nevoită să-i mulţumească Victoriei pentru colaborare şi i-a promis că o vor contacta, dacă vor avea o ofertă bună pentru ea.

DESTINUL L-A ADUS PE AUSTIN

Nu s-a descurajat. Simţea că se va descurca, chiar dacă economia ţării era şubrezită şi mulţi oameni pierdeau locurile de muncă. S-a angajat manager de restaurant. După toate succesele obţinute, era sigură deja de propriile forţe. Din noua sa postură, a putut ajuta  alţi oameni care căutau de lucru şi visau să se realizeze, peste ocean. A contribuit la angajarea mai multor moldoveni şi români pe care îi cunoştea. Nu s-a îmbătat cu apă rece şi, în calea cea lungă pe care şi-a propus să o parcurgă, a folosit  arme puternice: discreţia, corectitudinea, dedicaţia.

Uitase însă că, dincolo de multă muncă, este şi viaţă personală. Era foarte tânără şi, cu toate acestea, a preîntâmpinat toţi chelnerii din restaurant să nu ofere informaţii despre ea, iar clienţilor mai insistenţi să le spună că era deja într-o relaţie. Decizia avea să o coste scump, dacă nu ar fi fost din nou destinul care a avut grijă de toate.

Austin era managerul unui salon de maşini Mercedes Benz. Venea, în fiecare zi, să ia prânzul în restaurantul în care Victoria era manager. Remarcase că e un bărbat bine. Mai întâi, îl recunoştea vizual, apoi au schimbat câteva vorbe. Ajunsese deja parte integră din zilele ei de muncă. Apoi Austin nu a mai venit la prânz. Aflase, mai târziu, că i-a adresat câteva întrebări unui chelner, care, respectând instrucţiunile, i-a zis că Victoria era deja într-o relaţie şi că nu va accepta avansurile lui. Victoria a strâns din umeri şi a mers mai departe.

După mai multe luni lucrate, a decis să-şi cumpere altă maşină. Atunci şi-a adus aminte de Austin, care îi spusese că, dacă va avea vreodată nevoie de o maşină, să nu ezite să apeleze la ajutorul lui. Zis şi făcut. A recunoscut-o imediat. S-a bucurat să o revadă, după atâta timp, i-a oferit informaţii şi chiar a convins-o să-şi cumpere o maşină din salonul pe care îl administra. I-a oferit o reducere şi o invitaţie la cină. I se păruse momentul potrivit să-i mărturisească că era singură şi că, deja de mult timp, nu mai e cu nimeni într-o relaţie.

WHEN A MAN LOVES A WOMAN

Când era studentă la ASEM, unul dintre colegi i-a arătat un filmuleţ pe YouTube. Ceea ce a văzut, a lăsat-o fără cuvinte.  Descoperise minunata Fântână Muzicală Bellagio din Las Vegas. Fiind deja într-o relaţie cu Austin, acesta i-a făcut o surpriză şi a dus-o în Las Vegas să admire minunea pe viu. A fascinat-o, până la lacrimi, ceea ce a văzut. Dar surpriza abia urma. Bărbatul, pe care îl considera sufletul ei pereche, i-a declarant că, dacă ar vrea să se căsătorească cu el, într-o zi, atunci nunta lor va fi organizată chiar acolo, lângă Fântâna Muzicală.

Austin şi-a respectat promisiunea. A urmat cererea în căsătorie şi o nuntă ca în poveşti, pe terasa de lângă Fântâna Muzicală Bellagio. Primul sărut al mirilor a fost acompaniat de un dans al havuzurilor, pe melodia lui Bryan Adams „When a man loves a woman”. Pentru cea mai importantă zi din viaţa ei, şi-a comandat o rochie de mireasă tocmai din Moldova. A cumpărat-o online, iar părinţii i-au trimis-o în America.  Şi nu că nu ar fi avut de unde alege o rochie în SUA, dar că a ţinut neapărat să aibă ceva de acasă, în acea zi.

SURPRIZA DIN BURTICĂ

Chiar în săptămâna nunţii, a aflat că este însărcinată. Vestea i-a bucurat nespus de mult, deoarece îşi doreau amândoi un copilaş. La 24 de ani, a născut-o pe Ariana. Era un vis de-al ei să fie mămică tânără. Crede că aşa îşi va înţelege mai bine copiii, aşa vor avea viziuni comune asupra mai multor lucruri, iar copiii se vor putea mândri cu o mămică tânără. Cei care i-au fost mereu alături şi cu prezenţa, şi cu o vorbă bună au fost părinţii ei. Au venit în America să-şi cunoască ginerele şi au rămas încântaţi de alegerea fiicei. Au spus, într-un cuvânt, că Victoria nu ar fi găsit un soţ mai bun decât Austin.

