Adolescentele care şi-au donat cosiţa. Află de ce și cine sunt!

Despre campania socială Stop Cancer Mamar s-a vorbit mult. La sigur aţi auzit şi despre gesturile minunate ale unor femei care şi-au donat cosiţa pentru o cauză nobilă. Din propria dorinţă, dar şi în scop caritabil, femeile mergeu la frizer pentru o schimbare de look, iar părul tăiat îl ofereau pentru confecţionarea perucilor.

Printre voluntarele care şi-au donat cu drag cosiţa, sunt şi fetele regizoarei Leontina Vatamanu şi a directorului OWH-studio, Virgiliu Mărgineanu. Ioana are 16 ani şi îşi face studiile la Liceul Academiei de Științe a Moldovei, iar sora sa Elena are vârsta de 14 ani şi învață la Liceul Teoretic „Spiru Haret”. Adolescentele au decis să contribuie şi ele cu o faptă bună, demnă de urmat.

De unde aţi aflat despre această campanie socială şi cum ați decis să donați cosiţele voastre care, presupun, le-aţi crescut mulţi ani?

Ioana: De această campanie socială am auzit de la mama. Mama aflase de campania Stop Cancer Mamar de pe facebook și oferise câteva DVD-uri cu filmul său “Te iubesc, Ion și Doina” pentru a fi vândute la o licitație caritabilă care strângea fonduri pentru femeile ce se luptă cu cancerul mamar. Tot ea ne-a propus să ne donăm părul pentru confecționarea perucilor destinate acestor femei. De mică și eu, și sora mea, am purtat păr lung și ne-am gândit că ne-am putea implica în această campanie. E plăcut să știi că poți ajuta pe cineva, de aceea am fost de acord cu propunerea mamei.

Elena: În ultimul timp, în Moldova se desfășoară mai multe campanii. Mereu i-am privit cu admirație pe oamenii care se ofereau să-i ajute pe alții. Dar de data aceasta, mi-am dat seama că și eu pot contribui cu ceva. Unica cerință era ca suvița de păr să aibă cel puțin 15 cm, iar părul meu era foarte lung, de aceea m-am bucurat că mă pot implica. Nu mi-a părut rău să renunț la cosiță.

Cu ce emoţie a fost făcută donaţia?

Ioana: Cu o zi înainte de a mă despărți de cosița mea, mi-am făcut mai multe poze. Mă gândeam că nu o să mai am așa păr lung vreo câțiva ani înainte. Mă întrebam dacă am încercat toate coafurile posibile cu părul lung. La frizerie aveam un pic de emoție, dar când mi-am văzut șuvițele tăiate, cam de 20 cm, am simțit o mare satisfacție. Pentru confecționarea unei peruci e nevoie de o cantitate mai mare de păr, așa că am contribuit și eu cu o mică parte.

Elena: În primul rând, m-am gândit la oamenii bolnavi de cancer care au nevoie de acest păr. Gesturile frumoase, oricât de mărunte ar fi, au puterea să facă lumea mai bună. Nu a fost un efort atât de mare, ci mai degrabă - un dar din partea noastră.

Schimbarea de look a fost apreciată de familie şi colegii de liceu?

Ioana: Cred că aveam cel mai lung păr din clasă și a fost o surpriză pentru colegi că mi l-am frezat. Cel mai plăcut moment a fost când o colegă, după ce i-am povestit despre această campanie, mi-a zis: “Îmi cresc părul până-n primăvară, după care îl donez și eu“.

Elena: Cei care erau la curent cu intenția mea, au apreciat în primul rând gestul, apoi înfățișarea. Alții mi-au făcut complimente direct pentru noua tunsoare. Familia s-a arătat mândră de gestul nostru, iar unele colege mi-au promis că vor face la fel. Profesoara mea de engleză, după ce am discutat în pauză, a început lecția cu următoarea frază : „Să facem fapte bune, să tindem să devenim mai generoși și vom schimba lumea”. Și apoi, Alexandru Vlăhuță spunea: „Bunătatea este o fumusețe - cea pe care o percepi cu sufletul”.

Citește și: Leontina Vatamanu: confesiuni cinematografice

Foto: arhiva personală