Provocările primului an de școală din Germania, povestite de o mamă moldoveancă

Sabina Cotorobai este mama a două fetițe și de 2 ani s-a stabilit cu familia în Germania. Anterior, mămica activă ne-a povestit și cum este primul sunet la o școală din acea țară, iar acum ne-a oferit informații despre provocările din primul an de studii în Germania. Vă propunem să vedeți și voi ce a relatat mămica.

Marinela, fata mea de 7 ani, trece prin experiența primului an de școală germană și odată cu ea și eu. Am început această aventură la 11 septembrie 2018 și până în prezent suntem încântate. E multă muncă, dar se merită. O să încerc să vă relatez despre cum decurge o zi din viața școlăriței mele.

Ne trezim la 7.00, facem toaleta de dimineață și luăm micul dejun, eu între timp pregătesc gustarea la pachet. La ora 7.45 suntem deja la școală. În recomandările de la instituția de învățământ scrie că ar trebui să fim între 7.30 și 7.55 deja în clasă. De cele mai dese ori mergem la școală cu bicicleta, uneori cu trotineta și doar când eu mă grăbesc o duc cu mașina. Ne luăm rămas bun la poarta școlii, de prin octombrie nu mai avem voie, noi părinții, să intrăm pe teritoriul școlii decât doar dacă avem o programare. Este interzis. La poarta școlii stă un profesor și monitorizează acest lucru. Orele de curs durează până la 11.30 sau 12.15.

După școală fetița mea merge singură la Hort, de fapt sunt 3 colege de clasă care merg împreună. Hortul este o instituție pe lângă grădiniță care are grijă până seara de copiii școlari de până la 12 ani. În cazul nostru e până la 16.30. În Germania copiii până la 12 ani nu au voie să se afle singuri acasă, așa că dacă părinții muncesc copiii își petrec timpul la Hort sau școala pentru toată ziua. Cea din urmă înseamnă că după orele de curs obișnuite copiii rămân la școală, mănâncă, se joacă și își fac temele.

Timpul petrecut la Hort pentru mine înseamnă comunicare și joc în germană, dar la această instituție copiii își fac și temele pe acasă. Un mare avantaj pentru noi, străinii. Eu niciodată nu las neverificat lucrul pe acasă deși știu sigur că la Hort el este făcut cu regularitate. Apropo, de la ora 15.00 până la ora 16.00 noi, părinții, nu avem voie să luăm copii sau să îi deranjăm. E un fel de oră de liniște - școlarii fac temele pe acasă.

Din septembrie până în prezent am fost la 2 adunări de părinți, unde ni s-a vorbit în linii generale despre cum decurge procesul de învățământ. Am mai fost de 3 ori la discuții particulare cu învățătoarea noastră. La aceste discuții am vorbit despre reușite și unde trebuie să mai muncim cu copiii. De 2 ori eu am insistat să ni se facă programare și doar o singură dată am fost chemați de învățătoare. Este vorba de totalizarea primei jumătăți a anului școlar. Atunci a asistat și Marinela. De fapt, profesoara împreună cu fata mea după o anumită grilă au spus unde se descurcă bine și unde are stagnări. A fost foarte interesant. Profesoara avea tabelul ei și Marinela pe al ei. A corespuns 100%. Cu alte cuvinte, atât fata mea cât și învățătoarea au notat aceleași puncte forte și puncte slabe. Eram atât de bucuroasă.

Fata mea era și este de fapt experta clasei la matematică și sport. Se descurcă bine la toate obiectele, nu are nicio stagnare. Am stabilit atunci cu profesoara și cu Marinela 2 scopuri pe care școlărița mea le-a atins în următoarele 3 săptămâni. Apropo de scopuri, ei în fiecare săptămână au un scop, de genul - să calculez bine, să scriu îngrijit, să fiu atent etc. , iar la finalul săptămânii primesc un abțibild de culoare verde dacă a atins scopul sau galben dacă doar 50% a muncit la ce și-a propus ori roșu dacă nu s-a descurcat.