Vestea că au devenit bunici i-a emoţionat, iar mama a venit să o ajute să-şi crească fetiţa. Ar fi putut să o dea la creşă, deoarece, în America, copiii pot fi duşi la grădiniţă de la opt săptămâni, dar i-a fost frică şi s-a gândit că mai bine decât mama şi bunica nu poate creşte nimeni un copil.

La nouă  luni, a adus-o pe Ariana în Moldova.  A decis împreună cu soţul că îşi va boteza fetiţa în Moldova. Iar cum sângele apă nu se face, i-a organizat o frumoasă cumetrie, aşa cum se obişnuieşte la moldoveni. La doi ani, Ariana vorbeşte mai mult româna decât engleza. Micuţa comunică foarte mult cu bunica şi cu mama care vorbesc în română cu ea. Dar aşa cum trăiesc în America, Ariana studiază şi limba ţării. Fetiţa frecventează un centru de dezvoltare, unde vorbeşte engleza, dar şi un cerc de dansuri, unde semenii ei sunt, bineînţeles, americani.

Au discutat, din start, că nu se vor limita doar la un copil, aşa că, în scurt timp, au început să vorbească tot mai des despre un al doilea bebeluş. Şi-au dorit ca diferenţa dintre copii să nu fie prea mare şi, în august 2013, pe lume a venit Alex. Şi cel de-al doilea copil este alintat de bunica din Moldova, care o ajută pe Victoria să-l crească. Şi Alex va fi botezat în Moldova şi va avea parte de o petrecere pe cinste.

Victoria le povesteşte cu drag copiilor săi despre Moldova, îi învaţă limba română şi le vorbeşte despre tradiţiile noastre. Se mândreşte cu ţara sa natală, chiar dacă recunoaşte că nu va reveni niciodată pentru totdeauna. În schimb, este sigură că, cel puţin, o vacanţă pe an copiii o vor petrece la bunici în Moldova.  Tradiţiile moldovenilor nu lipsesc nici acum din casa lor, chiar dacă trăiesc în Mississippi. Respectă cu sfinţenie Paştele. Sărbătoresc Crăciunul ca acasă, iar bunica îşi alintă nepoţii cu zeamă, sarmale şi plăcinţele.

ŞI MAMĂ, ŞI FEMEIE DE AFACERI

Nici sarcina, nici primul bebeluş şi nici al doilea copil nu au oprit-o pe Victoria din drumul său spre succes. S-a înscris la o universitate din Mississippi, chiar dacă studiile universitare în America sunt extrem de costisitoare. Un an de facultate în SUA costă între 20 şi 40 de mii de dolari. A absolvit  facultatea de business şi administrare a afacerilor, iar din ianuarie va începe cursurile de masterat. Diploma de studii superioare oferă oportunităţi mari americanilor. Se pare că Victoria a găsit ceea ce şi-a dorit mereu să facă, acel segment care îi aduce satisfacţie şi împlinire profesională.

A făcut mai multe cursuri şi a obţinut, pe lângă diplomă, licenţa de agent imobiliar. Lucrează în calitate de broker la o companie imobiliară, iar în timpul liber administrează propria afacere. A cumpărat, împreună cu soţul, mai multe case pe care le dă în chirie. Business-ul ei  se cifrează la peste un milion de dolari. Chiar dacă munca nu este una cu orar fix, Victoria are mai multe sarcini, zi de zi. Are grijă de aspectul interior al caselor, de reparaţie, mobilier. Afacerea s-a dovedit a fi una profitabilă, iar venitul ei, împreună cu cel al soţului, le permite un trai mai mult decât decent.  O parte mare din venitul său îl donează anual spitalului de copii din Mississippi pentru tratamentul micuţilor bolnavi de cancer. Împreună cu soţul face donaţii financiare bisericii ai cărei membri sunt şi, în fiecare an, duc ajutoare materiale organizaţiei Crucea Roşie.

Nu regretă alegerea făcută la 17 ani. Nu regretă nimic din experienţa trăită departe de casă şi de părinţi. Şi crede cu tărie în succesul visului american. La 27 de ani, a realizat tot ce şi-a dorit. Şi-a făcut o carieră, are o familie frumoasă, şi-a construit o casă la care a visat împreună cu soţul, are o afacere profitabilă. Mai are un scop pentru cea mai apropiată perioadă. Ar vrea să revină în satul în care a copilărit, Zastinca, Soroca. Acolo bunelul său a construit o şcoală, care îi poartă numele astăzi, şi a fost primul director al instituţiei. Iar ea, în cinstea bunicilor, ar vrea să ajute această şcoală cu o sală de calculatoare sau cu echipament sportiv.

Victoria se crede un om fericit şi norocos. Acum îşi doreşte să poată schimba existenţa altora în bine. Şi doar aşa va putea considera că viaţa ei este complet împlinită.

Text: Rodica Beleţchi

Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", nr. 9 (68) din 2013

 

Adaugă comentariu

Închide