Educaţia financiară a copilului începe de acasă

În condiţiile unei societăţi de consumatori, educaţia financiară a copilului trebuie cultivată odată cu bunele maniere, adică din familie. Din păcate, cea mai mare parte a populaţiei nu ştie cum să-şi gestioneze propriii bani. În această ordine de idei, ce exemplu ar putea urma tinerii şi copiii?

Educaţia financiară începe de acasă, prin exemplul personal al adulţilor. Cu alte cuvinte, părinţii îi transmit copilului (indirect) modul de a face şi de a cheltui banii. Astfel, dacă eşti un adult incapabil de o gestionare corectă, eşti plin de datorii şi credite, iar salariul nu îţi ajunge nici pentru jumătate de lună, copilul tău va ajunge să facă exact ceea ce a văzut la tine.

Ce-i de făcut? Oferă-i o educaţie financiară echilibrată. Pentru a construi o relaţie firească a copilului tău cu banii, lipsită de patimă, trebuie să tratezi subiectul respectiv cât mai natural - fie în joacă, fie cu o poveste, fie prin mici responsabilizări.

Tehnici pentru a-l face pe cel mic mai responsabil în privinţa banilor

Puşculiţa este un eficient instrument de economisire a banilor în cazul copiilor. Pentru aceasta, fixează împreună cu cel mic obiective şi termene - la început obiective mici cu termene scurte, apoi din ce în ce mai ambiţioase. Ajută-ţi copilul să-şi transforme sau să-şi decoreze puşculiţa după propriul plac. După care, notaţi sau lipiţi imaginea obiectului pe care copilul doreşte să îl cumpere cu banii economisiţi. Stabiliţi un termen realist pentru îndeplinirea acestei dorinţe. Calculaţi suma zilnică pe care trebuie să o economisească în puşculiţă pentru atingerea scopului. Dacă observaţi că are idei de abandon, încurajaţi-l să nu o facă. Transformaţi atingerea obiectivului într-o sărbătoare. Dincolo de bucuria prilejuită de obţinerea obiectului dorit, copilul trebuie să simtă acest eveniment şi ca pe o importantă realizare personală, să fie mândru de reuşita sa şi să îşi îmbunătăţească, odată cu acest prilej, impresia despre propria persoană.

Două aspecte legate de puşculiţă: puteţi lua una din care să scoateţi banii oricând, dar să fie completaţi cu alţii. Sau una din care veţi scoate economiile abia după ce o spargeţi. Cea din urmă este utilă în cazurile în care cel mic vrea să strângă sume mari pentru ceva important.

Planul (calendarul) financiar este la fel de util ca şi puşculiţa în condiţiile în care cel mic este pregătit pentru dezvoltarea unor abilităţi de organizare pe termen mediu sau lung. Aceasta l-ar putea ajuta să-şi construiască un program de economisire mai ambiţios. Pornind de la suma necesară, ajută-l să calculeze şi notaţi obiectivele intermediare (săptămânale sau lunare). Zilnic sau săptămânal, încurajează-l să noteze suma adăugată la economii şi învaţă-l să calculeze soldul total. Pentru a-i trezi interesul, desenaţi calendarul cu diferite desene amuzante, caracteristice etapelor programului de economisire.

Graficul financiar ar fi o a treia etapă în educaţia financiară a celui mic, dar care cu siguranţă ar trebui să îi stârnească interes. Depinde de modul în care i-l prezinţi. Aşadar, ajută-ţi copilul să transpună datele din calendarul său financiar într-un grafic, întrucât creşterea sumei de bani economisite este mult mai vizibilă pe un grafic. Acest fapt contribuie la păstrarea sau chiar creşterea motivaţiei pentru economisire. Unul dintre cele mai simple exemple este să desenaţi un cerc, pe care să îl împărţiţi în patru. Atunci când copilul va strânge jumătate, o treime, o cincime din sumă, coloraţi împreună o bucată din cerc sau faceţi un semn clar pe intervalul gradat. Asta îi va permite să aibă o prezentare vizuală a progresului şi îl va motiva în continuare.

Foto: appletozerbra.com