Comunicarea cu profesoara o fac prin scrisori pe care le scriu în caietul de poștă, așa îl numim noi. Până azi am scris 21 de scrisori și la toate am răspunsuri.

Copiii merg săptămânal cu profesoara la biblioteca din regiune. Acum de curând au primit un cod de la un joc online. E vorba de lectură, ei citesc o carte după care răspund la întrebările din cadrul jocului. Uneori merg la muzeu, zoo și alte instituții culturale.

Prin scrisorile venite de la școală suntem uneori rugați, noi, părinții, să gătim o prăjitură pentru anumite sărbători. Așa se face și la zilele de naștere. Se duce o prăjitură, fără cremă, sau brioșe și câte o pungă mică de dulciuri pentru copii.

O dată pe lună, eu, împreună cu alți părinți, mergem să facem pentru copii pauza de sănătate, așa o numesc ei. Gătim tartine sănătoase, legume și fructe, iar școlarii în pauză le cumpără la un preț simbolic.

Fac o paranteză aici pentru a explica cum este sistemul de învățământ de aici. Se începe cu școala primară (Grundschule), urmat fiid de 3 trepte: Gymnazium, Realschule ori Mittelschule. Aceste delimitări se fac în dependență de reușitele copiilor în clasele primare. Gymnazium e cotată cel mai sus, copiii de la această școală ajung să facă studii superioare. Realșchule este nivelul mediu, aici poți căpăta profesii de genul polițist, asistent medical etc., iar cea din urmă, Mittelschule - este pentru copiii mai puțin capabili să învețe, aceștia pot căpăta o profesie de nivelul școlilor profesionale de la noi din țară. De aceea e foarte important ca în clasele primare copiii să depună efort și să reușească. Pilele și banii nu ajută. Delimitarea se face în baza notelor și caracteristicii oferite de profesoară și instituția de învățământ. Sistemul de notare de aici este de la 1 la 5 în formă crescătoare. De exemplu 1 la germani ar echivala cu 10 la noi, 2 ar fi 9-8, 3 ar fi 7-5 ș.a.m.d. Notele se încep a pune din semestrul 2 al clasei a doua.

Eu mă implic mult în acest proces pentru că e ceva nou și pentru mine și pentru copilul meu. Mi-a spus cineva că aici dacă părinții nu se implică copiii nu prea avansează. Modul meu de implicare constă în proiectul Stadtteilmutter. Acesta constă în întrunirea mai multor mame din regiune cu copiii din clasa 1-2 și primirea de la coordonatorul proiectului a foilor de lucru la obiectul HSU, un fel de științe ale naturii cum ar fi la noi. Zilnic împreună cu Marinela completăm, scriem, învățăm, cântăm, dansăm după cum se cere în acele descrieri.

Eu duc fetele la multe activități extrașcolare, cum ar fi balet, gimnastică, pian, canto, școala rusească, pictură și înot. O facem pentru mișcare. Până acum ne reușește. Marinela merge și la vecina noastră care e fostă profesoară și scrie cu ea texte, o face pentru scris frumos, cum zice ea.

Acasă zilnic citește 20 de minute în germană, face exerciții de matematică și o mică dictare, împreună cu lucrul pe acasă și proiectul Stadteilmutter e aproximativ 1 oră. E destul cred eu.

Noi am limitata timpul la televizor, tablete ori telefon. Aceste recomandări ni le-au făcut atât profesoara, cât și vecina noastră. Petrecem doar 30-60 min. la TV sau tabletă, acest timp este calculat împreună. Pentru a-mi ușura sarcinile eu am clepsidre și le folosesc așa: 5 min spălăm dinții, 20 min citim, 30 stăm la TV etc.

În fiecare seară le citesc o poveste în română. E o regulă. Fetele sunt încântate să asculte poveștile în limba maternă.

Cred că copilul meu muncește mult, dar nu se plânge și efortul se vede.  Germania e plină de oportunități, dar pentru a le reuși e nevoie de implicare, punctualitate și ordine. Ne adaptăm încă. Sperăm să reușim să ne atingem scopurile.

Foto: arhiva personală