Ce e de făcut când unuia dintre parteneri îi este frică să-și asume angajamentul în relație

Angajamentul într-o relație este ca o piatră de temelie, un fundament pe care se clădește legătura dintre doi oameni. Cu toate acestea, pentru mulți, ideea de angajament poate fi înfricoșătoare și poate declanșa o serie de întrebări și emoții. Cum se confruntă cuplurile cu această frică de angajament și cum își gestionează temerile?

Este adevărat că există oameni imaturi emoțional, cu stiluri de atașament care îi împiedică să formeze o relație stabilă sau dependenți de entuziasmul și fluturașii noilor iubiri, dar există și persoane care pur și simplu nu își doresc să se angajeze în mod explicit într-o relație și acesta este modul lor de a vedea lumea. 

Angajamentul este, așadar, mai degrabă opțional – nimeni nu poate fi obligat să își ia un angajament, indiferent cât de mult spune că te iubește și oricât de mult ai avea nevoie de certitudini pentru a te simți în siguranță în ceea ce privește viitorul relației voastre. 

Câteva semne că partenerul nu este interesat de un angajament, în relația voastră:

• Are atitudini egocentrice, principala preocupare fiind ceea ce i se întâmplă lui – ce îi place lui, ce își dorește el, totul este despre el și, chiar dacă exiști și tu în relație, nu ești la fel de importantă. 
• Superficialitate în relație: spune, în mod deschis sau prin aluzii, că nu este interesat de copii și/sau familie și/sau căsătorie, poate nici nu crede în căsătorie, vrea să trăiască ”acum și aici” .
• Vorbește despre cât de importantă este slujba, cariera, familia lui – orice este mai important, de fapt, decât relația voastră. 
• Nu îi place să definească relația sau să „pună etichete” și evită să răspundă la întrebarea “ce suntem noi, de fapt?”. 
• Este foarte seducător și insistent la început, dar, după o perioadă, reduce gesturile de atenție și solicită mai multă independență, iar tu nu poți înțelege de unde survine această schimbare, pentru că erați foarte bine împreună.
• Evită discuțiile despre viitorul vostru, îți cere să o luați “mai încet”, ”să vă bucurați de moment”, ”ce rost are să stricați lucrurile, din moment ce sunteți fericiți așa”?

Ce puteți face dacă simțiți că partenerul evită angajamentul? 

În caz de îndoială, întrebați, expuneți-vă perspectiva asupra căsătoriei, exprimați-vă dorința și aflați ce crede cealaltă persoană: vede căsătoria ca pe o opțiune sau o exclude total, ați avut discuții serioase despre acest subiect sau ambele poziții se bazează doar pe presupunerile voastre?

Explicați așteptările și temerile. Îți este clar de ce îți dorești să vă căsătoriți? Îți e clar de ce nu o considerați necesară? Dacă este foarte important pentru tine, vorbiți despre acest lucru, inclusiv despre nunta în sine (unii vor ceva foarte intim și nu sunt încântați de ideea unui eveniment de sute de persoane, de exemplu, iar partenerul poate își dorește această variantă).

Negociați și încercați să ajungeți la un acord mulțumitor pentru ambii! Problemele apar atunci când există poziții divergente: unul dintre parteneri dorește căsătorie, iar celălalt o respinge categoric. 

Dacă vă căsătoriți, s-ar schimba regulile de conviețuire? Cum rămâne cu ideea de copii sau cu proprietățile voastre dacă vă căsătoriți, respectiv dacă nu vă căsătoriți? Evident, chiar și în situația unei căsătorii nu există garanții pe viață. Oamenii se schimbă și, odată cu aceasta, nevoile și așteptările fiecăruia se ajustează în timp. 

Căsătoria nu garantează, așadar, nicidecum permanența iubirii, dar pentru unii servește drept dovadă a dorinței sau a intenției celuilalt de a stabili o relație serioasă, angajată, pe termen lung. Cu cât unul dintre cei doi se va strădui să sublinieze inutilitatea, marketingul, superficialitatea sau demodarea căsătoriei, partenerul său va traduce fiecare argument adus în acest sens ca pe un singur lucru: “Nu te iubesc (suficient)!”. 

Alte persoane se tem să nu pună presiune, să nu își sperie partenerul și preferă să adune frustrări, dar se va speria doar cine nu vrea și respinge ideea. Nu e nimic în neregulă să pui cărțile pe masă și să spui ce îți dorești, astfel încât celălalt să cunoască așteptările tale de la o relație și să poți afla, la rândul tău, cum vede el angajamentul pe care tu îl dorești.